10,749 matches
-
din mijloc arătau de parcă ar fi trebuit măsurate cu un metru de croitorie. Mă gândesc la acest ultim paragraf. Adică la cantitatea de admirație personală pe care i-am inoculat-o. Mă întreb până la ce limită ți se îngăduie să admiri mâinile fratelui tău, fără să provoci înălțarea unor sprâncene contemporane? În tinerețea mea, părinte William, heterosexualitatea mea (lăsând la o parte câteva, puține, perioade de lâncezeală nu tocmai voite) constituia adeseori un subiect de bârfă în grupurile de studiu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lui Seymour cazul spre judecare. Așa cum știam, în acea dimineață, gemenii Waker și Walt căpătaseră în dar de ziua lor două biciclete identice frumoase, roșu cu alb, cu ghidon dublu, care depășeau cu mult bugetul familiei și pe care le admiraseră aproape un an în vitrina magazinului de articole sportive Davega, de pe Eighty-sixth Street, între Lexington și Third Avenue. Cu zece minute înainte ca Seymour și cu mine să fi coborât din camera noastră, Les descoperise că bicicleta lui Waker nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
etala formele măiastru construite a unor proeminente părți al corpului,lucru de care fata avea cunoștință și de aceea, se Îmbrăca numai cu costume croite de comandă la una din numeroasele Case de Modă din centrul capitalei, dorind să fie admirată. Uneori, Tony Pavone, visa cu ochii deschiși, contemplând cu plăcere, eleganța desăvârșită a trupului. Nu putea afirma cu certitudine dacă era Îndrăgostit, totuși...! Cu puțină vreme În urmă, Carla obținuse o confortabilă locuință la Împlinirea celor 28 de ani. Cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
drumuri, vom Încerca pe fiecare până ce, vom ajunge la ținta călătoriei noastre...!!” Atena surâse mulțumită. Reuși-se Însfârșit să-l facă să rostească unele cuvinte imaginare de o așa manieră Încât fata era aproape topită de dragul lui. Mai mult, Îi admirase cuvintele meșteșugit construite adresate muncitorilor precum și a altor persoane care venise la el cu diferite treburi, Încât ea sărmana, se simțise mică - mică de tot. Pe loc, imaginația ei o transformase Într’o frunză rătăcitoare, agățată de aripile unei violente
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
necesar să adauge: „Flăcările celui de al doilea război mondial a fost la un pas de o pârjolire totală...!! Mă gândesc cu groază ce sa’r fi ales de planeta noastră dacă naziștii nu pierdeau cu atâta ușurință razboiul!? Am admirat din toată inima disciplina armatei germane iar pentru poporul german nutresc o simpatie nemărginită! Dar să procedezi cu atâta lipsă de omenie, să arunci În flăcările cuptoarelor milioane de suflete nevinovate cu un cinism ce nu face cinste acestui harnic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
prezentat vreo dată În fața unor femei or În anturaje de familie cu un buchet de flori. După părerea sa, o sticlă de băutură selecționată ori câteva prăjituri de bună calitate de regulă erau bine venite. Se gândi cîteva momente În timp ce admira strălucirea culorilor ca În final să decidă. „A’și dori un buchet puțin mai mare...Ba nu, doresc din fiecare culoare, douăzeci și unu de fire...!!” Sperând să recupereze impresia detestabilă În care se prezentase, apăru În restaurant oferindu-i Atenei impresionantul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înțelegea mai ales de ce acesta e respins cu ostentație. Dorea să fie sănătos, să nu i se Întâmple nimic rău. Se atașase de el, iar toate speranțele, iluziile ei de fată erau legate de sănătatea, de bună starea prietenului ei. Admirându-i eleganța sufletului, În deosebi cutezanța a tot ce Întreprinde, ochii ei frumoși lăcrimară cuprinsă fiind de o fermecătoare duioșie, Îi cuprinse mâinile mângăindu-și fața cu ele, sărutându-i-le. Îi șopti. „Te iubesc...!” Mișcat de magicul cuvânt, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Trecu mai mult de două ore, timp În care scotoci cu privirea tot ce era de văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea unei curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind câțiva milițieni Îmbrâncind, forțând, aplicând pedepse corporale cu un baston de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Se trezi În jurul orei șapte seara. Fulgerător, Înțelese realitatea. Atena nu venise Încă acasă. Ce se putuse Întâmpla...? Suficient de Îngrijorat, se pomeni În stradă cu ochii fulgerând În toate direcțiile, cu speranțe optimiste. În mod sigur fata, pierde timpul admirând cine știe ce fleacuri. Tranversă strada intrând În piață, În timp ce producătorii Îl ademeneau cu produsele lor agricole. Făcând Înconjurul pieții și cercetând cu atenție fiecare persoană zări mai lateral o mașină blindată a miliției, iar doi caralii Îmbrânceau agresiv un tânăr să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În local cu o curiozitate de drept, localul fiind recent construit În perimetrul unor maghernițe pline de mizerie, de șobolani, ce fuseseră demolate.Avea să constate acest edificiu impozant, elegant, armonios compartimentat Încât Îți făcea plăcere să consumi câteva ore admirând simetria mobilierului, savurând șlagărele de muzică ușoară a orchestrei până aproape de miezul nopții. Nu mică Îi fu mirarea când Șeful Șantierului dădu mâna cu toți ospătarii, cu șeful ospătarilor care se grăbi să le ofere o masă În apropierea orchestrei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a cerut el În numele meu...??” „Îmi puneți o penibilă Întrebare. Desigur, am avut o discuție cu acest Mingoti Însă, nu am crezut nimic din balivernele lui...! În consecință, l’am alungat...!” „Te rog...” - se linguși anchetatorul. „Îmi pare rău...!” „Te admir, totuși...!” „Mă puteți obliga...?” „Nu, desigur nu...! Te Înțeleg, dar tu, de ce mă ignori...? Îți propun o altă alternativă. Scriu suma pe o coală de hârtie, Întorc coala cu dosul În sus iar În momentul când tu vei rosti numărul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
punem la socoteală șoferii care o asaltau oferindu-i serviciile lor, ne putem creia o imagine dincolo de orice Închipuire a agitației, a forfotei din jurul Frumoasei fete, În care unele persoane veneau la șantier numai pentru plăcerea de-a o vedea, admirând’o...! În linii generale, Atena era o fată instruită. Împărțea zâmbete tuturor celoer ce Îi făcea curte Într-o așa manieră reușind cu o delicatețe dezarmantă să respingă orice tentativă de a fi abordată. Totuși, atunci când se aștepta mai puțin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amestecându-se cu bunurile altor deținuți ce terminaseră percheziția dar nu pridideau cu adunatul... O altă jigodie de pușcăriași la liber, dădu la iveală o frumoasă pijama din mătase naturală, o privi cu invidie de așa fel ca s’o admire și ceilalți gardieni la liber, după care o aruncă neglijent peste o altă grămadă de asemenea lucruri confiscate și care urmau să fie Împărțite Între adevărații gardieni și pușcăriașii liberi...! Opservând privire ucigătoare a lui Tony Pavone, acesta Îi administră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inima Bavariei, căutând să Înregistreze tot ce vedeau. Vitrinele magazinelor nu erau echipate cu obloane de oțel pentru a proteja obiectele expuse, ele erau luminate multi color de o așa manieră Încât efectiv, nu mai știai care vitrină s’o admiri...!! Adeseori, Atena de mână cu Tony Pavone uitau de mănâncare dar cu toată foamea preferau să beneficieze din plin de adevăratul, miracol german. La fiecare colț de stradă, orchestre ambulante Își etalau perfecțiunea, adunând În jurul lor trecătorii ce aplaudau, contribuind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
intergrantă din rețeta americană a preparatelor culinare...!” - fu de părere Tony Pavone zâmbind. „Glumești, desigur...!” - Îl apostrofă Atena convinsă de contrariu. Oricum, odată și odată cineva va realiza acest nedorit fenomen, aici În capitala lumii unde se putea presupune perfecțiunea. Admirând și mai ales comentând ce Întâlneau În drumul lor, se treziră În Canal Street, de fapt, ținta investigației plănuite. Pentru Început, cu o firească curiozitate pătrunseră În forfota aglomerației, unde lume din toate țările globului pământesc se Înghesuiau la vitinele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dorit, fixându-l În memorie...! Mi-ar face plăcere să fi-i hotărâtă, să nu pui prea multe Întrebări negustorului: dacă-l agasezi prea mult s’ar putea să ți-l ofere gratis...! „Glumești desigur, Însă deocamdată mă mulțumesc să admir. Cine știe, poate când vom avea bani...!!” „Eu sunt de părere să nu te pripești. De exemplu am zărit viza-vi o vitrină burdușită cu tot aurul din lume...! Propun să tranversăm, poate-ți schimbi părerea, alegând altceva...!” - monologă el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și Scala, iar uneori intram să vizionez un film. Bătătorind drumul Între cele două cinematografe și căscând gura la te miri ce, am intrat În vorbă cu niște soldați germani ce uneori se afișau În fața clădirii “Ciclop” unde erau cantonați,admirând româncele noastre frumoase. Din aproape În aproape, aveam unele cunoștințe a limbajului german, Învățate dela mătușa mea care vorbea destul de bine, pur si simplu suficient de repede am intrat În grația nemților, ce râdeau de mine de felul scâlcit cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
spusese el, dar bunătatea aceea energică putea fi pusă În fapt teribil de greșit. Sammler văzu și singur. Nu era În stare să spele nici o roșie fără să se ude pe mâneci. Casa fusese jefuită pentru că ridicase o fereastră să admire un apus și uitase s-o mai Încuie. Spărgătorii intraseră În sufragerie de pe acoperișul aflat chiar dedesubt. Valoarea sentimentală a medalioanelor, lanțurilor, inelelor, bijuteriilor de familie, nu fusese apreciată de compania de asigurări. Ferestrele erau acum bătute În cuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
perioadă de dinamici și acțiuni directe asupra individului, comparabile biologic cu nașterea), nu avusese niciodată mare Încredere În propria judecată când venea vorba de nemți. Republica de la Weimar nu Îl atrăgea În nici un fel. Ba nu, era o excepție - Îi admirase Planckii și Einsteinii. Prea puțin pe oricine altcineva. În orice caz, nu avea de gând să fie unul dintre acei unchi europeni cumsecade cu care Margottele lumii să aibă toată ziua discuții de Înalt nivel. Ea ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Doilea Război Mondial. Ce spunea Shula-Slawa se Întorcea În mod amuzant la Sammler prin Angela Gruner. Shula o vizita pe Angela În zona East Sixty, unde vara ei avea apartamentul newyorkez ideal al femeii tinere, frumoase, libere și avute. Shula admira asta. Aparent fără invidie, fără stinghereală, Shula, cu perucă și sacoșă, cu fața-i albă Încruntată În continuă inspirație (primind și transmițând mesaje de-a valma) ședea pe cât de stângaci posibil În superconfortul tapițeriei Angelei, mânjind cești de porțelan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
comunicase lui Sammler lucruri pe care lumea nu le știa. Când În sfârșit aveau să fie publicate aveau să-i uimească pe toți. Cartea avea să ia forma unor dialoguri ca acelea cu A.N. Whitehead, pe care Sammler le admira Într-atât. Cu o voce joasă, noptatecă, o urmă fină de alămuri șăgalnice În ton, Angela (la doar un pas de-a fi vulgară, o femeie frumoasă) spuse: — Numărul ei cu Wells e atât de grozav. Chiar erai așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
acum Îngrijit, ținut la cald, manichiurat. Veneau acele culori grele de curcubeu. Descompunere. Domnul Sammler fusese odată În termeni mult mai lejeri cu moartea. Pierduse teren, regresase. Era foarte plin de nepotul lui, un om foarte diferit de el. Îl admira, Îl iubea. Nu putea să se descurce cu suma deplină a faptelor legate de el. Considerente Îndepărtate păreau să ajute - luna, lipsa ei de viață, lipsa ei de moarte. O perlă albă corodată. De un singur ochi, văzută ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
taxi În Tel Aviv ca să Îi ducă pe frontul sirian. Dar nu avea adresa părintelui Newell. Ar fi putut să facă mai multe eforturi să o afle. Întorcându-se acasă din Asia de Sud-Est, preotul era un simplu turist În Atena, care admira Acropola, când auzise de război și se dusese acolo imediat. Cizmele uriașe de junglă erau la fel de largi ca și galoșii. Părintele Newell asuda În costumul verde de luptă. Părul tuns ca la pușcașii marini, ochii și ei verzi și obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
indiferent cât e de adânc, are o suprafață și un fund, În timp ce cerul nu are plafon. Cred că sunt oriental, Wallace. Evreii, la urma urmei, sunt orientali. Mă mulțumesc să stau aici În West Side și să urmăresc și să admir aceste superbe lansări faustiene către alte lumi. Eu, unul, am nevoie de un plafon, chiar dacă e foarte Înalt. Da, Îmi plac plafoanele, și cele Înalte mai mult decât cele joase. În literatură cred că sunt capodopere de plafon jos - Crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nici un Büstenhalter. Era exagerat de albă - pielea groasă precum coaja citricelor, obrajii ca laptele - și buzele ei, ce păreau mai pline și mai moi ca niciodată, erau vopsite Într-o ciudată nuanță portocalie. Ca ciclamele napolitane pe care Sammler le admirase la grădina botanică. Mai mult, purta gene false. Pe frunte avea un punct hindus făcut cu rujul. În același loc unde fusese făcută pata de Miercurea Cenușii. Ideea de ansamblu era să-l farmece și să-l Îmbuneze pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]