6,737 matches
-
probabil Înainte de plecare ca să-l ferească de lumina crudă a dimineții. Lumina bruscă l-a orbit. S-a uitat apoi de jur Împrejur prin cameră. Erau lucruri pe care nu le observase În starea de extenuare din seara dinainte: un afiș cu Che Guevara fixat pe un panou de plută, lângă fotografia unui actor de cinema pe care nu l-a recunoscut. Nu-și dădea seama dacă era dormitorul lui Z. S-a Îmbrăcat și a coborât, după ce se oprise o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chenar de doliu, se vorbea cu voce scăzută despre bărbați căzuți, fii sau frați. Orașul vechi arăta părăginit, de parcă își aștepta declinul, dacă nu brusc, atunci treptat. În bezna impusă pe timpul nopții, străzile deveneau neliniștitoare pentru locuitorii lor. Pretutindeni erau afișe cu „Dușmanul ascultă!“ și „Economisiți cărbuni“. Vitrinele împodobite sărăcăcios cu mărfuri greu vandabile. În prăvălia mamei, un înlocuitor de frișcă pe nume Sekosan se comercializa la liber. De la gara principală, pe podul Mottlau și pe insula Speicher, în preajma șantierului naval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
trebuie să fi fost și primii creștini la apariția lor. Emana un aer blând-revoluționar. De aceea, crezul său pacifist, care și-a găsit expresia în xilogravura Iisus rupe arma, îndreptată împotriva reînarmării germanilor iar apoi utilizată la scară largă ca afiș, a fost multă vreme exemplar pentru mine - asta înseamnă până târziu, la protestele împotriva rachetelor sovietice și americane cu rază medie de acțiune din anii ‘80, ba și mai încolo: fiindcă spre sfârșitul deceniului trecut, cu banii obținuți dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era din ce în ce mai solicitată. Se pregătise în mod special pentru rolul Constanței din opera „Răpirea din Serai” a lui Wolfgang Amadeus Mozart ce trebuia prezentată pe scena Operei de Stat din oraș. Așa cum se proceda atunci ca și azi, au apărut afișe cu numele și imaginea ei. S-a întâmplat ca în acea perioadă să apară în oraș familia Ciurdaru, de data aceasta nu cu căruțele, că în cei doisprezece ani cât se scurseseră de la plecarea Teofanei din șatră, reușiseră să-și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu căruțele, că în cei doisprezece ani cât se scurseseră de la plecarea Teofanei din șatră, reușiseră să-și facă o casă a lor. Veniseră în oraș fiind tocmiți de un proprietar pentru anumite lucrări. Nu știau să citească dar văzând afișele au recunoscut figura Prințesei și nu atât figura ei că se schimbase mult în anii ce trecuseră, cât salba ce-i înfrumuseța imaginea stârnind discuții și comentarii. În ziua specatocolului, la ora afișată, a apărut șleahta de țigani. Cei de la
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Noi nu plecăm d-acilea până nu intrăm. — Să n-o auzâm cum cântă? — Cântă așa dă frumos! Nici voi nu știți cum cântă,cum știm noi. Nedumeriți cei de la casă de spusele țiganilor că-i prințesa lor, că pe afiș apărea cu o salbă de galbeni la gât, nu știau ce să creadă. — Hai veniți să vă plătiți biletele!s-au hotărât cei de la casă. — Să nu dea dracu’ să faceți gălăgie, că vă scoatem în șuturi. — Ho!domnule, dar
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fiecare dată. — Hai să mergem că sunt gata. Au ieșit la braț. În hol era așteptată de cei din șatră care au năvălit cu întrebări și cu pupături. — Cât dă frumoasă te-ai făcut, Prințeso! Când te-am văzut pă afiș nu ne venea să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ochii în soare. N-o să vă vină să credeți, dar m-am întâlnit cu ai mei din șatră și am fost cu ei la restaurant. De aceea am întârziat. — Zău? Au venit iarăși pe-aici?! — Pentru puțin timp. Au văzut afișele cu mine și nu s-au lăsat până n-au intrat la concert. La ieșire m-au așteptat și ei și Cezar. I-am invitat pe toți la restaurant, dar Cezar a rămas foarte surprins de relația mea cu ei
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în timp, timp în care statura lui Schneiderhahn nu a încetat să crească în ochii mei. Desigur, e prea posibil ca antrenorul nostru să nu fi fost deloc iritat în camera consiliului cu fața de masă verde, cu trofee și afișe, ci să fi privit conversația doar ca pe o treabă obositoare. Schneiderhahn făcuse față unor înfruntări mai grele, în afara țării lui și în sud. Oricum ar fi stat lucrurile, am obținut rezultatul dorit. Ultima noastră competiție din acel sezon avea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se purtau pe vremuri. Alte haine și nu mai acceptăm să fim puși în față, ci mai spre mijlocul grupului. Ne-a dat asigurări că vom fi răsplătiți bine, căci unii șefuleți au promis mai mult dacă vom mai lipi afișe electorale pentru partidele lor și dacă vom împărți postere electorale pe stradă. - Stănică, dar nu e prea mult? - Ce, vreți să vă boșorogiți de tot, stând acasă? Nu simțiți că-n chestia aceasta e și ceva aventură? Nimeni nu-l
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dat de știre în țară că americanii, care acum ne erau inamici, au parașutat deasupra țării noastre o insectă numită Gândacul de Colorado care se înmulțea foarte repede și distrugea culturile de cartofi. Pe ulițele satului și la școală erau afișe cu imaginea acestui gândac care avea mărimea unei broaște țestoase care trăiește și pe la noi. Era colorată cu roșu și puncte negre. Semăna cu o buburuză. La școală ni s-a spus să căutăm zilnic prin cartofi ca să găsim unul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Big Brother“, prin care să se monitorizeze fiecare mișcare a echipei lui Zara, fie de tipul „National Geographic“, în care să se prezinte regiunile prin care trecuse echipa amintită. În orice caz, s-au scos cărți întregi, articole de ziar, afișe, bannere, tricouri și insigne; aproape toți cei implicați în massmedia au participat la febra „Leo Raman“. Timp de câțiva ani buni, cercetările au continuat și au atras majoritatea cetățenilor care doreau să-l ajute pe Zara, ba unii renunțaseră la
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acum. Nimic nu se schimbase, doar el era mai puternic și mai încrezător, iar când va deschide ochii nu o să-i vină să creadă. CROAZIERA Era a cincea zi de când erau pe mare și se bucuraseră din plin de croazieră. Afișele din oraș și de la agenția de voiaj promiteau o vacanță incredibilă, experiențe deosebite și servicii ireproșabile. Pe ea o atrăsese marea, pentru că experiențe și servicii asemănătoare au mai fost promise și de alte agenții, însă nu văzuse niciodată o mare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de plictiseală, ci de o stare de irascibilitate. Croaziera devenise ceva insuportabil, enervant, aproape dureros. Imposibilitatea speranței îi aruncase la început într-o furie față de navă, de echipaj, de ei înșiși, pentru că fuseseră atât de stupizi și crezuseră în promisiunile afișelor din oraș, apoi într-o resemnare totală. Cei doi plecară din sala de conferințe înapoi în cabină și nu mai ieșiră de acolo nici măcar pentru masă, cerând să li se aducă mâncarea la cabină. Nu îi interesau nici televizorul, nici
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
îi făcuse să se simtă din nou vii, semăna din ce în ce mai mult cu dopul unei sticle uriașe în care își petrecuseră atâtea zile și atâtea nopți, crezând că se bucurau de o croazieră de vis, așa cum le-a fost promis în afișul de la agenția de voiaj. PRĂJITURĂ CU NUCI SAU BISCUIȚI CU VANILIE? În încăpere totul încremenise, nimeni nu îndrăznea să-și lase respirația auzită, doar unchiul Traian, întins în patul său mirosind a transpirație și lavandă, trăgea puternic aer în piept
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu era sigur dacă mai putea găsi ușa, în locul ei rămase o dungă violet, destul de groasă, asemeni unei vene ce se pierdea în podeaua albastră. El și camera lui; o încăpere obișnuită, ca a tuturor tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
sigur dacă mai putea găsi ușa, în locul ei rămase o dungă violet, destul de groasă, asemeni unei vene ce se pierdea în podeaua albastră. El și camera lui; o încăpere obișnuită, ca a tuturor tinerilor de vârsta lui, cu afișe peste afișe, cu beculețe și reviste, cu haine aruncate peste fotoliu, totul într-o dezordine perfectă; acum era nevoit să accepte pereții goi, întunericul impus de noile culori și de jaluzelele trase. Rămase pe canapea privind mereu în jur, roșul degajat de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
care ne-am pregătit, și În care suntem, clipă de clipă, din creștet și până-n călcâie, la noi acasă! Și Îngerul a zburat Preocupat, frumosul Bogdan, mai avea câteva litere, până să termine de pus pe grosuța hârtie albă, a afișului pe care, În urmă cu doar câteva ceasuri, profesoara sa de limbă și literatură română, i-l comandase, prin acea inconfundabilă și neasemuit de cutremurătoare dulceață de glas. Brusc, În fața ochilor săi, coborâ, ca un porumbel alb, o adiere de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ființa, pe trupurile, pe Întreaga porțiune de omenire, pe care o reprezentau, ambii, atunci. Și Îmbrățișarea continuă. Încet-Încet, se deplasară, În acea stare de fapt, În acea poziție ațâțătoare, către canapeaua de alături cu măsuța pe care el caligrafia, literele afișului comandat, din acea magazie, cu diferite materiale, de la demisolul clădirii vestitului liceu. Firesc. Totul, atât de firesc: și deplasarea spre canapea și Înclinarea trupurilor lor pe aceasta și cuibărirea ei, sub el, și Îndepărtarea pantalonilor lui, scurți, și a chiloților
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lumea! Se ridicară aprinși, transpirați, emoționați, plini de unul de altul, ca o albină ce revine, la fel de firesc, de la bogatul cules, din prea-plinul florilor de câmp, ale naturii. Corina ieși. Fără vreun cuvânt. Bogdan rămase. Fără vreun cuvânt. Își continuă afișul. Îl isprăvi. Ieși. Urcă spre clasă. Prin fața ușii cancelariei Își Încetini pasul. Când voi să bată, spre a preda acel deptunghi caligrafiat cu atâta profesionalism, ieșea Corina. I-l Întinse. Îl luă. Reintră În cancelarie. Bogdan se duse În clasă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ziua de azi. O zi, cum nu mai fusese nici una, Într-o Întreagă viață, a acestei vestite familii din Zvorâștea. Și, la drept vorbind, nu fără temei, i se dusese vestea, faimoasei familii, care, de decenii Întregi, ținea capul de afiș al bogătașilor amintitei urbe. El - medic specialist, În chirurgii de toată mâna; ea - profesoară de chimie, de sub a cărei mână, nu ieșea, elev, care să nu poată, ulterior, să pătrundă, mai departe, fără sorți de izbândă, În redutele școlilor de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mica mea avere când ajungea la criză de șfanți, se mai întâmplau și minuni, cum a fost așezarea unei adevărate averi, douăzeci de hârtii a câte douăzeci de lei, de însuși Conu Anghel Mihăilescu, șeful partidului liberal. I-a plăcut afișul antialcoolic făcut de mine și pus pe peretele primăriei. Reprezenta o pereche de bețivi cu niște poziții și mutre atât de stâlcite sub rachiu că-ți venea să nu te mai atingi nici de umbra paharului. “Să nu se lege
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cât de mult mi‑ar lipsi când ar muri.) Iată‑l acum În fața Cafenelei centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim lângă afișierul din piața Jelačić unde privește afișele proaspăt lipite, pe unul dintre ele - și ofer acest detaliu ca o simplă curiozitate - un anunț despre conferințele lui Krleža. Numele Anei Eremija, mătușa lui după mamă la care va locui la Zagreb, În strada Jurišičceva, se afla alături de numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ierarhie a evenimentelor - ei vor Înregistra toate bolile copilăriei, oreion, tuse măgărească, râie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămâni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spânzurați ale căror trupuri atârnau pe stâlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i‑a cerut Ausweiss‑ul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
AFLA ACUM AVEAU SĂ FIE LA CURENT. DECI TREBUIA SĂ ACȚIONEZE ÎN OARECARE GRABĂ. ȘI TOTUȘI, ÎN CIUDA NECESITĂȚII UNEI ACȚIUNI RAPIDE, HEDROCK COBORÎ FĂRĂ GRABĂ DIN AUTOAVION ȘI MAI ZĂBOVI PENTRU O CERCETARE MAI ATENTĂ A ATELIERULUI. DEASUPRA LUI STRĂLUCEA AFIȘUL OBIȘNUIT: ARME DE CALITATE DREPTUL DE A CUMPĂRA ARME ESTE DREPTUL LA LIBERTATE CA ȘI TOATE CELELALTE FIRME ȘI AFIȘE LICĂRITOARE ERA FĂCUT ÎN AȘA FEL ÎNCÎT SĂ TE URMĂREASCĂ ÎN TIMP CE MERGEAI, PENTRU A FI CITIT DIN TOATE UNGHIURILE. ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]