10,371 matches
-
pe unul dintre membrii cei mai sufletiști ai activității «bandelor», de ce a renunțat la această frumoasă și delectantă activitate. Făcând o paralelă între soarta sa, de suflător într-o fanfară rurală și cea a cailor care au fost sacrificați pe altarul agriculturii așa zise socialiste, omul ne-a dat un răspuns pe cât de inteligent, pe atât adevărat, dar mai ales de trist : - «Trebuie să știți domnilor, dumneavoastră cei ce trăiți la oraș că pe cal l-a ucis tractorul, iar pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
la cunoștință însă, numele multora dintre ei, dându-ne posibilitatea astăzi să-i rememorăm, să mai înălțăm o rugăciune către Dumnezeu pentru sufletele lor curate și să mai facem odată cunoscut numele acelora care au dat jertfă de sânge pe altarul patriei, întru propășirea ei. 1. Războiul pentru Independență, 1877 Încă din vremea în care țara era înjumătățită de puteri potrivnice, încă din vremea în care munții noștri constituiau graniță de despărțire între frați și nu linia de unire a acestora
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de-al nostru, maror ocular cu mare putere de recepție și interpretare a evenimentelor în mijlocul cărora s-a aflat. Vom înșira în cele ce urmează numele tuturor eroilor satului nostru care au făcut sacrificiul suprem, dând jertfa de sânge pe altarul patriei pentru reîntregirea ei, pentru demnitatea și prosperitatea întregului nostru popor. Să atingem cu frunțile noastre, piedestalul mausoleului, pe care politicienii, autoritățile vremii, neridicânduse la nivelul sacrificiului acestor eroi, nu s-au învrednicit să-l edifice, cu respect, pioșenie și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
liceul cade pe câmpul de luptă în primul război mondial. A mai dat satul o înaltă față bisericească, anume pe Theodor Scorobeț, care ajunge la onoranta poziție de arhimandrit. Deasemenea reținem numele de Neacșa Ioan, teolog care cade jertfă pe altarul patriei în primul război mondial, ca și Neacșa Octavian student care împărtășește aceeași soartă, pe frontul din Moldova al aceleiași prime încleștări mondiale. Se ridică din sat o serie de notari din care reținem pe Nicolae Budac, Oana Gheorghe, Bucurenci
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de Jos. În cadrul mișcării se constituise destul de solid un grup de patrioți adevărați, ceea ce vor demonstra prin totala dăruire în lupta împotriva ocupanților străini și ai unei puteri vândute, luptă ce a mers până la sacrificiul total, până la jertfa supremă pe altarul patriei. Acest grup era format din învățători, profesori, medici, preoți, țărani și muncitori verticali, oameni cu opinie. Principalul lor obiectiv, mai mult sau mai puțin declarat, era acela de a menține trează conștiința națională în această parte de țară, dejucând
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
au fost opriți la un izvor să bea apă. Simplă coincidență, sau intervenția acelei puteri ce ne dirijează destinele ? Poate că aceasta, a hotărât atunci să încheie socoltelile pentru «vînzare de frați» aici, pe pământ. Un alt martir sacrificat pe altarul luptei pentru demnitatea neamului său în acest ticălos proces, a fost Remus Budac. Profesorul de Limba Română și Filozofie, Remus Budac se trage după ambii părinți din Cârțișoara noastră, el fiind unul din cei opt copii ai notarului din Cârța
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
merge paraclisierul îmbrăcat în robă neagră purtând o cruce mare de lemn și înaintea lui un copil cu o lumânare aprinsă. Vin din stânga, ocolind șirul de bănci din naos continuând drumul pe spațiul liber din mijlocul naosului și înaintând spre altar. Preotul nu așează sfintele daruri pe capetele credincioșilor ca la noi. Am văzut acolo cum copiii sunt împărtășiți. Fiind interesate de ritual am stat până la terminare. Am luat anafora dar ce ne-a uimit a fost faptul că se dădeau
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
a vorbit despre picturile existente, despre fresce, despre culorile folosite care datează de la întemeiere. Am văzut picturi murale ca Sfântul Ioan Botezătorul, Hristos cu Ioan Botezătorul și Maica Domnului, Botezul Domnului Hristos, Arhanghelul Gavril, Arhanghelul Mihail. Am văzut portalul din fața altarului lucrat din lemn sculptat și aurit. Câtă măiestrie în toată această lucrare! era impresionată Janeta. Ce răbdare vor fi avut sculptorii aceia! ─ Culorile să se mențină de la întemeiere? ─ Materiale de calitate, chiar dacă nu era civilizația zilelor noastre cu tehnica ei
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
dascălul aievea. Dar de-nvățat, apoi să te păzească Dumnezeu. Pân-a nu sloveni vorba n-o citea, măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. Buchilat ! Striga popa din altar. Aud, părinte. Prochimen glas al șaptelea [...]. Eei ! Părinte ! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scenă pe cât de hilară, pe atât de verosimilă: La o utrenie i s-a și-ntâmplat popei o șotie cu glasul lui cel groaznic, ca și care nu i s-a mai întâmplat altui popă în lume. El era în altar. Lumânări subțiri și încovrigite de ceară galbenă ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele. Buchilat, fornăit, încurca-ntr-o carte, [cu] ochelari pe nas, nebăgând de samă că i se aprinsese o mânecă de la antereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni de la curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[?] Deodată-ncepu mai tare: Gaga gagaga! Beh! s-auzi pe fereastra bisericei. Iacă dracul, mă! zic oamenii-n fundul bisericei ș-o tulesc la fugă. Nicodim, cum deschide ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
puterea ființei aeriene, dobândește conturul îngerului însuși: În biserica pustie, lângă arcul în părete,/ Genunchiată stă pe trepte o copilă ca un înger (s.n.);/ Umbra ei, ce ca și dânsa stă în rugă-ngenunchiată85. Nimic nu lipsește în descriere: Pe-a altarului icoană în de raze roșii frângeri,/ Palidă și mohorâtă maica Domnului se vede86. Din mucuri ostenite cad picurii de ceară, dar ceea ce revine obsedant este faptul că, în esență, rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Aerul este argintat de cântarea clopotului care prin senina noapte trece 97. Visele de altă dată sunt vechi icoane din zilele bătrâne ce stau ca mumii în iconostasul lor98, iar disperarea se insinuează într-o imagine halucinant-cutremurătoare, demnă de Fellini: [...] Altarul de-o pală rază-ncins/ E inima mea tristă, încinsă de durere 99. Eu le-am pus cruci... și șir cu șir/ Viața mea e cimitir/ Și parc-a fost sufletu-mi chiar/ Bisericuța cu altar 100. Peste toate acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
halucinant-cutremurătoare, demnă de Fellini: [...] Altarul de-o pală rază-ncins/ E inima mea tristă, încinsă de durere 99. Eu le-am pus cruci... și șir cu șir/ Viața mea e cimitir/ Și parc-a fost sufletu-mi chiar/ Bisericuța cu altar 100. Peste toate acestea, în biserică, liniștitoare e numai prezența unui Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit 101. Contrastul evident între ceea ce s-ar putea numi pierderea tinereții, cu toată creativitatea sa aurorală, Un zeu scăldat în cerul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Chiar credeți că se rezolvă?" "Musai, dacă-i vorba de o carte! Numai că, așa cum se vede, hardul ăstălalt e de pe timpul XT-urilor, e-un PC-AT-286, nu-l suferă al dumneavoastră, aveți PC modern." Alt computer este așezat pe altar și-și etalează mățăraia electronică. "Nu vrea nici asta. O să încercăm cu-n Quantum, ori Seagate, ori Western Union. Poate și cu un Maxtor ori Fujitsu. Cababiba sfârxx xarf bingo mâțamea cordefete bam. (N-a zis chiar așa, dar...) Caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
entuziasmează, ci biserica din Densuș. Care este, într-adevăr, "o minune", însă nu chiar românească. Atestat din sec. XIII și bănuit a fi construit în sec. II d. Hr., monumentul din Densuș a fost edificat ca templu păgân (cele 8 altare închinate zeităților pot fi identificate și acum). Dintre orașe, sunt acceptate printre "minuni" doar Sibiul și Sighișoara, probabil fiindcă ambele (Hermanstadt, Schässburg) poartă și o anume marcă a altei culturi. Casa Poporului este numită "un bibil mare cât Pentagonul". Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
limba germană și engleză, meditat de ofițeri pe la birou la istorie că-l îndrăgiseră, cu alte teme, duminica îl luam cu riscuri mari la biserică unde conduceam un grup de cântăreți la răspunsurile preotului, iar Mario era mai mult prin altar cu preoții. Preoții au vrut să-l facă popă dar nu a vrut, ofițerii au vrut să-l facă ofițer dar nu a vrut, reușind să facă liceul a făcut armata la marină, aceștia au vrut să-l oprească la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
producții personale ori culese din lumea culturii, cum ar fi acestea: Veniți creștini la rugăciune Veniți creștini la rugăciune În casa Domnului cel sfânt; Veniți creștini, plecați genunchii Și fruntea voastră la pământ. Creștinii noștri în vechime Pe sub pământ zideau altare Și pe furiș în miezul nopții Veneau cu toții la-nchinare. Azi stau lăcașurile sfinte Pe înălțimi strălucitoare; Dar câți creștini le calcă pragul În zilele de sărbătoare?. Veniți creștini la rugăciune În casa Domnului cel sfânt; Veniți creștini, plecați genunchii Și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Când l-am auzit așa, Iată, într-o duminică, Îmbrăcat tare frumos Am pornit încet pe jos, M-am dus la biserică, Popa crezând că sunt prost. Popa vrea martori, măi frate, Să mă ierte de păcate. Iese popa din altar, și ce zice: -A venit Ion aice Și ce spune el îi drept Să-l ascultați cu respect. Nu știa popa ce zic Și mă pregătesc așa: - Dragii mei concetățeni, Să știți, ce vă spun e drept. Când sunteți plecați
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
ascultam în amfiteatru. ... De aceea, când intrați în clasă, încercați întotdeauna să lăsați dincolo de ușă tot ce v-ar putea deruta, tulbura, afecta conștiința, inima și cugetul, ființa... Intrați curați, cum intră orice preot adevărat, cinstit și cu har în altar, când slujește... Lăsați afară cearta cu soția ori cu soacra, necazurile, afacerile, supărările, nemulțumirile, de orice fel, orice gând hain și străin... Intrați curați, să puteți să le dați copiilor învățătura cea trebuitoare, judecată dreaptă, vorba nepărtinitoare și înțeleaptă... Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Catedrale gotice, Domkyrkan. Are o înălțime de peste 120 m. Catedrala a devenit și una din cele mai importante necropole regale, care n-are pereche în întreaga peninsulă Scandinavia. În 1435 în încăperile boltite ale acestei imense construcții s-a adăpostit altarul regelui Erik Jedvarsson, care, după ce s-a convertit la creștinism, a fost sacralizat și considerat patronul Suediei. Tot aici se află și mormintele altor regi timpurii între care Gustav Vasa înalți prelați, generali, filosofi, oameni de știință, printre care Carol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
îngenuncheau și ședeau la icoane. Orășenii încă nu se grăbeau. Ei știau că slujba începe oficial la ora 9. Și mai era încă timp berechet. Cum Vera s-a dus și s-a așezat în genunchi, la Maica Domnului, în fața altarului și a rămas acolo un timp mai îndelungat, eu am mers și m-am închinat, poate oleacă zorit, ca de obicei, apoi m-am așezat într-un scaun lateral, în strana din dreapta, unde mai ședeau câțiva bărbați, intrați înaintea noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Omul avea o față mare, rotundă, roșcovană, cu fălci puternice, ca de haiduc. Ochii mari și albaștri, cu priviri sfredelitoare și agere, ca de vultur, păreau să cerceteze și să vegheze, în taină, pe fiecare din credincioșii ce înaintau spre altar. Deasupra sprâncenelor groase și zburlite, lucea o frunte lată, ușor încrețită și bombată, care avea o tăietură pronunțată, ce cobora vertical, în direcția nasului. Un nas mare, dur, armonios, echilibrat. Pletele-i, rare în creștet, dar încă dese deasupra urechilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
iluzie. Timpul se furișa printre noi, în tăcere, pe nesimțite. Cristalele policandrelor au fost invadate de lumină. Interiorul Catedralei a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea spre credincioși, apoi s-a așezat tacticos și silențios în scaunul înalt, anume rezervat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie adâncă, și-a înclinat fruntea spre credincioși, apoi s-a așezat tacticos și silențios în scaunul înalt, anume rezervat, din capătul stranei din dreapta noastră, dinspre altar. Vreme de câteva ore bune ne-am simțit ca în sânul lui Avraam. Și-am trăit clipe de meditație. Și de dialog intim cu noi înșine și cu Cel de Sus, uitând de griji și de necazuri, de supărări și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]