7,716 matches
-
Centrul administrativ este orașul Kingston (aproximativ 1000 locuitori). , situată la 1676 km nord-est de Sydney (Australia), este o insulă de natură vulcanică (curgeri de lavă bazaltică), având în vecinătatea țărmului sudic două insule mai mici, nelocuite, Philip (de asemenea vulcanică, altitudinea max. 275 m) și Nepean (calcaroasă). Relieful insulei Norfolk este relativ accidentat, cu altitudinea medie de aprox. 110 m și două culmi ce trec de 300 m (Mount Pitt 318 m, Mount Bates 319 m). Cu excepția cîtorva areale, între care
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
Sydney (Australia), este o insulă de natură vulcanică (curgeri de lavă bazaltică), având în vecinătatea țărmului sudic două insule mai mici, nelocuite, Philip (de asemenea vulcanică, altitudinea max. 275 m) și Nepean (calcaroasă). Relieful insulei Norfolk este relativ accidentat, cu altitudinea medie de aprox. 110 m și două culmi ce trec de 300 m (Mount Pitt 318 m, Mount Bates 319 m). Cu excepția cîtorva areale, între care Kingston (în sud) și Cascade (în nord), țărmul insulei este dominat de abrubturi stîncoase
Insula Norfolk () [Corola-website/Science/305798_a_307127]
-
metri de aceasta. Insula principală, "Grande Terre" cunoscută ca și "Insula Dezolării", reprezintă 92% din suprafața totală a insulelor și are o lungime de 150 km de la est la vest și de 120 km de la nord la sud cu o altitudine maximă de 1850 m, Muntele Ross, situat în vestul insulei și acoperit de o calotă glaciară. Cele mai importante insule secundare sunt: Insula principală este formată in numeroase peninsule, cele mai importante fiind: Clima este oceanică, sub-polară, rece cu vânturi
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
situată baza de cercetare "Port aux Francais", precipitațiile sunt în jur de 800mm/an, dar în partea opusă a insulei, precipitațiile sunt de trei ori mai puternice. Precipitațiile sunt uneori sub formă de ninsoare, dar sunt deseori urmate de plaoie. Altitudinile mai importante sunt acoperite de ghețari, care înregistrează un recul vizibil în ultimii ani. Fauna este tipică regiunilor sub-antarctice, insulele fiind populate de foci, lei de mare și numeroase specii de păsări: pinguini, albatroși, cormorani, pescăruși. În anumite perioade ale
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
fi iepurii, șobolanii, pisici sălbăticite și inclusiv reni. Pentru nevoile bazelor instalate pe insulă, există și o crescătorie de oi, cu aproximativ 3500 exemplare, izolate pe una dintre insulele arhipelagului. Vegetația este în principal foarte scundă, ierboasă, iar pe măsură ce crește altitudinea, solul mineral nu mai permite creșterea vegetației. Nu există arbori pe insulă dar în unele sedimente au fost identificate trunchiuri fosilizate dovadă al unui trecut climateric diferit. Insulele au fost descoperite de expediția exploratorului francez "Yves Joseph de Kerguelen de
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
este una dintre peșterile aflate în Munții Bihorului. Este dispusă pe Valea Galbenă, în apropiere de Vârful Piatra Galbenii și Vârful Cuculeul de Fier, la o altitudine de 1.165 metri Accesul în interior se face pe o scară de lemn. Peștera este compusă din două săli. "Sala Mare", cu o înălțime de 46 metri și o lungime de 68 metri, adăpostește în mijloc un impresionant ghețar
Peștera Ghețarul de la Focul Viu () [Corola-website/Science/305807_a_307136]
-
insulei există câteva zeci de insule mai mici, cea mai importantă dintre ele fiind insula turistică "Pinel" ce dispune de trei plaje. În afară de câteva câmpii aluvionare în apropierea coastelor și în fundul văilor, relieful este abrupt, vârfurile fiind situate la o altitudine medie de 300 m, înălțimea maximă, "Pic Paradis", fiind de 414 m situată în zona franceză. Drumul principal înconjoară insula de-a lungul coastei pentru a evita aceste regiuni înalte. Există câteva surse de apă dulce dar debitul lor este
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
în totalitate datorită activităților umane cum ar fi agricultura, crearea de pășuni și exploatările forestiere pentru construcție și fabricarea cărbunelui de lemn. Actualmente, în afara zonelor urbanizate, vegetația este formată din pâlcuri de pădure mai mult sau mai puțin xerofile în funcție de altitudine, formate din acacii, iar restul teritoriului are un aspect de savană acoperit de ierburi înalte. Primele urme ale populării insulei sunt datate aproximativ acum 6.000 ani. Spre anul 800 insula era populată de tribul amerindian Taino iar în secolul
Insula Sfântul Martin () [Corola-website/Science/305816_a_307145]
-
găsească o continuare. Speologii din Stei sunt cei care au eliminat multe semne de întrebare de pa hartă Cetăților. Explorările continuă. Cetățile Ponorului sunt situate pe platoul carstic Padiș (Munții Bihorului) la capătul aval al Văii Cetăților, la 950 m altitudine. Se poate ajunge de la Padiș pe marcajul punct albastru (2 ore de mers) și șoseaua forestiera care se desface din șoseaua Pietroasa — Padiș. Peșteră se află la La Cetățile Ponorului se poate ajunge și din centrul stațiunii turistice Arieșeni, urmând
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
se găsește în Munții Parâng, pe malul stâng al Oltețului, la o altitudine de 670 m și la 20 m înălțime față de talvegul râului, pe teritoriul comunei Polovragi între localitățile Horezu și Baia de Fier, județul Gorj, Oltenia, România. Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește ca o barieră capătul străzii principale aferentă
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
de bord a trebuit să compenseze, arzând combustibilul pentru un timp mai lung decât cel normal prin motoarele rămase în stare de funcționare. Prima treaptă avea un timp de ardere de 2,5 minute, în care ridică rachetă până la o altitudine de 61 de kilometri, cu o viteză de 8.600 km/h. Se consumau cam 2.000.000 de kg (2.000 de tone) de combustibil. Cu 8,9 secunde îninte de lansare începea secvență de aprindere a motoarelor primei
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
îi trebuiau cam 12 secunde să părăsească turnul de lansare. În timpul ridicării, rachetă se deplasa și în lateral, depărtându-se de rampă de lansare, pentru a evita o coliziune provocată de vânt sau de o eventuală problemă la motoare. La altitudinea de 130 de metri rachetă începea să se rotească și să-și modifice tangajul, după un program prestabilit în funcție de vânturile înregistrate cu o lună înainte de lansare. Programul prestabilit se încheia la 38 de secunde după pornirea celei de-a două
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
în așa fel încât forță de propulsie să fie direcționată spre centrul de greutate al rachetei. Această orientare permitea continuarea zborului în cazul în care un motor ar fi cedat. Saturn V avea o accelerație destul de mare, la 2 kilometri altitudine ea atingând viteza de 500 m/s. În fazele inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Această orientare permitea continuarea zborului în cazul în care un motor ar fi cedat. Saturn V avea o accelerație destul de mare, la 2 kilometri altitudine ea atingând viteza de 500 m/s. În fazele inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul vitezei. Deși viteza crește, densitatea aerului scade mult cu altitudinea. După 135,5 secunde motorul central
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
inițiale ale zborului era mai importantă altitudinea decât viteza. La 80 de secunde după lansare, rachetă atingea punctul de presiune dinamică maximă. Presiunea dinamică e proporțională cu densitatea aerului și pătratul vitezei. Deși viteza crește, densitatea aerului scade mult cu altitudinea. După 135,5 secunde motorul central era oprit pentru a reduce accelerația, care creștea din ce in ce mai mult datorită ușurării vehiculului. Motoarelor de tip F-1 nu li se putea varia forță de propulsie, deci aceasta era cea mai bună metodă de micșorare
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
continuau să funcționeze până când senzorii din rezervoare detectau golirea acestora. La 600 de milisecunde după oprirea motoarelor, prima treaptă era lăsată în urmă, desprinderea făcânduse cu ajutorul a 8 mini rachete cu combustibil solid. Separarea avea loc la 62 de kilometri altitudine. Treaptă S-IC își continuă ascensiunea până la 110 km iar apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de kilometri de locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
S-IC își continuă ascensiunea până la 110 km iar apoi cădea în Oceanul Atlantic, la aproximativ 560 de kilometri de locul lansării. Timpul de ardere al treptei S-II era de 6 minute. În acest interval rachetă atingea 185 de km altitudine și viteza de 25.600 km/h, aproape de viteză necesară menținerii pe orbită. Secvență de aprindere a motoarelor treptei S-II avea două faze. Mai întâi erau pornite 8 mici motoare cu combustibil solid, care aveau rolul de a aduce
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
putut avea urmări catastrofale, deci trebuia evitat cu orice preț. Distanță de siguranță era de numai 1 m. În același timp era aruncat și turnul de salvare al echipajului, din vârful rachetei, care nu mai putea fi folosit la acea altitudine. La 38 de secunde după pornirea celei de-a două trepte se termină programul prestabilit de tangaj. Modulul de instrumente prelua controlul și încerca să mențină traiectoria pe baza informațiilor primite de la senzoriii de accelerație și altitudine. Dacă rachetă se
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
folosit la acea altitudine. La 38 de secunde după pornirea celei de-a două trepte se termină programul prestabilit de tangaj. Modulul de instrumente prelua controlul și încerca să mențină traiectoria pe baza informațiilor primite de la senzoriii de accelerație și altitudine. Dacă rachetă se depărta prea mult de la traiectoria prestabilita, echipajul putea să oprească misiunea sau să încerce să corecteze manual deviația cu ajutorul panoului de instrumente din capsula. Cu 90 de secunde înainte de desprinderea treptei S-II, motorul central era oprit
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
funcționare. Secțiunea intermediară dintre treptele 2 și 3 se desprindea odată cu treaptă a doua, deși ea fusese construită ca parte componentă a treptei a treia. La 10 minute și 30 de secunde după lansare Saturn V se află la o altitudine de 164 de kilometri. Astronava se află pe o orbită eliptica de 180 pe 165 de kilometri. Era o orbită destul de joasă care nu ar fi rămas foarte mult timp stabilă din cauza interacțiunilor dintre vehicul și atmosfera Pământului. În cazul
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
Mărcăuți (sau Marcăuți) este un sat și comună din raionul Dubăsari, Republica Moldova. Marcăuți este unicul sat din comuna cu același nume. Comuna este amplasată la altitudinea de 159 metri deasupra nivelului mării. Localitatea se află la distanța de 23 km de orașul Dubăsari și la 73 km de Chișinău. Satul are o suprafață de circa 0.79 kilometri pătrați, cu un perimetru de 4.01 km
Mărcăuți, Dubăsari () [Corola-website/Science/305892_a_307221]
-
faimoasă deoarece de aici derivă termenul de carst, relief carstic. Geografic, acest podiș se găsește cuprins între valea râului Vipava, Dealurile Vipavska, partea cea mai vestică a Dealurilor Brkini și Golful Trieste. Platoul se înalță destul de abrupt deasupra regiunilor înconjurătoare. Altitudinea medie este de 334 m. Vegetația naturală în trecut era reprezentată prin păduri de stejar, însă azi pinul este preponderent. Pădurile ocupă o treime din suprafața Podișului Karst. este renumit pentru formele de relief carstice dezvoltate aici, atât de suprafață
Podișul Karst () [Corola-website/Science/305885_a_307214]
-
și el inventator, l-a încurajat pe Ciurcu să-și continue experimentările. Tissandier dovedea o înțelegere pentru Ciurcu deoarece avusese și el un accident în timpul unui experiment științific. În anul 1875, el efectuase un zbor cu un balon ajungând la altitudinea record pentru acele vremuri de 8.500 m. Cei doi coechipieri ai săi, Joseph Croce-Spinelli și Théodore Sivel au murit din cauza presiunii scăzute a aerului; Tissandier supraviețuise, dar își pierduse auzul. El aflase astfel că progresul științific poate uneori fi
Alexandru Ciurcu () [Corola-website/Science/305897_a_307226]
-
de Defileul Dunării la sud, Culoarul Timiș-Cerna la est, Câmpia Lugojului la nord și o succesiune de dealuri la vest. Aceștia au următoarele resurse naturale: minereul de fier si zăcăminte de bauxită. În zonă există un relief muntos cu păduri . Altitudinile medii sunt sub 1.000 m, iar altitudinile cele mai mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]
-
est, Câmpia Lugojului la nord și o succesiune de dealuri la vest. Aceștia au următoarele resurse naturale: minereul de fier si zăcăminte de bauxită. În zonă există un relief muntos cu păduri . Altitudinile medii sunt sub 1.000 m, iar altitudinile cele mai mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte
Munții Banatului () [Corola-website/Science/305896_a_307225]