7,971 matches
-
închis în ape de nuanțe diferite, având un model geometric cu galben și albastru închis, aproape negru, dar galbenul se topea în smalțul verde transparent și lui Ștefan i se părea soba atât de frumoasă încât își lăsa degetele să alunece mereu pe relieful desenului. Fără să vrea, doamna prinse a-l urmări, minunându-se în sinea ei și dânsa de frumusețea cahlelor. — Să năimești și pietrari să sape scările frumoase, doar că pentru sobe să pui să le facă așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Gherasim? Asta este, îl fulgeră gândul pe ieromonah, nu vrea să mă rănească spunându-mi adevăratele lui frământări. Îi este milă de mine..., nu-i rău nici așa. Și în mersul liniștit al dobitoacelor sub bătaia blândă a soarelui ce aluneca spre apus, călugărul începu să depene povestea sfântului pustnic și a leului pe care cuviosul l-a vindecat scoțându-i un ghimpe din labă; leul apoi, când sfântul s-a mutat din lumea aceasta, a plâns pe mormântul pustnicului până ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prinți și doi ieniceri înarmați la ușă. Ștefan le spuse oștenilor ceva în turcește și unul din ei lăsă în sală un monah bătrân și împuținat la trup. Ștefan tresări, îl recunoscu pe ieromonahul Gherasim, dar privirea blândă a acestuia alunecă peste fața lui ca și cum nu l-ar fi văzut niciodată. Își scoase dintr-o desagă un patrafir, o cruce de lemn și o carte. Trase în mijlocul încăperii unul din pupitrele ce stăteau în colțuri, îmbrăcă patrafirul, se închină, sărută crucea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
succesive, de un corp lăsat liber pe plan înclinat. El s-a servit de o bilă de metal șlefuită lăsată să se rostogolească liber într-un jgheab săpat într-o grindă înclinată sau de un mic cărucior pe rotile ce aluneca pe o sfoară înclinată, bine întinsă. Verificarea experimentală a acestei legi a fost repetată în sec. al XVII-lea în diverse moduri. Astronomul italian Giovanni Battista Riccioli (1598-1671) și fizicianul Francesco Maria Grimaldi (1618-1663) nu au făcut altceva decât să
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
orașul. Din acest loc descoperim valea Bahluiului în ansamblul său, precum și pădurile în trepte ce urcă spre Carpații Bucovinei; se văd dealurile Basarabiei și valea Prutului; dacă privirile coboară spre oraș, Iașul se desfășoară la picioarele spectatorului și pare să alunece de pe flancurile Copoului până la Bahlui; privirea îmbrățișează pajiștea verde printre cotiturile vâlcelei și, înspre dealurile din partea opusă, se adună vilele, grădinile, mănăstirile pe o depresiune imensă ale cărei gradenuri înalte sunt ornate de bolțile brazilor și ale stejarilor. Podișul Copoului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
împărtășea neliniștea. În sfârșit, cele două canturi ale porților se deschid; prefectul de poliție deschide drumul îndepărtând mulțimea; logodnica apare într-o toaletă splendidă, susținută de venerabila sa mamă cu părul argintat. Palidă de emoție, cu ochii plecați, ea înaintează, alunecând pe piciorușele ei cu grația unei silfide. Soții se așează în fața arhiepiscopului, care îi binecuvântează; la dreapta nașul (martor al viitorului soț), la stânga nașa viitoarei soții. Prelatul recită lungile rugăciuni ale căsătoriei, asistența răspunde la acestea cu evlavie, apoi încep
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Ducerea brațelor lateral cu palmele în supinație, extensie și arcuire simultan cu inspir; T3-4 Revenire la poziția inițială simultan cu expir. Dozare: 6 x 4 timpi. Exercițiul 10 P.I. Stând depărtat, brațele lateral: T1-2 Îndoirea trunchiului spre stânga, mâna stângă alunecă pe piciorul stâng, brațul drept sus; T3-4 Revenire la poziția inițială; T5-6 Idem T1-2 dar mișcarea se execută pe partea opusă; T7-8 Revenire la poziția inițială. Dozare: 4 x 8 timpi. Exercițiul 11 P.I. Stând depărtat, brațele lateral: T1-2 Răsucirea
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
Metodica învățării Stând pe un genunchi, cu celălalt picior întins înapoi, cu mâinile pe sol; Semisfoara cu sprijinul mâinilor pe sol; Semisfoara cu diferite poziții de brațe; Semisfoară în combinație cu alte elemente. Sfoara Descriere tehnică Din stând, un picior alunecă înainte și celălalt înapoi, bazinul coboară până se ajunge pe sol; piciorul dinainte se așează pe sol pe partea posterioară, piciorul dinapoi pe partea anterioară, cu vârfurile întinse. Trunchiul este drept iar linia umerilor trebuie să fie perpendiculară pe linia
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
oare descriptiv? b) I-a spus de îndată că îl adormea deplasarea bărcii în aval. Cît de verzi erau acum malurile, cît de vesele erau florile ce creșteau acolo, și cît de înalte erau ierburile! Barca era acum pe mare, alunecînd ușor și lin. Și în fața lui era țărmul. Charles Dickens, Dombey și Fiul Intuitiv vorbind, este rezonabil să spunem că acest pasaj reprezintă o descrire: el atribuie trăsături obiectelor: țărmurile sînt verzi, florile sînt vesele, ierburile sînt înalte. Voi defini
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o strălucire fantastică. Acest uriaș stătea în picioare, în fața ta cu înfățișare sinistră. Capul acestuia era de aur, pieptul și brațele de argint, abdomenul și coapsele de bronz, picioa rele de fier și lut. Din munte un bolovan mare a alunecat și a lovit picioarele de fier și lut, distrugându-le. Fierul, lutul, bronzul, aurul, argintul s-au amestecat sfărmându-se, le-a luat vântul. Dar piatra care a lovit statuia a rămas, făcându-se munte, umplând tot pământul. Visul te
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
gânditori, singuri sau câte doi. Numai tineri am văzut... unii erau frumoși, cu părul într-o parte, cu fruntea aplecată, cu expresii melancolice, încă neînțepenite, cum arătau cei bătrâni, pe care îi întîlneam pe scări, coborând sau urcând cu mâinile alunecând pe cimentul lustruit al palierelor, cu fruntea în sus, inexpresivi și decolorați, în hainele lor care se încheiau la gât fără croiala obișnuită, în bocancii lor negri și grei... - Nu vă deranjați, le-am spus, vin în altă zi, dacă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
destul de tare, ne dădeam peste cap și mare curaj aveam de sfruntam orice primejdie ce putea să se ivească În această aventură a noastră! Făceam bătături la mâini, așa de tare țineam mâinile strânse pe brațele de lemn, să nu alunece. El ne-a Învățat să fim curajoși În viață, să nu ne fie frică de nimeni și de nimic, nici de Întuneric, că nu există bau-bau iar Împreună cu mama, după baia de seară, rugăciune și cină, țineau ora de „educație
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
când a văzut toate acestea și a rugat un vecin, să-l ajute ca să-l sacrifice pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit În stomac mașinuța teleghidată aproape Întreagă iar o roata lipită de esofag care nu alunecase când a Îngurgitat- o. Probabil Îl enerva, de aceea avusese stările acelea. Toți au rămas Înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte pusă În untură la borcane, o parte În congelator
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sunt o persoană deosebită și că le face plăcere prezența si conversația pe care au avut-o cu mine. Doamna Îmi spune că a cochetat și dânsa cu scrisul când era tânără și că a citit mult din literatura universală. Alunecăm de la poeți, prozatori, la filosofi. Domnul mă Întreabă ce părere am de Petre Țuțea și bineînțeles că de la Petre Țuțea am deviat la Emil Cioran și vreo jumătate de oră am discutat numai filosofie. Mă uit la ceas și mă
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
CARE ÎI DĂDEA VESTEA. ȘI ÎN CEEA CE ÎL PRIVEA PE EL ÎL PUTEA ASIGURA PE CONDAMNAT CĂ VA CONTINUA SĂ FACĂ TOT CEEA CE ÎI STĂTEA ÎN PUTERE PENTRU A SCHIMBA VERDICTUL. GÂNDURILE LUI MARIN REVENIRĂ LA REALITATEA IMEDIATĂ. AVIONUL SĂU ALUNECA DE-A LUNGUL RAMPEI ÎNSPRE EL. ÎL PRIVI CU ACEEAȘI FASCINAȚIE STATORNICĂ, BĂIEȚEASCĂ, DATORATĂ FRUMUSEȚII LUI MECANICE. ERA CONȘTIENT DE MOTORUL MAGNETIC SILENȚIOS PE CARE NU ÎL PUTEA VEDEA ȘI SE BUCURA LA VEDEREA LINIILOR METALICE STRĂLUCITOARE. AVIONUL AVEA ARIPI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CAMERE, ÎN STIL RUSTIC, AVÂND ÎN SPATE NIȘTE DEPENDINȚE ÎN CARE LOCUIAU SERVITORII. În curte, doi oameni erau așezați la umbra unui arbore. Amândoi se ridicară la apropierea lui Marin, dar în întâmpinarea lui veni doar Slater. Omulețul păru că alunecă din umbră spre lumină, ca și când ar fi mers pe șine. Se opri brusc în fața lui Marin. \ David, Excelența sa a fost de acord să discute despre problema lui Trask. ȘEFUL CONTROLULUI VORBEA PE UN TON DE UȘOARĂ MÂNDRIE, FIIND EVIDENT CONVINS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ERA VORBA? SINGURUL LUI ȚEL ERA SĂ REDEVINĂ DAVID MARIN \ ÎN REALITATE, NU ÎN APARENȚĂ. FEMEIA DIN BRAȚELE LUI SE OPRI BRUSC DIN PLÂNS. \ TREBUIE SĂ PLEC, SPUSE EA. NE VEDEM LA STAȚIA DE DECOLARE A RACHETELOR. Îl sărută, apoi alunecă ușor din pat O auzi cum se ridica în picioare, apoi sunetul pașilor ei pe covor. În cele din urmă, ușa se deschise, apoi se închise la loc. Un timp Marin rămase întins, rememorând clipele trăite; atingerea mâinilor ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
A LUNGUL CORIDOARELOR ÎNTUNECATE PUTEAU FI NUMITE EXPLORARE. COBORÎ UN NIVEL, URCĂ DOUĂ, COBORÎ ÎNCĂ PATRU ȘI AȘA MAI DEPARTE. MERGEA ÎNAINTE, CU UN SENTIMENT DE NEDUMERIRE ÎN CONTINUĂ CREȘTERE, FĂRĂ SĂ OBSERVE CÂND, ÎN SPATELE SAU DEASUPRA LUI, O TRAPĂ ALUNECA ÎN LĂTURI, LĂSÂND SĂ IASĂ O TIJĂ FLEXIBILĂ DE METAL CARE ȚINTEA ÎN DIRECȚIA LUI ȘI TRĂGEA CU... CEVA. ÎL DEVIE DIN DRUM O VOCE MECANICĂ A CĂREI SURSĂ NU O PUTU DETECTA. ÎN MOMENTUL URMĂTOR SE AFLA ÎNTINS PE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
celule \ mai precis, aflat în suspensie în câmpul de energie care reprezenta suprafața fiecărei celule. Instantaneu, gândurile, emoțiile și toate legăturile care făceau din personalitate și ego un tot unitar își pierdeau imensa forță de coeziune. Dictatorul se clătină și alunecă în față. Podrage împreună cu Marin prinseră trupul inert, împiedicându-l să cadă. Îl așezară în fotoliul din capul mesei. Deși capul îi atârna într-o parte, părea mai degrabă destins decât inconștient, așa că soldații care tocmai își ocupau posturile din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fugi până la capătul satului și de acolo se va întoarce pe răzășie spre casa de Crăciun. Fulgii de nea, vântul, copii, nu mai conteneau să apară. Va ajunge acasă. Ieșise din sat, fugea, iar fuga lui îl apropia de Crăciun. Alunecă, dar nu a avut timp să stea să își plângă vânătaia pe care o simțea cum crește cu fiecare pas. - Stai Andrei. Andrei!!! STAI!!!! - Andrei!! - Stai, nu te îndepărta!!! - Gata, nu mai facem nimic!!! - Andrei, stai, stai. STAI!!! Auzea glasurile
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
vânătaia pe care o simțea cum crește cu fiecare pas. - Stai Andrei. Andrei!!! STAI!!!! - Andrei!! - Stai, nu te îndepărta!!! - Gata, nu mai facem nimic!!! - Andrei, stai, stai. STAI!!! Auzea glasurile copiilor, nu înțelegea nimic. Îi era frică să se oprească. Alunecă încă odată, și încă odată și îi era tot mai greu să se ridice. - Andrei!!! Nu te îndepărta!! - Nu-ți facem nimic, vino înapoi!! - Stai!!! ANDREI!!! - Măi omule, am crezut că nu mai vii cu apa aia. - Era lunecuș la
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Îndemnul o făcu să scoată un urlet de durere, ochii s-au mărit gata să iasă din orbite, nările largi căutau aer. Buzele vineții crăpate de durere purtară țipătul către femeile din jur și din sat. Mâinile căutau sprijin, palmele alunecau în încercarea de a se prinde de așternut. Durerea o rupea în două. Strigătul și efortul depus o epuizaseră. Amorțită, fata își lăsă părul, negru și lung pe pernă, apoi închise ochii. Era prea obosită să zâmbească sau să se
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Janinei i se păru că cerul întreg răsună de o singură notă, puternică și scurtă, al cărei ecou umplu treptat văzduhul înalt, apoi'se stinse pe neașteptate, lăsând-o tăcută în fața întinderii fără hotar. De la răsărit la apus, privirea îi alunecă încet, fără a întâlni nici cel mai mic obstacol, de-a lungul unei curbe perfecte. La picioarele ei era orașul arab, cu terasele albastre și albe îngrămădite unele într-altele, însângerate de petele de un roșu întunecat ale ardeilor ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
jur totul era tăcut. De la marginea orașului câini răgușiți urlau în noaptea mută. Janine se înfioră. Începu iar să se răsucească în pat. Simți, lipit de umăr, umărul puternic al bărbatului ei și, pe jumătate adormită, se strânse lângă el. Alunecă pe aripile somnului fără să se scufunde, se agăță de acel umăr, cu o deznădejde inconștientă, ca de singura-i scăpare. Vorbea, dar buzele-i nu scoteau nici un sunet. Vorbea, dar abia dacă se auzea ea însăși. Nu simțea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
însă, i se păru că deasupra capului ei cerul era târât într-un fel de rotire greoaie. În străfundurile nopții uscate și reci mii de stele se zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care se înfruntau acum frigul și dorința. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]