9,188 matches
-
gust amar. Imaginea nevrotic-convulsivă a lui Baxter îl urmărește toată ziua, făcîndu-l ineficient în derularea programului stabilit. Pierde partida de squash, își vizitează mama fără chef și întîrzie, impardonabil, în prepararea tocanei de pește. Venirea lui Dasiy (deși mult-așteptată) nu alungă norii negrii, ducînd ab initio la un conflict pe tema războiului din Irak. Disputa continuă apoi între Daisy și abia sositul bunic, John Grammaticus, pe subiecte vechi, bănuite uitate. Nici Theo nu poate limpezi prea mult situația. Totuși, adevărata surpriză
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
deținătoare de speranță, îmbinată cu imaginea iernii. Interesant este cum trecerea dintre toamnă și iarnă este realizată prin intermediul zborului, dar cu care sunt investite păsările: "O țară e făcută și din păsări,/ Din V-urile mari căzând spre sud/ Rănite, alungate de frig/ Și de trădare,/ Venind înapoi/ Umilite de dor,/ Lunecând pe toboganul cerului/ Recunoscătoare/ Streașinei că nu s-a mutat/ De pe vechiul pridvor./ O țară e făcută și din păsări,/ Cum o biserică e făcută/ Și din viața de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
invitația lui de a lucra împreună în Provence. În noaptea aceea își taie o ureche pe care i-o duce, bine împachetată, unei prostituate. După cîteva zile petrecute la spital se întoarce acasă. Are halucinații care îl torturează, îl înspăimîntă. Alungat din Arles unde inspiră frică, acceptă să intre la azilul Saint-Paul de Mausole din Saint-Rémy. Continuă să picteze. Pentru prima oară un critic, Albert Aurier, îi remarcă pictura, în ianuarie 1890. Luna următoare, Theo îi vinde tabloul La vigne rouge
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Nebunia lui Vincent vorbește despre forța non-imposibilului său. Dacă bea, este pentru a picta, pentru a lucra și mai mult. Cum reușește să reziste, fizic și moral, pe drumul pe care a apucat-o? El încearcă să ascundă și să alunge din minte posibilele care-l minează: posibilul de a nu fi înțeles, posibilul ca pictura mea să nu fie niciodată recunoscută, posibilul să ratez demonstrarea faptului că nu sunt o brută, posibilul să nu fiu independent niciodată. Pentru a rezista
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mers mai mult de un ceas, ne explică femeia. Ceva mai puțin seara, "în celălat sens se coboară mai mult". Înainte, a fost învățătoare chiar la școala din Nabusimaké. Indiancă arhuaco, instruită de misionari spanioli motiv pentru care a fost alungată de indigeni ea preda limba arhuaco, spaniola, matematica, geografia, istoria etc. În ultima vreme, o comunitate de vreo zece familii dintr-o altă vale, a hotărît să nu-și mai trimită copiii la școala de "unde răsare soarele". Indienii respectivi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
A își amintește că, mai înainte, de cîte ori lua avionul, copiii ei rîdeau de ea. Se temea atît de tare! Era posibil ca avionul să se prăbușească în timpul decolării, în plin zbor sau la aterizare. Nu reușea să-și alunge din minte aceste posibile, să se folosească de "mîna care ascunde". Pentru a călători în mod normal cu avionul e nevoie să ne creăm niște imposibile. Acum doamna A nu se mai teme deloc. Ce s-a întîmplat? A suferit
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pentru care cultul faptei devenise o obsesie, iar idealul național crearea statului unitar modern un legământ. Speranțele îl mobilizau însă și pe fostul dascăl ardelean, conștient, probabil, că vremurile vechi vor apune curând, încheind: "Iată, Aurora vine cu veșminte luminate/ Alungând spaimele nopței, peste clima depărtate/ Iară steaua Afroditei vărsând rouă și răcoare/ Deschide cu-a sale raze porțile sfântului Soare"8. Perspectiva derutant-nostalgică a teologului transilvan situat potențial (la vremea respectivă) pe oricare parte a baricadei ce separa lumea veche
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
ingereze cât mai multe alimente feculente pentru a înfrunta adversitățile vremii cu cele mai bune rezerve de energie posibile. Astfel s-a instalat un reflex la nivelul sistemului nervos, ale cărui resorturi s-au păstrat până la noi. Astăzi, omul a alungat prădătorii din viața sa (cine riscă să întâlnească un tigru fioros mergând la supermarket?), dar a inventat alte modalități de a-și provoca teama fără a înfrunta pericolele, cum ar fi filmele de groază sau horror. Cum reflexul încă funcționează
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
prea multe voci. O altă greșeală a fost menținerea modelului său social hipercostisitor și după anii 1980, cînd piețele s-au liberalizat și dereglementat, concurența s-a ascuțit, produsele europene fiind prea scumpe datorită costurilor sociale incluse în prețuri și alungînd cumpărătorii spre produsele asiatice sau chiar americane, mai ieftine. Introducerea monedei unice nu cred că a fost o eroare în sine, ci doar modul cum a fost făcută, cu referire mai ales la decuplarea politicii monetare unice de politicile bugetar-fiscale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
confuz sau ambiguu. În plus, raportul cu această entitate complexă care este limba franceză nu e deloc neted, nu mai mult decît raportul francezilor înșiși cu această construcție bizară, care îi ia ca punct de plecare, îi include și îi alungă în același timp. Căci excluderea literaturii "franceze" din cîmpul literaturii "franco fone" o va lăsa pe aceasta din urmă cu un centru de gravitație absent, sau măcar indicibil, deși este o referință constantă, chiar dacă discretă uneori. Iată-ne deci în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
eroinele romanului său; această constanță sadică le răpește pe Christiane și Annabelle chiar în momentul în care bărbații vieții lor încep "să întrezărească posibilitatea practică a fericirii". E ca și cum, într-un exces de pudoare sufletească sau de groază subită, am alunga perspectiva împlinirii. Chestionat în acest sens, Houellebecq dă un răspuns deconcertant și evaziv, disimulîndu-se în spatele măștii scriitorului manipulat de creația sa: " Pentru că nu știu ce altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid"! Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scrie poeme care îi atrag admirația unor grupuscule artistice și anarhice din capitala sovietică, dar nu e mulțumit de această glorie subterană. Se visează bogat și celebru, adulat de o lume întreagă. În primăvara lui 1974 odată cu Soljenițîn, care fusese alungat din țară părăsește Moscova cu destinația New York, însoțit de preafrumoasa Elena. Seducător frenetic, veșnic îndrăgostit, romantic incurabil, înconjurat de femei, mai puțin în perioada în care, pentru a supraviețui în America, a trebuit să facă favoruri unor negri, Limonov cultivă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
meu, punctînd acest aforism cu un rîs de superșobolanelectrocutat. Eu aș fi un jalnic erou preț de o secundă, după care m-aș alătura oceanului deja veșnic semenilor mei. Echad ikem yirdof revava, spune Biblia. Unul singur dintre voi va alunga zece mii. Trebuie să faci loc. Pentru un Yann Moix născut, vor fi eliminați zece mii de inocenți în caz că nu acceptă (ar fi prea fairplay) să plece singuri, sătuli de o existență închisă într-o societate închisă, o existență amorțită într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de iubire de cincizeci de ani. Absente sunt și celelalte figuri feminine care i-au traversat efemer existența și despre care, după moartea sa, a început să filtreze cîte ceva. Ce mai rămîne intim dintr-un jurnal din care ai alungat orice urmă de viață afectivă ? Drept e că, într-un gest de pudoare, probabil, pe mai multe din coperțile celor 34 de caiete găsite de Simone, apare mențiunea "à détruire" ("a fi distrus"), îndelung subliniată... Desigur, nu ar fi primul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
travaliul" său "lung, obstinat, pe deplin responsabil, orientat către cercetarea presupozițiilor implicate în modernitate"203. Chiar dacă s-a încetățenit ideea morții avangardelor, filosoful francez consideră că ele nu trebuie considerate doar niște mode perimate, expresii ale unei modernități ce trebuie alungate din scenă, ci trebuie privite prin prisma comparației cu anamneza din terapeutica psihanalitică, care permite descoperirea unor sensuri secrete sau ascunse ce pot clarifica mai bine situația prezentă. În această orientare, avangarda poate fi lecturată ca o muncă de edificare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
suprafață ale unui discurs (devenind doar un studiu al tropilor), fie la euristică, fiind considerată drept metodă de aplicat în cazul disputelor sau polemicilor, fie la o tehnică de argumentare, exercițiu util în vederea câștigării unei dezbateri. Demersul retoric pare astfel alungat din spațiul raționalității, intrând într-o sinuoasă dezvoltare istorică. Observând seria de opoziții în relație cu care retorica a primit de cele mai multe ori o definiție negativă (adâncime/suprafață, esențial/periferic, necesar/contingent, rațiune/pasiune, fapt/opinie, lucruri/cuvinte, realitate/iluzie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Emil Brumaru Las-o să-ți umple iar odaia De unde chemi, trist și umil, Îngeri cu-aripile-n văpaia Sincerității... Și află-ți rostu-n lucruri mici, În amănuntele ascunse, Din care, proaspăt, își ridici Viața de-atunci... Nu-ți alunga fluturii, roua, Lumina albă de pe ziduri De cărămizi, ci-ncet în noua Singurătate intră...
Dă-i zilei suflet de copil... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8749_a_10074]
-
Maya Belciu Noiembrie Să fie somnul, oare întunecata boare Pe crengile-mi sucite Mai seci, mai dezgolite? Tăcuta-nfiorare Să fie somnul oare? Mă strânge și mă doare Pământul mă alungă Și-naltul nu mă-ndeamnă Mi-e miezul sec Mi-e creanga în destramă Și ce folos că sara Trag rădăcinii mele Puterea și nectara în loc de frunze, stele Mă strânge rădăcina Și porii mi s-au strâns Și-n cercuri
Poezie by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/8698_a_10023]
-
în cazul prozatorului român este pentru că toți acești topoi de construcție epică sunt transferați, in corpore, într-o epocă pozitivistă, în care personajul central este, în proprii termeni, "contemporanul lui Ford, al radiofoniei și al Ligii Națiunilor" (enumerație menită să alunge, ca un talisman al ironiei moderne, duhurile necurate). Ca atare, codurile de lectură se modifică și ele: lectorul se confruntă cu un text hibrid, în care teroarea genuină și ironia detașată alternează programatic. Într-un studiu publicat în 1848 și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
urmare, limba este, în contextul creației, pe de o parte semn al îndepărtării lucrurilor de esența lor divină și, pe de alta, al reapropierii lor de aceasta. O considerație a lui Benjamin explică acest fapt: nu doar Adam se simte alungat din cer. La fel, natura, lucrurile create sunt îndepărtate de posibilitatea de a-și comunica, lingvistic, esența: „Weil sie stumm ist, trauert die Natur.“ Limba acestei naturi căzute odată cu omul se vă dește a fi, în mod esențial, alegorică, după cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în vers. Pictura realizează astfel sensul sinestezic asociind imaginea lirei și poeziei într-o desfășurare grandioasă a puterii de creație. În Cântărețul de stradă, lucrare nelocalizată astăzi, Mina Byk-Wepper realizează o ilustrare a poeziei simbolistului Traian Demetrescu, poetul orfic, maudit, alungat de lume, plâns însă de femeie, însoțit doar de lira sa, adică de poezie, și care întoarce orgolios spatele unei mulțimi de femei evident îndurerate. Cortegiul de menade sau de bocitoare îl însoțește. În general, poetul întoarce spatele societății dedicându
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spre exemplu, și în centrul preocupărilor lui Joséphin Péladan, promotorul simbolismului rozacrucean "[...] Smigelschi va fi mult mai sensibil la mitul androginului, la frumusețea adolescentului care păstrează încă puritatea copilăriei. În accepția simbolistă, adolescentul este un Adam înainte de a fi fost alungat din Eden; Smigelschi încearcă să-l reprezinte într-o compoziție singulară, tranșantă în ce privește configurația iconografiei inocenței Cvartetul"395. Un elogiu adus muzicii îl constituie a paisprezecea expoziție a Secession-ului Vienez (dedicată compozitorului Beethoven), având în centru un singur exponat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plasată sub semnul feminității, dar și a unui revival al inspirației folclorice în raport cu mitologismul convențional, secătuit, al artei academice, după ce mișcarea romantică 488 indicase imperios utilizarea surselor populare pentru edificarea unei literaturi naționale. Cum se poate vedea, tradiția nu este alungată din spațiul secesionist, numai că ea se cere prelucrată cu mijloacele unei noi sensibilități, decelabile în expresia pe care Luchian o împrumută de la alte secesiuni. Expresie a frumuseții prin excelență, celebrul personaj de basm, Ileana Cosânzeana, joacă probabil rolul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Heraclit referitor la eșecul valorilor aristocratice asupra oamenilor care "îi urmează pe barzi și preiau învățăturile mulțimii, nedându-și seama că cei răi sunt mai mulți decât cei buni"27. Perspectiva sa ne amintește bineînțeles de Platon, care îi alunga pe poeți ("aezi") din cetate pentru defăimarea zeilor și inducerea în eroare a mulțimii. "Aezii" la care fac referire Heraclit și Platon ("barzi" în Evul Mediu) sunt de fapt aceia care s-au interesat de cultura populară, care au creat
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
rândul ei, devine "oligarhie", când prioritatea indivizilor este acumularea de avere. Aceasta face statul să pară și mai bolnav și "în contradicție cu el însuși", ceea ce poate conduce la democrație, "după ce săracii și-au învins adversarii, ucigându-i pe unii, alungându-i pe alții, iar cei rămași au primit o parte egală de libertate și putere"29. Dar lucrurile nu se opresc aici. Orice exces, susține Socrate, conduce în direcția opusă. Astfel, prea multă libertate, "fie de stat sau individuală, se
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]