9,933 matches
-
Țara aceasta chiar are un patrimoniu de oferit Europei... VASILE GÂRNEȚ: Câteva readinguri în oraș ale scriitorilor din Trenul Literaturii. Noi, românii, nu suntem implicați la Vilnius. În clădirea Minorităților Naționale citește și dialoghează cu publicul, în general, angajați ai Ambasadei și Consulatului ucrainean, Yurij Andruchovych, un ucrainean care e mai mult polonez, originar din Ivano-Frankovsk. Abia reușesc să trec pe la „Lecturi din literatura slavă”, organizată de Universitatea din Vilnius și Institutul Goethe. Participă: Verginija Zacharieva (Bulgaria), Dubravka Ugresič (Germania), Jurica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Societății de Cultură „Moldova” din capitala rusă (o asociație a basarabenilor de aici), care îmi face surpriza, absolut neașteptată, să mă sune chiar în camera de hotel. Ne invită pentru poimâine la o întâlnire „de suflet” cu membrii Asociației la Ambasada Moldovei de la Moscova. Acceptăm. Va veni să ne ia cu mașina de la hotel. O reuniune căreia, înțeleg, nu i te poți sustrage - interlocutorul meu e foarte insistent și nici nu-mi vine bine să-l refuz, ca să nu-l jignesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
reuniune căreia, înțeleg, nu i te poți sustrage - interlocutorul meu e foarte insistent și nici nu-mi vine bine să-l refuz, ca să nu-l jignesc. Al doilea român pe care îl întâlnesc la Muzeul Pușkin este un angajat de la Ambasada Română de la Moscova. Abia ne salutăm, că tipul începe să toarne bancuri pe bandă rulantă. Știe și „politice”, și mai „deocheate”, râde primul, tare, aruncându-ne ocheade complice, spune o sintagmă de legătură și începe alt banc. Situația devine jenantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nu s-a atins de șampanie și nici de vodcă! Nu a scos o vorbă și nu și-a dezlipit nici o clipă privirea de mine. Îi era de ajuns să știe că i-am prins mesajul. VASILE GÂRNEȚ: Cocktail la Ambasada Franței la Moscova, oferit de ambasadorul Claude Blanchemaison. Un bun prilej să ne revedem între noi, scriitorii, după aproape două zile petrecute la Moscova. Au reapărut colegii georgieni, pe care nu i-am zărit de la sosire. Ucrainenii. Uite-l și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
schimbe. Altfel, cheful e plăcut. Lumea s-a grizat destul de tare, mai ales că băutura prisosește... 8 iulie, sâmbătă VASILE GÂRNEȚ: Eschivele sunt bune, dar uneori trucul nu ține. Există, apoi, și curiozitatea legitimă. Mergem, eu și VITALIE CIOBANU, la Ambasada Republicii Moldova, la o întâlnire cu Asociația basarabenilor stabiliți la Moscova. Un drum lung, cu mașina care ne-a luat de la hotel. Trecem prin cartiere mai puțin atrăgătoare, apoi urcăm în altă mașină, un Mercedes aproape nou, și iar șerpuim mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a luat de la hotel. Trecem prin cartiere mai puțin atrăgătoare, apoi urcăm în altă mașină, un Mercedes aproape nou, și iar șerpuim mult (de parcă ne-am deplasa la o întâlnire conspirativă, și unele măsuri de precauție ar fi obligatorii). La ambasadă suntem așteptați de câțiva membri ai Asociației. Au venit cei care sunt în oraș în această perioadă de concedii. Sunt prezenți: Stan Terzie, președintele Asociației, poetul Vasile Țurcanu și - surpriză! - un fost coleg de-al meu de facultate, Ion Mihailiuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ghighevici, Gh. Dmitriev, Veaceaslav Adamcik, Leonid de la noi, Alesi Masorenko, Iulia Alesnina, critic. Sper că nu le-am schimonosit prea tare numele, transcriindu-le la repezeală din pliantul-program. Aflu de la gazde că ar fi trebuit să fie și cineva de la Ambasada Moldovei, dar nu a riscat să vină nimeni. La început, ascultăm o suită de monologuri stupide ale unor oficiali. Un kulturnik ne vorbește, mândru, despre prețurile foarte mici la cărți în țara lor. Cum să fie altfel dacă, totuși, cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
înviorat la gândul că își va revedea peste puțin timp familia. Pe drum spre Muzeul Guggenheim, unde e programat un recital poetic, ultimul la care se vor produce Vasile, Andrei și Nae, am o scurtă discuție cu niște domni de la Ambasada Rusiei, pe care i-am întâlnit și la reuniunea de ieri, de la Casa „Jean Monnet“. Nu știu dacă au vreo legătură cu literatura, dar par foarte hotărâți să nu rateze nici unul dintre evenimentele finale ale Literatur Express-ului. Par interesați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
așa cum am văzut eu sau cum am simțit eu, granițele Estului înseamnă tensiune, „închidere”, crispare. În altă ordine de idei, pentru români e frustrant că nu pot pleca spre Vestul căruia doresc să îi aparțină decât după ce se umilesc pe la ambasade, făcând plecăciuni la tot felul de funcționari mai mult sau mai puțin imbecili. Câți bani și câte eforturi sunt necesare pentru o simplă ștampilă pe pașaport. Sau nu e ștampila aceea chiar atât de „simplă”? Oricât de supărați am fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de criticii oficiali - a nu se uita, totul era într-o singură mână, existau o singură editură pentru întreaga Românie, E.S.P.L.A., și doar trei reviste: Viața Românească, Gazeta literară și Tânărul scriitor, adăpostite în același imobil de pe Ana Ipătescu (azi ambasada Libiei parcăă, un centralism extrem care a sufocat, cu adevărat, decenii la rând creația din larga și variata provincie românească literară -, dar și ironizați, gros adeseori, de colegi, mai tineri sau mai în vârstă, ce ne credeau sau „rupți de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în garsoniera ei, pe care o primise de curând în „blocul Carlton”, lângă restaurantul „Dunărea”. A doua zi, la Gazeta..., i-am alertat pe „amici” că întâlnisem „un individ” din generația noastră, lucrează se pare la serviciul de presă al Ambasadei Americane, un ins de o rară cultură și distincție intelectuală, și că e cazul să facem uz de invitația Titei, să mergem să-i vizităm, în aceeași seară. Tot la Gazeta..., Eugen Simion, colaborator permanent al foii, auzind nu știu cum de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
injurioase ce-i stau la îndemână!Ă: faptul că, imediat după eliberare, în timp ce alți foști deținuți nu erau primiți în „câmpul muncii” sau erau obligați să accepte sarcinile cele mai grosolane, Ivasiuc a fost angajat la Serviciul de Presă al Ambasadei Americane, or, se știa că pentru a fi „acceptat acolo”, era obligatoriu să primești aviz favorabil în „altă parte”, adică la MAI, la „Interne”. În al doilea rând, ceea ce îl făcea „suspect”, antipatic în ochii multora era faptul că, deși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cu relații mai vechi cu literatura română: i-a publicat patru cărți lui Stancu și, astfel, nenea Zaharia s-a văzut pentru prima oară în Vest, în ediții de poche, trăind un succes real după atâtea altele inventate de ambasadele române ce-i publicau cărțile, Desculț, mai ales, la edituri mărunte, contra cost, depozitând stocul de cărți apoi în pivnițele lor, René, care la înmormântarea lui Stancu, în ’74, a plâns cu lacrimi în mașina mea. Iar în ’76 a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
știu exact, al aceluiași minister cu ocazia unei alte anchete care avea ca scop să „mărturisesc” cum de a ajuns totuși manuscrisul Bunavestirii în Suedia. Nu știu de unde aflaseră, dar era adevărat. Trimisesem manuscrisul, și încă în două rânduri, prin intermediul Ambasadei Germane și al ambasadorului R.F.G. la București, Erwin Wickert. De două ori deoarece, prima oară, sediul ambasadei RFG din Stockholm fusese atacat și incendiat parțial, manuscrisul meu pierzându-se astfel. Au fost ore întregi de presiune a „coloneilor” - printre care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a ajuns totuși manuscrisul Bunavestirii în Suedia. Nu știu de unde aflaseră, dar era adevărat. Trimisesem manuscrisul, și încă în două rânduri, prin intermediul Ambasadei Germane și al ambasadorului R.F.G. la București, Erwin Wickert. De două ori deoarece, prima oară, sediul ambasadei RFG din Stockholm fusese atacat și incendiat parțial, manuscrisul meu pierzându-se astfel. Au fost ore întregi de presiune a „coloneilor” - printre care un „oarecare” Tăbăcaru, ce a ajuns mai târziu general și pe care-l cunoscusem încă în vara
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
iar abilitatea sa a fost în acest caz, ca și altădată, să se ofere ca intermediar, aproape un misit inteligent, perseverent, un mediator care încearcă să împace tabere ce se află în conflict. Astfel, el a ridicat cea mai mare ambasadă a Chinei în Europa, și în acest fel, cu ajutorul marelui imperiu care se deștepta din amorțeala dogmatică lăsată de Mao, a reușit să se infiltreze și în „cearta Vietnamului”, ceartă și război care a creat celui mai puternic și orgolios
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
val” să se afirme, pentru liniștea internă literară. E poate momentul să amintesc aici, cu unele detalii, celebra, pe atunci, ședință care a avut loc în „sala oglinzilor” la Casa Scriitorilor - Uniunea se afla atunci „la Șosea”, în vila de lângă ambasada Rusiei (URSSĂ, pe care avocatul Toma Stelian a lăsat-o moștenire scriitorilor, vilă din care am fost izgoniți de Ceaușescu și în care azi se află sediul P.S.D. -, ședință inițiată de Adrian Păunescu „în cadrul UTC-ului Uniunii”, un pretext pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
august, mă aflam la Moscova, la festivalul internațional de film, unde însoțeam filmul Răutăciosul adolescent, căruia îi scrisesem scenariul, în regia lui Gheorghe Vitanidis. Irina Petrescu, în rolul principal, urma să ia premiul festivalului pentru interpretare. Primesc un telefon, prin ambasada română, de la c.c. al partidului, că sunt rugat să mă întorc înaintea delegației, cu primul avion. Ajuns în Capitală, împreună cu Ghișe, sunt primit de Dumitru Popescu care, după o scurtă conversație, mă roagă să „mă deplasez la Brăila și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
clientela!”. - Cine e dânsul? l-am întrebat șoptit pe Macovescu (care, din prietenie cu Stancu, în primul rând, a fost cel ce, cu câteva luni înainte, la prima sau a doua mea călătorie în Italia, m-a dus cu Mecedesul ambasadei la Florența, aflând că nu vizitasem „patria” atâtor giganți ai Renașterii, și mi-a făcut darul pieței Senioriei, în primul rând, pentru mine, „șocul și imaginea Renașterii”, piața cu statui semnate de Buonarroti și Cellini, flancată de palate, fiecare în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
e vorba de Alexandru Ivasiuc și Sorin Titel. Cu ambii am fost bun prieten; dovadă e faptul că, în cazul lui Ivasiuc, mi-l făcusem prieten intim, în timp ce mulți colegi îl ocoleau deoarece, deși a fost deținut politic, „lucra la ambasada americană”, lucru care nu era posibil fără încuviințarea forurilor „de resort”. Iar pe Sorin Titel l-am angajat la România literară, aducându-l de la Timișoara și făcându-l șef de secție, post în care a și murit. Astfel, Ivasiuc transformă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fost mare în vara pariziană a lui ’71, după ce am citit o scurtă știre într-un cotidian francez că „M. Ceaușescu lance sa petite révolution culturelle”, știre ce mi s-a părut o alegație umflată jurnalistică și am alergat la Ambasada Română unde „colegul meu politic”, ambasadorul Flitan, mi-a dat Scânteia din acele zile în care, pe câteva pagini, se lăfăia discursul șefului statului ce nu semăna în nici un fel cu vorbele și nici cu gândurile, directivele pe care le
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Colecția ESEURI DE IERI ȘI DE AZI 78 Această carte a fost editată cu sprijinul MINISTERULUI FRANCEZ AL AFACERILOR EXTERNE ȘI AL AMBASADEI FRANȚEI ÎN ROMÂNIA Colecția Eseuri de ieri și de azi a fost fondată de LUCA PIȚU. REGIS DEBRAY este scriitor francez (născut la Paris în 1940), devenit celebru în domeniul reflecției politice de stânga (Revoluție în revoluție, 1967) și mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
săi persecutori. Există asociații de prietenie iudeo-creștine înființate după război. Prietenia e mai curând a creștinilor față de evrei decât invers. Anticatolicul își are și bunii săi creștini, tot așa cum antisemitul îi avea pe bunii săi evrei: aceștia sunt neoprotestanții de la Ambasada Creștină Internațională, evangheliștii sioniști americani, telemiliardarii de la Deep South. Oameni fără istorie și care nici nu vor face istoria. Cel puțin până la Armaghedonul final, atâta timp cât Israelul nu va avea a se converti la creștinism, după planurile lui Dumnezeu care, pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vecinul galilean. Pe locul ei se ridică astăzi cel de-al treilea oraș al Iordaniei, Irbid, la câțiva pași de frontiera siriană, unde Frații musulmani par solid implantați. Un om de contact iordanian mă conduce, împreună cu un membru arabofon al ambasadei, la un notabil important la care salut delegația organizației locale a Frăției întrunite cu această ocazie: câțiva șefi în vârstă, dar și cadre tinere înșiruite pe o canapea. Controlorul general, fostul președinte al Camerei Deputaților, doctori islamici în abayya cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
consilier cu probleme de cooperare la Tel-Aviv, lui Michel Warshawsky, scriitor, lui Slimane Zeghidour, ziarist, lui Pierre de Miroschedji, directorul Centrului de Cercetare Francez din Ierusalim, lui Alain Rémy, consul general al Franței la Ierusalim. În Siria, aduc mulțumiri întregii ambasade a Franței, ca și domnului Franck Mermier și cercetătorilor de la IFPO; în Iordania, lui Christophe Katsahian, diplomat, lui Mustafa B. Hamarneh, director al Centrului Strategic al Universității din Amman; în Liban, lui Bernard Emié, ambasador, Brigittei Curmi, diplomat, lui Denis
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]