6,661 matches
-
le-au mâncat caii Rușilor cari erau legați de laiță. Spre amează iar era o laiță lungă din fundu casei până la ușă. Casa avea numai 3 ferestre foarte mici. Una în peretele dinspre răsărit și 2 în peretele în spre amiază. Ferestrele aveau cruce și erau foarte mici și nu aveau sticlă, ci o piele de bîrdizan, legată cu o sfoară. Ferestrele erau așa de mari cam cât ai baga un pumn. Pe jos nu era podit ci lipit cu lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gazdă o fată tare frumoasă, pe care o chema Fevronia Constantinescu, fiica preotului Constantinescu din comuna Răchiți, județul Botoșani. Cât am stat la Zarian, mă duceam în fiecare duminecă și sărbătoare la biserica Adormirea și țineam isonu dascălului. Și la amiază veneam de la biserică, cu traista plină de mere, pere, colăcei și brânză. Și mi-am zis eu în mintea mea: nu-i rău să fii popă ! Și într-o z i-am spus protopopului: Părinte, eu vreau să mă fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Rădășeni. Și ducându-ne amândoi la Rădășeni, eu vorbeam cu învățătorul V.Ciocan iar el vorbea cu domnișoara Ciocan. Eu plecam luni dimineață de mai să nu se vadă afară ca să ajung la timp la școală. Iar el venea pe amiază, ori sara, ori a doua zi, ori miercuri ori chiar și joi. L-am pus pe Neculai Stoleriu să întrebe pe Dl.V.Ciocan, dacă dă fata după mine, și i-a spus că are să se mai gândească. Și atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și scrob ne-a dat să mâncăm. Am băut și vinu. Și sătui și băuți bine ne-am dus la nuntă iară, că aveam gust de jucat. Am petrecut o noapte întreagă foarte frumos, până a doua zi luni la amiază. Se dansau pe atunci: horă frumoasă, brâe săltărețe și mazurci furtunoase și mai ales valsuri celebre de Johan Straus, nu fâțâituri ca acum, de parcă-s bolnavi de ducăsă pe pustii. De la Boboești a venit soacră mea preuteasa Aglaia. De la Văratic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
sunt pe el. Toate acestea sunt gânduri, simțăminte ce- mi umplu mintea și inima în mersul trenului spre Pamplona, admirând în același timp nenumăratele mori de vânt de pe dealurile ce se succed cu regularitate. Puente la Reina, 22 iulie Spre amiază am ajuns la Pamplona. Frumos oraș. în partea veche se află și biserica catedrală lângă care am găsit albergue de peregrinos (hanî municipal unde la intrare am primit mult râvnitul credențial, pașaport al pelerinului, ce mă va însoți până la Santiago
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de confortul dat de noile sandale cu o talpă suficient de groasă încât să nu mai simt pietrele sau denivelările. Traversând câmpurile de pe care grâul a fost treierat, alternate cu altele, cultivate mai ales cu viță de vie ajung la amiază la Los Arcos, un sat cu multe case vechi, din piatră dar destul de îngrijite. în piața principală, pe o bancă, servesc prânzul frugal dar atât de gustos. Din păcate și aici biserica este închisă iar un grup de - copiii se
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
De fapt m-aș fi mutat dar altă bancă prin apropiere nu am văzut. îmi aplic apoi un strat de Ben gay pe tălpi, să le mai anesteziez, mă încalț din nou și plec mai departe spre Grañon. Ajung după amiază. La intrarea în sat este, ca peste tot, obișnuita fântână. Cât de bună este apa! Simbol al vieții. Fără ea murim. în mijlocul satului este biserica, veche din secolul al XIV- lea, iar în camerele de lângă ea parohia a organizat un
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Pe camino poți să faci nu doar penitență, ci și baie, plajă, într-un confort de hotel cu patru sau chiar cinci stele. Depinde ce dorești. Drumul continuă prin - Tosantos, Villambista, Espinosa del Camino iar pe la ora 3 după amiază ajung epuizat și cu dureri crâncene în tălpile picioarelor la Villafranca Montes de Oca unde mă cazez la hanul comunal deși mai apoi am aflat că există un alt han, privat, unde cu opt euro ai parte de condiții mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și ele deja primesc pelerinii sosiți. Sunt condus apoi la dormitor, imens, dar curat și ordonat. Aici, spre diferență de alte hanuri, bărbații sunt separați de femei în dormitor, la fel și la băi și toalete. îmi fac timp după amiază să vizitez puțin partea veche a orașului. Clădirile nu sunt prea înalte, cu două, trei etaje și ceea ce te impresionează în mod foarte plăcut este mulțimea de flori, chiar câte două rânduri la aceeași fereastră. Clădire din centrul orașului
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vor ocupa aceleași paturi, vor folosi aceleași băi, dușuri, săli de mese, uscătoare pentru haine. O mică armată, un convoi iese în zorii zilei și în primele ore ale dimineții îndreptându- se mereu spre apus, spre Santiago, pentru ca apoi spre amiază să înceapă a intra în localitate următorul corp de armată, următorul convoi al celorlalți călători însemnați cu scoica de pe rucsac sau de pe haine, care, și ei, vin mereu dinspre răsărit și se vor îndrepta mâine spre apus. Este o „procesiune
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Unii se mulțumesc să mănânce un sandviș, în spaniolă bocadillos, alții merg la restaurant. Dar, atenție: în Spania, toți se respectă și nu poți servi prânzul după ora 13 sau 14, cel târziu. Orice restaurant, orice magazin se închide la amiază, pentru a-și redeschide ușile în jurul orei 17, iar cina se servește după ora 19. - îi vezi apoi pe pelerini, în orele de după amiază, spre seară chiar, ieșind cu pungile de mâncare și băuturi din magazinele alimentare. Unii, mai harnici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
servi prânzul după ora 13 sau 14, cel târziu. Orice restaurant, orice magazin se închide la amiază, pentru a-și redeschide ușile în jurul orei 17, iar cina se servește după ora 19. - îi vezi apoi pe pelerini, în orele de după amiază, spre seară chiar, ieșind cu pungile de mâncare și băuturi din magazinele alimentare. Unii, mai harnici și mai pricepuți, gătesc câte ceva în bucătăriile de la hanuri. Și aici este o ocazie de a socializa, de a cunoaște persoane noi, care- și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
două fete, Silvia și Clara, că în seara aceasta în sat are loc un fel de sărbătoare a mâncării lor tradiționale, tortillas. Păcat că nu mănânc seara. Aș fi mers cu plăcere. Din nou s-a lăsat seara. Astăzi după amiază a plouat iar acum aerul este destul de răcoros, chiar rece, iar spaniolul de lângă mine, un tânăr frumos, deschide o sticlă cu vin în prezența a două tinere și frumoase spanioloaice. Dacă aici, seara clima este atât de răcoroasă, se înțelege
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
o scurtă odihnă și apoi masa. Lângă han este un magazin alimentar și un restaurant. Mulți își gătesc în bucătărie, apoi după ce s-a mai potolit căldura, ies la un pahar cu vin și de vorbă. Și așa trece după amiaza. La ora 19 merg la Sf. Liturghie, unde preotul într-un stil original îmbină celebrarea euharistică cu tot felul de reflecții sau sfaturi date pelerinilor. După calapodul meu și normele liturgice cred că exagerează cu vorbitul și improvizatul. Dar sunt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
că se organizau pentru o participare mascată la manifestarea din Piața Palatului, pentru a fi martori direcți la posibile evenimente de excepție. Pe la orele 11, prin rotație, ne programasem și noi, diplomații de la serviciul ceremonial, scurte vizite prin piață. Pe la amiază, eram în fața Ateneului, unde îngrămădeala nu era prea mare, majoritatea se îmbulzea în spațiul din fața Palatului Regal, de unde se putea vedea balconul Comitetului Central, în care urma să apară și să vorbească Ceaușescu. Mulțimea era nu prea bine controlată. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
o haină de iarnă, strâns legată la cap cu un batic gros și urât; repeta, pentru noii veniți, printre lacrimi: copii, luați de jos tot ceea ce puteți lua; aici, este ultima noastră zi, trebuie să fug să prind trenul de amiază; poate ne vom mai vedea. Fratele mai mare mă scoase din uluiala acestei „lumi răsturnate” care-mi paralizase orice inițiativă: Stai aici eu mă duc după căruciorul lui Aurel. Peste puțin timp veni cu landoul fratelui mai mic, care nu
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Doamna Ciortea era foarte primitoare și se antrena adesea cu noi la cele mai diferite jocuri ale adolescenței. La “Ferma Ciortea”, cum era numită În zonă, l-am cunoscut pe marele Lucian Blaga și pe fiica lui Dorly, În după amiaza duminicii În care, de dimineață, elaborase poezia “Mânzul” din volumul “Nebănuitele trepte”. Tot aici, l-am ascultat povestindu-ne pe Prințul Știrbei, venit la vânătoare, În rezervația regală de pe dealul apusean al satului, Dealul Roambeș, și am petrecut momente de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
factorilor mânuitori de fonduri din toate timpurile: “N-avem bani!”. Dr. Dima nu a replicat. A cumpărat o sticlă de țuică, i-a pus-o În mână tehnicianului autopsier Pandele (un bețiv notoriu) și l-a rugat ca În după amiaza zilei respective să scoată podeaua de lemn din sală. În fața situației create, a urmat o discuție mai puțin plăcută, dar s-au găsit fondurile necesare pentru efectuarea lucrării. În această perioadă dr. Dima mi-a propus să lucrez benevol În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
timpul studenției, consider că prezentarea lor ar fi incompletă fără menționarea unor “momente de respiro” rupte de medicina veterinară. O mare parte dintre ele mi-au fost oferite de cornistul Filarmonicii “G. Enescu”, Ghiță Dimitriu, care Își petrecea majoritatea după amiezelor, Înainte de a merge la repetiții, la unchiul Aurel. În anii studenției, Orchestra Filarmonică “G. Enescu” prezenta săptămânal pentru elevi și studenți repetiția generală a programului duminical. Însoțindu-l pe Ghiță Dimitriu (sau mai corect ducându-i cornul), luam parte la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
soție. Cum pentru fostul meu șef de lucrări de la Anatomie aveam o stimă deosebită, fără a discuta prea mult problema, i-am dat avizul și l-am susținut În Biroul de conducere pentru a fi reînmatriculat. Într-una din după amiezile lunii decembrie 1976 m-am trezit cu o echipă a TVR la Decanat. Reportera mi-a relatat că respectivul student este căsătorit cu trei femei, că ultima zisă-soție cu care s-a prezentat la mine și care, să fiu sincer
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de muncă? Sincer că mi-ar place "meseria de poet". "Alo, societatea de servicii publice de poezie? Îmi curg la țeava de la bucătărie câteva rânduri de versuri albe. Eu aș dori cu rimă. Mă puteți ajuta? Este cineva acasă înainte de amiază? Nu, abia seara. Seara aceasta nu este lună și nu cred că am putea finaliza comanda! Hai, domnule, că am văzut io că nu sunt nori și o mai zis și la meteo că cerul va fi liber! Vă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât cu omul. În afara omului nu se poate face nicio biserică Evoci pe undeva imaginea lui Diogene, cel care căuta cu lumânarea sau felinarul ziua-n amiaza mare, un om! (Pe când Biblia zice: "Caut un om să stea în spărtură"). Cât de rari/ deși sunt astăzi oamenii adevărați, în situația în care am trecut cam de multișor de 6 miliarde suflete pe planeta Terra? Câți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
venea pe la ora 11, în bermude, cămașă lejeră și mocasini sau teniși albi, singur sau însoțit de Spencer Tracy, Errol Flinn, Marlene Dietrich, Ava Gartner, Robert Taylor, bea câteva Daiquiri și pleca spre prânz. Uneori se întorcea pe la 5 după amiaza și mai bea câteva Daiquiri. Prin 1949 Constante a instalat la Floridita aer condiționat. Inițial localul se aerisea cu ventilatoare și nu avea către stradă perete, închizându-se cu o cortină metalică. Aceasta le permitea clienților să privească "lumea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
în cele 10 zile petrecute în Cuba aveam să-mi dau seama că nu numai cele trei articole "de bază" lipsesc, ci și altele). Se spune că Diogene ar fi fost fericit în butoiul lui și că umbla ziua în amiaza mare cu o lumânare în mână spunând: "Caut un om". Dacă ar fi trecut Istrul mai în zilele noastre ar fi dat de mine! M-am simțit mereu bine în pielea mea și nu am visat niciodată cai verzi pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
gît benzedrină, sanicin și o bucată de hop cu cafea neagră și o gură de tequila. Apoi mă-ntindeam, Închideam ochii și-ncercam să pun cap la cap seara de dinainte și ziua de ieri. Adesea aveam filmul rupt de la amiază-ncolo. Te trezești uneori dintr-un vis și te gîndești: „Slavă Domnului, n-am făcut cu adevărat asta!” Reconstituind o perioadă de rupere a filmului, te gîndești: „Doamne, chiar am făcut cu adevărat asta?” Limita dintre a spune și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]