14,847 matches
-
în speranța de a contribui la asanarea nonvalorilor din viața artistică autohtonă. Cu amuzament, dar și cu o secretă amărăciune, criticul parcurge cărți submediocre ale unor pseudoscriitori și le scoate în evidență defectele prin succinte, dar savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
a trecutului proiectat fabulos, la care concură deopotrivă umorul și fantezia, anecdoticul și ludicul, tragicul și grotescul, macabrul și ironia distanțatoare. Banalul cotidian, omenesc-firescul iau o turnură carnavalescă, explicit epică prin derularea meseriilor și profesiilor sub semnul baladescului pitoresc. O amplă desfășurare de personaje originale configurează atmosfera de epocă, perspectiva fiind a unui umorism superior, a anecdoticului dezvăluit cu voluptate, la modul hilar, în secvențe narativ-reportericești: lui Coșobea cel cu mustăți atât de lungi, acestea îi sunt scurtate ca să îi încapă
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
de carne vie stele picură / în copcă lacrime de focul rece din copca cerului curge/ beteală un pește a înghițit un înger soarbe greierii”. Apocalipticul se află, surprinzător, în simbioză cu ludicul. Alături de piese lirice scurte, S. a publicat poeme ample: fie în românește, ulterior în spaniolă, franceză, germană, fie invers. Râul e o cântare a Dunării, cu inserții confesive, cu incursiuni istorice și mai cu seamă mitologice, cu menționarea și a „râului frate”, Rinul: „La Zähringen pe dealul bătrân/ mai
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
același an cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor (ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”) al Academiei Române, parcurgând toate treptele carierei. Din 1974 până la pensionare (1994) conduce sectorul de literatură universală și comparată, în cadrul căruia inițiază ampla lucrare Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (1859-1918), coordonatăă împreună cu Ioan Lupu (I-III, 1980-1985; Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române, 1982). Va participa, în calitate de colaborator, și la elaborarea altor cinci volume ale lucrării, care privesc perioada
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
romancier și dramaturg onorabil, Sebastian a fost un excepțional eseist și cronicar literar, publicistica lui fiind apreciată ca un „jurnal intim obiectivat dintr-un spirit de pudoare intelectuală” și ca un document „autenticist”. Monograful va reveni asupra autorului cu o amplă culegere de eseuri, cronici literare și pagini memorialistice (1972), cu un volum ce inaugurează ediția critică Opere (1994), în care intră o primă tranșă (cuprinzând anii 1926-1928) din publicistica lui literară, precum și cu Jurnal de epocă (2002). A doua carte
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Rebreanu), dar numele traducătoarei nu apare pe afiș, întrucât între 1941 și 1944 i se retrage dreptul de semnătură. Antologie a poeziei americane moderne apare în 1947, e reluată sub titlul Aud cântând America (1973) și figurează printre primele antologii ample din poezia americană publicate sub comunism. După 1970 scrie mai cu seamă poezii, proză și însemnări de călătorie. Câteva traduceri au rămas în manuscris. De la versurile de început, care anunță o poetică postromantică minoră, la Poezii (1945-1986) (1988), lirica e
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
există un personaj care preia ideile autorului despre arta povestirii. Dacă aici S. își dezvăluie tehnicile narative aplicându-le pe spații restrânse, în Dincolo de frontiere, romanul unei transformări individuale într-un timp marcat de schimbări sociale alerte, construiește un text amplu dintr-o succesiune de relatări, unele gen reportaj, de povești și profiluri pline de savoare. Sunt aduse în pagină toate detaliile, realitatea de zi cu zi, se observă și macroscopic lumea, fără a fi interpretată, fără judecăți de valoare. Personajele
STOICA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289953_a_291282]
-
reconstituiri istorice după înstăpânirea realismului socialist. Tehnician al scriiturii dramatice, Ș. a vădit preocuparea de a ilustra un teatru „de idei” novator, nu și revoluționar. Din opera lui, neîndoielnic inegală, câteva piese se rețin cu deosebire, fie pentru ecoul mai amplu la premieră, fie pentru că marchează puncte de inflexiune în cariera dramaturgului, fie pentru calitatea construcției și consistența mesajului. Comedia zorilor, scriere fără mari profunzimi, dar cu mecanismul invenției perfect rodat, este menționată, de regulă, ca exemplu de transpunere scenică a
STEFANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289908_a_291237]
-
De immortalitate animae), compus la întoarcerea la Milano; atunci el a scris și un tratat Despre gramatică (De grammatica) și l-a început pe cel Despre muzică (De musica): cele două opere trebuiau să facă parte dintr-o tratare mai amplă a celor șapte arte liberale, cu titlul Discipline diverse (Disciplinarum libri); acest tratat urma să trimită și prin titlul său la analoaga operă enciclopedică a eruditului roman Varron. Bibliografie esențială (acest criteriu - efectuarea unei selecții, chiar dacă restrînse - va fi respectat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Trapé, trad. D. Gentili, 1976). Traduceri: Il filosofo e la fede, trad. it. și intr. O. Grassi, Rusconi, Milano, 1989; Ordine Musica Bellezza, trad. it. și intr. M. Bettetini, Rusconi, Milano, 1992. Studii. Și aici ne limităm la cele de amplă respirație (aceasta neînsemnînd că le considerăm minore pe cele consacrate unor chestiuni particulare); nu vom repeta, din rațiuni de spațiu, aceste titluri în continuarea biografiei intelectuale a lui Augustin, pentru că și pentru chestiunile ce urmează a fi atinse studiile enumerate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
7-25 și la problema liberului arbitru. în această epocă, Augustin continuă polemica cu maniheii pe care o începuse la Roma în 388 și își îndreaptă atenția spre un domeniu nou pînă atunci pentru el, acela al exegezei biblice, compunînd un amplu tratat în două cărți, Explicarea Facerii, contra maniheilor (De Genesi contra Manichaeos), în care propune o explicație de tip alegoric a primelor trei capitole ale acestei cărți. Pentru că i se reproșase că e prea greu de înțeles, începe acum să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
clar din istoria culturii europene, a fost studiat mai ales în Franța. După bibliografia prezentată pentru tematica precedentă, adăugăm aici unele titluri cu caracter mai general sau studii compozite care au o valoare istorică chiar dacă sînt parțial depășite. înainte de toate, ampla viziune de ansamblu a lui E. Portalié, (Saint) Augustin, DTC I, (1902), coll. 2268-2472, și a lui P. Monceaux, Histoire littéraire de l’Afrique chrétienne, tome VII, Paris, 1923; apoi: P. Batiffol, Le catholicisme de saint Augustin, Gabalda, Paris, 1920
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în conflict cu vandalii care voiau să stăpînească Sicilia. Totul se petrece așadar la puțină vreme după 493, anul cînd Teodoric l-a ucis pe Odoacru, rege al Italiei din 476. Tradiția ne spune și că celălalt poem de mai amplă respirație pe care l-a scris Draconțiu, Lauda lui Dumnezeu (De laudibus Dei), ar fi fost compus după Cîntecul de mulțumire, care nu avusese succes pe lîngă rege; s-a constatat însă că nu există nici o dovadă în acest sens
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Laudelor lui Dumnezeu (De laudibus Dei), formată din trei cărți scrise în hexametri. Laudele se justifică, observă poetul, dacă este cercetată în primul rînd cea mai însemnată operă a lui Dumnezeu, adică facerea lumii, de aceea prima carte conține o amplă secțiune dedicată acestui motiv fundamental al religiozității creștine, și subliniază că trebuie proslăvită înțelepciunea creatoare a lui Dumnezeu. în al doilea rînd, Dumnezeu este minunat pentru că este milostiv și bun. însă nu prezentarea acestor motive previzibile și, pînă la urmă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o parafrază, narațiunea sa fiind deci mult mai liberă. Sedulius e un poet mult mai înzestrat decît Iuvencus; povestirea sa este vie, stilul pur și limpede, versul corect. Poezia sa e solemnă, fără să fie grandilocventă, e înflorită, armonioasă și amplă fără să cadă în virtuozitate artificioasă. Nu fără motiv Isidor de Sevilia îl compară pe Sedulius cu Prudentius și cu Iuvencus. Tot Vergiliu este modelul acestui poet creștin. Scrisoarea de dedicație, pe care am amintit-o, este interesantă și pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ediții comentate și amintim aici valoroasa ediție comentată, în șase volume, elaborată de A. de Vogüé în colaborare cu J. Neufville, în SChr 181-186, 1971-1972, și pe cea a lui S. Pricoco, Fondazione Valla, Mondadori, Milano, 1995, însoțită de un amplu comentariu; de asemenea, articolul lui V. Recchia, „Benedetto (Benedict)” din Dizionario degli Scrittori Greci e Latini, cit., și alte lucrări ale aceluiași cercetător. 8. Cassiodor Prosperitatea și pacea politică și socială din primii ani ai domniei lui Teodoric încep să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
goților la catolicism a fost, nu încape nici o îndoială, un eveniment cu o semnificație majoră pentru istoria Spaniei, a catolicilor din acea țară și a lui Isidor însuși; era nevoie așadar de eforturi pentru reeducarea culturală (în sensul cel mai amplu al termenului) a unui întreg popor, cel romano-vizigot. De aici, intensa activitate a lui Isidor, care, prin scrierile sale, vrea să facă o sinteză a înțelepciunii antice pe care s-o adapteze pentru un popor „nou”; operele vor fi valorificate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Chiril, care se sprijină pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol. I, pp. 304-305), în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1 și urm.). După cum am arătat, Evanghelia după Ioan îi oferă lui Chiril material pentru ample expuneri doctrinale, ceea ce nu înseamnă însă că el nu-i aplică propriile principii exegetice, care duc la interpretări alegorice legate fie de motive referitoare la istoria și viața Bisericii, fie de tematici morale și spirituale. în ansamblu, Chiril nu iese
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sa, l-a făcut pe Chiril să compună, în 430, trei scrieri dedicate împăratului Theodosius al II-lea și femeilor din familia imperială. Prima, Prosphônêtikos, desemnată în mod curent cu titlul Despre dreapta credință, către Theodosius, se deschidea cu un amplu elogiu adus împăratului (la plural, desigur, pentru că, teoretic, era dedicată și împăratului din Occident, Valentinian al III-lea; restul scrierii este însă la persoana a doua singular). Temelia puterii imperiale, afirmă Chiril, este Cristos; de aceea, împărații nu trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și edițiile lor în CPG III, nr. 5301-5411. Epistolele păstrate în colecțiile sinodale sînt publicate în ediții critice în ACO I. Unele dintre cele mai importante, precum și o ediție a scrisorilor referitoare la antropomorfiți alcătuită pe o bază manuscrisă mai amplă decît aceea a lui P.E. Pusey (S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 545-607) se găsesc, cu o traducere în engleză, o consistentă introducere și note, în L.R. Wickham, Cyril of Alexandria. Select Letters (Oxford Early
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un dialog cristologic prin care să combată probabil tezele lui Chiril din Cristos e unul, așadar începînd din 437-438. Mai tîrziu, după convocarea conciliului de la Calcedon, Nestorie s-ar fi lăsat convins de prieteni să scrie o nouă și mai amplă autoapărare: aceasta ar fi constituită din părțile a doua și a treia ale Cărții lui Heraclid, pe care Nestorie nu a reușit să le desăvîrșească. Compunerea acestei scrieri ne-ar ajuta să explicăm pierderea apologiei precedente, Tragedia, considerată de-acum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Alberigo et al., Istituto per le scienze religiose, Bologna, 19733 (cu o traducere la început, Dehoniane, Bologna, 1991). Primele elemente de istorie a conciliilor, cu bibliografie, în opera colectivă Storia dei concili ecumenici, ed. G. Alberigo, Queriniana, Brescia, 1990. Mai amplă, dar ușor de consultat, Histoire des conciles oecuméniques, coordonată de G. Dumeige, Ed. de l’Orante, Paris: pentru perioada în chestiune vol. 2 (P.Th. Camelot, Éphèse et Chalcédoine, 1962) și 3 (F.-X. Murphy, P. Sherwood, Constantinople II et Constantinople
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
griechiscen Kirche, aus Katenenhandschriften, Aschendorff, Münster, 1983; iar pentru scrierile dogmatice de F. Diekamp, Analecta Patristica, Roma 1938, pp. 73-84, unde ediția fragmentelor (pp. 73-84) este precedată de un studiu global despre Ghenadie (pp. 54-72) și e urmată de un amplu comentariu (pp. 85-108). 12. Vasile de Seleucia Episcop de Seleucia, în Isauria, începînd de la o dată incertă (după 431) pînă la moartea sa în 459, a ieșit în evidență prin șovăielile sale în timpul controverselor iscate de monofizism. L-a condamnat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
citate din autori ecleziastici. Istoria Bisericii, publicată în 569 și atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (opera fiind scrisă în realitate de un călugăr anonim care a folosit textele lui Zaharia), compusă în greacă și păstrată în versiune siriacă, conține ample extrase din două lungi scrisori ale lui Timotei adresate Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria, prin care sînt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și preotul alexandrin Teofil, ambii eutihieni, și se cere expulzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
afirmarea a două naturi după uniune distruge unirea ipostatică, așa cum au făcut Teodoret și Andrei de Samosata. La Constantinopol, între 509 și 511, Sever a compus Philalethes („Prietenul adevărului”). Intenția sa era aceea de a restabili adevărul în privința interpretării unei ample colecții de extrase din operele lui Chiril, alcătuită în cercurile filocalcedoniene cu scopul de a demonstra că autorul lor nu era în contradicție cu hotărîrile de la Calcedon. Mai întîi, Sever reproduce în întregime florilegiul, unde formula calcedoniană era urmată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]