8,976 matches
-
să vezi o castă de ofițeri în rezervă care conduce și administrează, flancată de un grup de cârcotași patentați (scriitori, teologi, cineaști, ziariști, dramaturgi) care hărțuiește și deranjează. Rabinul Jacquot Grunewald mi-a semnalat tot ce datorează această insolită combinație amprentei talmudice. Fie că e din Ierusalim sau din Babilon, Talmudul recenzează toate tezele posibile și imaginabile, și este interesat mai mult de dezbateri decât de concluzii. O bună propedeutică pentru exercitarea libertăților laice, îndeosebi intelectuale. Pentru a coborî iarăși spre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bătrânească de pe Ion Heliade Rădulescu, nr 8, din Oltenița. Între timp, Ion Iliescu va mai avea încă trei frați: Crișan, Eugen și Mihai. Viașa aventuroasă a tatălui său, muncitor ceferist, dar și agitator în slujba Moscovei și a Kominternului, lăsat amprente însemnate asupra vieții celui care va fi al doilea președinte al României postbelice. La vârsta de 17 ani, în 1947, va fi primit în Uniunea Asociațiilor de Elevi din România, chiar în comitetul de conducere. Întâlnirea cu activitatea politică a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
al doilea plan de cunoaștere a lumii, și nu cel din urmă. Zâna sugerată de urma minunată amintește de semnele lăsate de Ileana Simziana pentru erou. Pătrunderea treptată a semnificațiilor este asistată de maeștri inițiatori, „învățători mai cunoscători”, care înțeleg amprenta simbolică și descoperă sugestia maritală. Cea din urmă metaforă pentru mireasă ne poartă în plan vegetal: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a ciutei în care se ascunde viitoarea soție. Cele două dimensiuni paralele respectă planul originar al prezențelor feminine ce au în comun restabilirea fecundității universale. Zâna pasăre pedepsește feciorul neascultător prin retragerea din universul cunoscut, însă plecarea ei poartă deja amprenta umanului regenerat: „Atunci, iș s-o dat pisti cap șî s-o făcut pasâri. Însă iș ira grosă” (Fundu Moldovei - Suceava). Trăsăturile hibride ale păsării în care crește pruncul capabil să dea timpul de la început vin din amestecul sacruprofan, contagiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în sacru, vulpea îl sfătuiește, fără succes, dar constant, pe Ivan (cele două basme sunt, evident, variante ale aceluiași tip) și se preschimbă în forme variate: femeie călăuză pentru erou, prunc, Ileana, Costânceana, pușcă, sabie, cal. Toate ipostazele poartă însă amprenta spirituală a vulpii, care anulează jocul de măști, odată decodată: „- Îi foarte frumos calu ăsta de n-ar ave păru aista ca de vulpe-n frunte. Odat-o pierit. O rămas împăratu jos de pe cal” (Urmeniș - Maramureș). Numeroase mituri fac din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu atât în sine, din perspectiva unităților constitutive și a figurilor fonetice, cât mai mult prin complementaritatea în care intră cu categorii prozodice: ritm și rimă interioară”. Muzicalitatea crescută a realizărilor artistice înlesnește intrarea în lumea arhetipală, dar poartă și amprenta individualității naratoriale, ce utilizează mijloace variate pentru a insinua și influența trăirile și participarea ascultă¬torului. Superlativul absolut construit prin repetarea adjectivului în „o pădure mare cu copaci grooșigroși” hiperbolizează dimensiunile arborilor prin prelungirea vocalei din primul determinant. Reluarea adjectivului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
acest fenomen (exodul românilor în masă) în formele lui acute, a apărut în perioada comunismului. Au existat și înainte emigrări sporadice, mai ales din teritoriile ocupate. Dictonul popular „fie pâinea cât de rea tot mai bine în țara mea” poartă amprenta gândirii mioritice, care s-a perpetuat veacuri în șir, până la apariția comunismului. Noi nu am fost în decursul istoriei o țară a emigrărilor ci una a imigrărilor, lucru care vorbește de la sine, în ciuda situației politico istorice a țărilor românești. La
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
plin de însemne, blazoane, costume de epocă, corturi și bazaruri și multă lume ce se învârte privind ca și mine spectacolul. Totul este potrivit și pentru un eventual - scenariu de film de epocă. Stilul arhitectonic al caselor poartă din plin amprenta medievală. Bine că nu au venit comuniștii de la noi să le distrugă și să construiască arhicunoscutele blocuri cenușii și insalubre compartimentate ca niște cutii de chibrituri suprapuse. Au avut și spaniolii valurile ideologice ale republicii și comunismului dorind răsturnarea monarhiei
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
văd, din exterior, Palatul Regal, înconjurat de grădinile Sabatini, de Cabo Nova și de Campo del Moro. Am fost în Piața de Oriente, la statuia ecvestră a lui Filip al VI-lea, unde am avut sentimentul că văd Versailles. Constatam amprenta puternică rămasă de la regii din familia Bourbon. Masa de seară am luat-o cu colegul meu la un bistro dintr-o piață centrală de unde în mod simbolic vedeam monumentul lui Cristofor Columb. Am fost uimit de obiceiul locului de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de o jumătate de mileniu, ceea ce îl face să pălească în fața cetăților incașe Cuzco și Machu Picchu, dar Lima are avantajul de a fi un exemplu de citadelă de tip iberic, care a crescut în cele peste patru secole sub amprenta nobiliară a curții regale din Madrid și a Bisericii Catolice din perioada ei cea mai expansivă. Aceste amprente se pot întâlni la fiecare pas prin centrul Orașului regilor, unde reședințele pompoase ale viceregilor, ale nobililor legați de casa regală alternează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Lima are avantajul de a fi un exemplu de citadelă de tip iberic, care a crescut în cele peste patru secole sub amprenta nobiliară a curții regale din Madrid și a Bisericii Catolice din perioada ei cea mai expansivă. Aceste amprente se pot întâlni la fiecare pas prin centrul Orașului regilor, unde reședințele pompoase ale viceregilor, ale nobililor legați de casa regală alternează cu mulțimea de biserici, peste douăzeci numai în "Lima Antică". Fațadele și curțile interioare cu scările pompoase ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe care l-a orientat spre Institutul Politehnic București, Facultatea de Utilaje Tehnologice. Ca inginer a funcționat o perioadă la Institutul de cercetare și proiectare nucleare și electrice, în prezent fiind consilier la Primăria București. Viața inginerului Beleaev Mihail poartă amprenta educației căpătate în familie și în liceul de băieți din orașul Bolgrad, cărora prin activitatea arătată mai sus le-a făcut cinste. IOANA BONJUCOVA - farmacistă Destinul unor oameni este hotărât încă din ziua în care au venit pe lume și
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
absolvenți al Liceului de băieți din orașul Bolgrad din perioada română (1918- 1940), se numără și inginerul silvic Iancov Nicolae. Bolgrădean de origine, urmaș al coloniștilor bulgari stabiliți în sudul Moldovei. Cu o educație sobră, de mare responsabilitate vor fi amprenta întregii sale vieți plină de împliniri începând cu cea de elev, de student, apoi ca inginer silvic, unde datorită corectitudinii exemplare, oriunde a lucrat, va parcurge toate treptele profesionale de la inginer stagiar, inginer principal, șef serviciu tehnic, șef de ocol
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
sunt eu, Doamne, mă Întreb din când În când: o frunză ruginită, purtată-n zbor de vânt. Rădăcini Mi-am făcut intrarea În "lumea vremelnică" la jumătatea lunii aprilie de la sfârșitul primului sfert al secolului douăzeci (14 aprilie 1925), purtând amprentele luptătorului și ale vărsătorului. Da. Se pare că zodiacul și-a spus cuvântul formându-mă ca luptător, dublat și Învins În cele din urmă de visător. Prim sălaș mi-a fost o casă țărănească, plină de istorie, casa Tribunului Axentie
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În 1928 s-a născut fratele Ilie (Lia), apoi În 1930 Dumitru (Nitu), În 1932 prima fată Veturia și În 1935, Traian. Familie mare, greutăți multe... Situația economică a țării a Început să se deterioreze, criza economică Își lăsase deja amprentele. Tata a renunțat la atelierul de pantofărie și În majoritatea zilelor din săptămână participa la muncile agricole. Când se lumina de ziuă, sărea din pat, lua o gură de rachiu Înmuiat și Îndulcit din timp, Își confecționa o țigară și
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
spre Moldova. Contactul puternic s-a soldat cu răsturnarea și deteriorarea unor bunuri din vagon și mai ales șocul nostru pe măsura situației. Discuțiile neprincipiale care au urmat și În final scuzele de rigoare ale celor vinovați și-au pus amprentele asupra călătoriei, care a durat două zile și două nopți. Noutatea și frumusețea peisajului moldovean, care soției și fiicei Îi erau complet necunoscute, n-au putut atenua spaima produsă de indolenții ceferiști ploieșteni. Chiar și după instalarea În noul apartament
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Într-o seară În șanțul de pe marginea șoselei În dreptul Cetății săsești În timp ce mergea de la Turica spre casă. A salvat-o cumnata Mariana și apoi Marcela, Lia și Milly. Au adus-o În rând cu lumea, dar vârsta și-a pus amprentele. Ultimii ani au fost un adevărat “drum al Golgotei” pe care l-a parcurs cu nenumăratele poticniri și rugăminți spre Ceruri de a o lua În Lumea Drepților. Și Cerul s-a Îndurat Într-o zi de martie, 1995. Am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
și dintr-un timp în altul. Suveran aș zice că este principiul vaselor comunicante. Oricum, trăim într-o perioadă de alarmantă globalizare, trăim într-un sat planetar în care diferențele tind să dispară. Este foarte dificil să-ți păstrezi nealterată amprenta și toți suntem amenințați să ne rătăcim, să ne înecăm în masa compactizată, care disprețuiește relieful, individualitatea. Dar care ar fi câtimea noastră de originalitate, fracția sufletească numai și numai a noastră, irepetabilă? Suntem o punte plauzibilă între Orient și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
peste care s-a abătut ciuma roșie a cooperativizării, nu mai este decât un paradis în paragină. În Sibiu mi-am trăit însă adolescența ca elev al Liceului "Gheorghe Lazăr", marcat fiind de farmecul său medieval ce și-a pus amprenta pe firea mea de poet. Idealizează, te rog, cât poți, atmosfera cultural-amicală a Sibiului care te-a luat captiv... Numai în Sibiu pot visa cu ochii deschiși. Aici am realizat lucruri pe care, în altă parte, nu cred că le-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ceea ce suntem. Desigur, ființa umană, ca de altfel tot ceea ce există, evoluează în cadrul unui program. Al unei matrice bine definite. Evoluția are loc în perimetrul acestei matrice. Aici intervine liberul arbitru. Alegerea. Alegi o cale de devenire, care își pune amprenta asupra substanței tale lăuntrice. Te schimbă. Arta înseamnă o pervertire și o convertire a fondului și a formelor. Nu poți să ajungi la esența lucrurilor fără a nu fi pedepsit. Prin urmare, practicând poezie, pierzi ceva din ceea ce ești tu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un vector care să trimită instantaneu lumea literaturii noastre în lumea largă. Globalizarea poate duce la dispariția, să zicem, a vinului de struguri din podgoriile de la Cotnari și a brânzei din lapte și a pâinii din grâu. Dar literatura cu amprentă proprie va dăinui și dincolo de noi. Am mai mulți prieteni (cred) în Europa, trăitori în limbile de circulație importante... Oricâte eforturi au făcut să cunoască literatura română din bibliotecile lor publice, a fost imposibil... Ce crezi că lipsește literaturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
luminate, atâtea câte au loc. Se pare că nu e nimic de făcut până la o primenire biologică. Gheorghe Grigurcu este poetul care a dat buzna în teritoriul criticii și a delimitat mari porțiuni pe care (și) le-a însemnat cu amprenta proprie. A făcut-o nemulțumit de calitatea actului critic de la un moment dat? A fost revolta "cititorului profesionist"? A fost un gest de curaj? A fost o slăbiciune? Criticul ce se respectă pătrunde în arenă cu un proiect personal (fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu e filosofică ci literară. Ar trebui, dimpotrivă, să ne asumăm această natură "eminamente poetică" nu ca pe o pricină de peiorație ci ca pe o emblemă de noblețe. Dacă aceasta e originalitatea noastră, de ce să nu o etalăm ca amprentă de identificare, în loc să o deplângem ca pe o carență? Cât îl privește pe Noica, mi se pare că n-a avut organ nici pentru proză, nici pentru poezie. Umila mea convingere este că literatura română e binecuvântată cu daruri mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din atitudinea și din modelul "Echinox" la revista "Familia" pe care o conduci de vreo două decenii? Cât de mult contează "șeful" la o publicație literară? "Șeful" e produsul unui grup, sau el impune o atitudine, o paradigmă? Care e amprenta ta, din punctul tău de vedere, evident, asupra revistei "Familia"? Revista "Echinox" era/ este o revistă a studenților literați în devenire, dar care de la început era deschisă și scriitorilor consacrați și a continuat să fie așa până în anii '90. când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să-mi fie acum rușine. Nu vor fi fost capodopere, dar sigur nu erau rânduri închinate partidului și conducătorului. Cât a contat biografia ta pentru cărțile pe care le-ai scris? Am scris totdeauna în temeiul experienței personale de viață. Amprenta biografică, se înțelege, transfigurată artistic o poți sesiza în orice poem ce l-am publicat. Literatura și biografia se împletesc incredibil de strâns. Dacă n-ai fi fost scriitor, ce ți-ar fi plăcut să faci pe lumea asta? Spuneam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]