9,641 matches
-
dragostea cu ramuri aplecate, Aș vrea să fur, din glasul tău, acel ecou Ce mi-a lăsat în gând acorduri minunate. Tu ești crăiasa mea prin florile de câmp, Iubirea inimii din serile de vară... Ești amintirea care aduce-un anotimp Legat la ochi, cu-n fir de lăcrămioară. Purtați de-un vis prin viața noastră Lăsăm iubirii lacrima s-o ducă-n zări... Tu vei rămâne steaua mea albastră, Ce-mi luminează drumul către zori. Prin toamna mângâiată de-amintiri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
mai exaltăTrupul meu sub ochii tăi....... XVIII. VISUL, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1653 din 11 iulie 2015. Din zeci de vise născocite de mintea arsă în răstimpuri S-a scris destinul, pas cu pas, trecând prin multe anotimpuri, S-a scris și s-a reinventat deși un suflet suferind Din vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind. Ce nălucire efemeră este secunda răstignită Pe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită ! Amară e dulceața
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Zadarnic ploaia spală ochii și neaua albă în păr cade, Zadarnic anii se așază pe tâmple bătrâne broboade... Citește mai mult Din zeci de vise născocite de mintea arsă în răstimpuriS-a scris destinul, pas cu pas, trecând prin multe anotimpuri,S-a scris și s-a reinventat deși un suflet suferindDin vis ar fi dorit să iasă în orice fel, chiar și murind.Ce nălucire efemeră este secunda răstignităPe crucea vieții așteptând sfârșitul sigur, liniștită !Amară e dulceața clipei și
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
voi renaște ,iară, Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri, Spirit neîncătușat, Fără formă ori culoare, De substanță dezbrăcat. Și-am să fiu o adiere, Vânticel uitat de timp, Râsul de pe gura ta-mi Va fi veșnic anotimp. Voi sculpta-n nisip destine, ... Citește mai mult Alergând desculț prin ploaie,Neputând să răscolesc,Cu privirea mea, eterul,M-am decis să ocolescDrumul drept ce taie lumeaDintr-o parte în cealaltă,Supărat pe a mea soartă,Am să las
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
mă-nfășorși de voi renaște ,iară,Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri,Spirit neîncătușat,Fără formă ori culoare,De substanță dezbrăcat.Și-am să fiu o adiere,Vânticel uitat de timp,Râsul de pe gura ta-miVa fi veșnic anotimp.Voi sculpta-n nisip destine,... XXIII. CEA MAI FRUMOASĂ EȘTI, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015. A mai trecut o iarnă prin părul tău albit, Omătul, încă proaspăt, în el s-a cuibărit Și
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
mi-a șoptitnu e foarte răuliniștește-te...când am deschis ochiiinstinctiv m-am uitat în suscerul era plin cu păsări... XXX. CASA FĂRĂ TREPTE, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016. sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri nu știu precis câte au mai trecut sau câte mai sunt am părul albit și ochii sticlați îmi place așa cum sunt cu umerii apropiați și gâtul reazăm sub cer doar pantalonii mi-au rămas mici și privirea cât o rază
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
mai trecut sau câte mai sunt am părul albit și ochii sticlați îmi place așa cum sunt cu umerii apropiați și gâtul reazăm sub cer doar pantalonii mi-au rămas mici și privirea cât o rază nu-i bai privesc în urma anotimpurilor ce au trăit în carnea mea și acum se duc... nu pot să le mai țin în mine chiar dacă unul l-am pus de-o parte pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic dar cine știe... azi am învățat să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
nepotul ... Citește mai mult sunt mai bătrân cu câteva anotimpurinu știu precis câte au mai trecutsau câte mai suntam părul albitșiochii sticlațiîmi place așa cum sunt cuumerii apropiați șigâtul reazămsub cerdoar pantalonii mi-au rămas micișiprivirea cât o razănu-i baiprivesc în urma anotimpurilor ceau trăit în carnea mea șiacum se duc...nu pot să le mai țin în minechiar dacă unul l-am pus de-o partepentru atunci când nimeni nu va înțelege nimicdar cine știe...azi am învățat să-mi fac o cafeași
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
o ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea-mi A MAI TRECUT O VARĂ A mai trecut o vară A câta? A neștiuta. Si toamnele, Doamne, Cum trec la fel. Ba chiar aleargă în cadență Ca soldații la apel. Anotimpuri, anotimpuri... De ce veniți, de ce plecați Fără nimic să ne lăsați? Zbor de rîndunele, Alungați vremile grele Rază veche din cărare, Vin-o în brațele mele. NICIODATĂ Niciodată nu vom uita Ceea ce ni se pare Că s-a petrecut demult. Rămân
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea-mi A MAI TRECUT O VARĂ A mai trecut o vară A câta? A neștiuta. Si toamnele, Doamne, Cum trec la fel. Ba chiar aleargă în cadență Ca soldații la apel. Anotimpuri, anotimpuri... De ce veniți, de ce plecați Fără nimic să ne lăsați? Zbor de rîndunele, Alungați vremile grele Rază veche din cărare, Vin-o în brațele mele. NICIODATĂ Niciodată nu vom uita Ceea ce ni se pare Că s-a petrecut demult. Rămân fragmente
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
ton pesimist, cu o tristețe uneori cioraniană, alteori temperată de resemnare: "în dimineața asta voi muri! încerc fiorul straniu al presentimentului că ziua de mâine nu mai există pentru mine" (Ultima dimineață). Fiecare personaj își încheie socotelile, ajuns într-un anotimp al adevărului. Și mai abrupte în sinceritatea lor sunt cele trei dialoguri, Dialog cu fantoma tatălui meu, Convorbiri cu fantoma mamei adoptive, Dialog cu fantoma lui Miron. Tatăl, mama, cât și Miron sunt așezați pe câte un scaun și astfel
Scrisul by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/15017_a_16342]
-
la vreme de caniculă: operele de artă sînt vietăți de climă temperată și e bine să te afli în preajma lor cînd afară sînt 34 de grade la umbră. Berlin. Știam zicala conform căreia în Berlin nu e decît un singur anotimp: toamnă, dar nu mi-aș fi închipuit că trebuie luată ad litteram. Or, nu mică mi-a fost uimirea cînd, ajungînd la Berlin la 1 iulie, în sandale, cu haine subțirele, de vară, am găsit lumea îmbrăcată exact la fel
Vara prin Europa by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15006_a_16331]
-
o tematică eterogenă la început și versuri descriptive, uneori prea explicite, când clasice, când libere, ca în Relief (1965) și Între foc și cenușă (1968), asumându-și treptat un soi de lirism contemplativ, ca în Umbra necesară (1971) și Culoarea anotimpurilor (1977). Poezia se ivește din reminiscențe ocazionate fie de peregrinări intelectuale în spații privilegiate (Flandra, Paris, Londra, Weimar ș.a.), fie din descifrări „didactice” ale sensurilor lumii pentru fiul său, în manieră cvasiargheziană - Exerciții de candoare (1974). Cu Timpul neprobabil (1985
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
ale sensurilor lumii pentru fiul său, în manieră cvasiargheziană - Exerciții de candoare (1974). Cu Timpul neprobabil (1985) își face loc un ton reflexiv ce devine gnomic pe alocuri, cu precădere în secvențele de meditație asupra vârstei ori mecanicii succesive a anotimpurilor și stărilor atmosferice, exprimate în false pasteluri (Marină, Magie, Sonet, Stare). O notă specifică, accentuată treptat, o constituie reflecția asupra condiției poetului și a mijloacelor sale, în speță cuvântul, în ultimele cărți, bunăoară, comentariul la un vers mallarméean: „Cuvintele tribului
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
oameni, București, 1956; Mark Twain sau Aventurile umorului, București, 1958; John Milton, București, 1962; Relief, București, 1965; Între foc și cenușă, București, 1968; Umbra necesară, București, 1971; Exerciții de candoare, București, 1974; Mark Twain - la izvoarele fluviului, București, 1976; Culoarea anotimpurilor, București, 1977; Rimbaud - o călătorie spre centrul cuvântului, București, 1980; Timpul neprobabil, București, 1985; Paul Celan. Dimensiunea românească, București, 1987; Henry James Junior, București, 1988; Hotarul de hârtie, București, 1988; Paul Celan, L’adolescence d’un adieu, Paris, 1990. Traduceri
SOLOMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289787_a_291116]
-
estetică” a creației fiecăruia s-a mai încercat, însă autorul Dimineții poeților caută zonele nerecuperate, „uitate” și, între acestea, rezultatele sunt spectaculoase în explorarea eroticii unor C. Conachi, Anton Pann, V. Alecsandri, precum și în identificarea „spațiilor securizante”, a timpurilor și anotimpurilor amoroase („înserarea”, „noaptea”, „matinalul”) sau în evoluția deplasării de la iatac spre o natură-martor, refugiu, exil; la fel, în urmărirea unei „patologii” a erosului (singurătatea, urâtul, mâhniciunea, necazul), cu primele accente misogine (la Anton Pann), sau în semiologia „obiectelor erotice”, în
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
274-277; Zaciu, Lancea, 57-62, 190-196; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 313-322, 399-403; Grigurcu, Critici, 331-338; Iorgulescu, Critică, 214-220; Tomuș, Mișcarea, 300-304; Zaciu, Cu cărțile, 187-191; Felea, Prezența, 41-44; Stănescu, Jurnal, II, 176-180; Ciocârlie, Eseuri, 110-113; Dimisianu, Lecturi, 164-166; Gheorghiu, Reflexe, 160-172; Sângeorzan, Anotimpurile, 159-175; Corbea-Florescu, Biografii, III, 203-216; Cristea, Modestie, 222-229; Moraru, Textul, 30-34; Raicu, Fragmente, 454-475; Iorgulescu, Prezent, 140-151; Călinescu, Biblioteci, 156-161; Sorescu, Ușor cu pianul, 181-186; Dimisianu, Subiecte, 178-188; Cristea, Fereastra, 186-190; Piru, Critici, 272-275; Ov. S. Crohmălniceanu, O lucrare critică
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
care, prin comportamentul său atipic (nesocotește atât legile omenești, cât și pe cele divine), creează un dezechilibru în întregul cosmos. Acțiunile sale nefaste atrag după sine cutremure de pământ, inundații, secetă și foamete. Pământul secătuiește, refuză să mai dea roade, anotimpurile se amestecă, iarna luând locul verii, iar vara pe cel al iernii. Dereglarea ritmului vieții pământești este însoțită de răsturnarea tuturor legilor cerești. Lactanțiu introduce o serie de prodigia tipice literaturii „de criză” a autorilor latini păgâni, care abundă, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu greu se va deosebi ziua de noapte; eclipsa lunii nu va dura doar trei ceasuri, ci, scăldată în sânge în toată vremea, ea va avea direcții uimitoare, încât nu se va mai putea cunoaște nici cursul aștrilor, nici mersul anotimpurilor: căci iarna va fi vară și vara va fi iarnă. În acest context, se arată pe pământ magnus propheta qui conuertat homines ad dei agnitionem (7, 17). Se impun remarcate două lucruri în legătură cu magnus propheta! Lactanțiu cunoaște și reia în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
carte, romanul La marginea orașului, îi apare în 1962. De-a lungul timpului a colaborat la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „România literară”, „Ateneu” ș.a. Atât romanele lui S. - La marginea orașului, Presimțirea zăpezilor (1967), Anotimpul posibil (1970), Sângele unei vârste (1973), Grăuntele de grâu, când cade pe pământ (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Blocul de marmură (1975), Șansa (1977), Despărțirea (1981), Gemenii (1983), Orașul lunar (1985), Coridorul (1988) -, cât și volumul de povestiri Accident
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
primelor cadre de partid postbelice. În romanul de debut, La marginea orașului, textul nu depășește dimensiunea propagandistică: reflectarea rolului Partidului Muncitoresc în schimbarea existenței locuitorilor dintr-un cartier sărac, perspectivă prezentă și în povestirile din culegerea Accident banal. Conflictul din Anotimpul posibil se desfășoară în toamna anului 1944, când aveau loc întrunirile Frontului Plugarilor, iar sarcina protagonistului, activistul Emil, este de a recupera o lume al cărei spirit se risipise treptat. Înclinația spre reconstituire și redescoperirea de sine se manifestă în
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
în anii ’40, încearcă după douăzeci de ani, străbătând Europa, să își regăsească fiica pierdută. Cu timiditate, S. încearcă să își salveze scrisul de intruziunea politicului. SCRIERI: La marginea orașului, București, 1962; Accident banal, București, 1966; Presimțirea zăpezilor, București, 1967; Anotimpul posibil, București, 1970; Sângele unei vârste, București, 1973; Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, București, 1974; Blocul de marmură, București, 1975; Șansa, București, 1977; ed.2, București, 1989; Despărțirea, București, 1981; Gemenii, București, 1983; Orașul lunar, București, 1985; Coridorul
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
Dan Cristea, „Accident banal”, LCF, 1966, 31; Valeriu Cristea, „Accident banal”, GL, 1966, 35; Valeriu Cristea, „Accident banal”, „Romanian Review”, 1967, 1; Ion Rotaru, „Presimțirea zăpezilor”, GL, 1968, 8; Adriana I. [Adriana Iliescu], „Presimțirea zăpezilor”, VR, 1968, 12; Mircea Iorgulescu, „Anotimpul posibil”, RL, 1971, 25; Sorianu, Contrapunct, 123-128; Ciobanu, Panoramic, 190-193; S. Damian, Fals tratat despre psihologia sucesului, București, 1972, 128-136; Dragoș Vrânceanu, „Sângele unei vârste”, CNT, 1973, 38; Fl. Dimoftache, „Sângele unei vârste”, ATN, 1973, 10; Georgescu, Printre cărți, 164-168
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
poetul unei geografii gigantice, ca Walt Whitman. Pe autorul Dumbrăvii minunate îl atrag armoniile vieții, veșnicele ei transformări, pulsația neostenită a firii, mișcările cosmice, scurgerea liniștită cu care se succedă ziua și noaptea, răsăritul și amurgul, lumina și umbra, rotirea anotimpurilor, apariția acelorași constelații deasupra noastră. Poezia lui peisagistică restituie o natură umanizată și, paradoxal, familiară, în ciuda rusticității. Nicăieri în descripții nu apare acel homerism livresc, întâlnit, de pildă, la Calistrat Hogaș. E altceva și decât natura edenică, luxuriant romantică eminesciană
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
ciclu, conceput contrapunctic, proiectează sentimentul fragilității ființei, iluziilor și amintirilor pe un fundal biografic. Poetul cultivă „pastelul” intelectualizat, meditația, elegia, incantația, în transcrieri notabile prin finețea imaginilor și simțul limbii. Această direcție a liricii continuă în volumele Altminteri (1979) și Anotimpuri (1986), unde modul imnic este adaptat la o formulă elegiacă fie suav melancolică, fie liric eroică, sub semnul virtuozității formale. Reportajele din Privire de pe Cetățuie (1978) sunt, de fapt, poeme în proză, în care observația se întemeiază pe sentimentul duratei
SOROBETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289803_a_291132]