11,066 matches
-
îngrijorată. — Luke, zic în cele din urmă. Ce se întâmplă? E vreo problemă cu afacerea voastră? Nu, spune Luke fără să se miște. — Atunci ce‑a vrut Michael să spună cu „depinde“? Și cu chestia aia despre schimbatul obiectivelor? Mă aplec spre el și încerc să‑i iau mâna, dar Luke nu are nici o reacție. Mă uit la el într‑o liniște plină de nerăbdare și aud, pentru prima oară, zumzetul din fundal și muzica din jurul nostru. La masa vecină, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să‑mi fac de lucru în apropierea ei, să văd despre ce e vorba. Însă de data asta sunt prea îngrijorată din cauza lui Luke. Un chelner se apropie de masa noastră și eu clatin din cap spre el. — Luke? Mă aplec spre el. Haide, spune‑mi. E vreo problemă? Nu, zice Luke repede și dă peste cap paharul. Nu e nici o problemă. Totul e în regulă. Hai să mergem. Unsprezece A doua zi mă trezesc cu capul cât o baniță. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sfârâie pe foc; cineva țipă „Fuck! Unde sunt șervețelele?“ Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o claie de păr oxigenat mă bate pe umăr. Hei, ce faci aici? A, bună, zic, ridicându‑mă. Caut niște gin. Cineva a vrut gin tonic. — N‑avem timp pentru asta! urlă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și îmi aranjez șervetul pe genunchi, la masă domnește tăcerea. Schițez un mic surâs pritenesc, dar nu primesc nici un răspuns. Apoi o doamnă în vârstă care are la gât cam șase rânduri de perle uriașe și poartă aparat auditiv, se apleacă spre Elinor și îi șoptește, suficient de tare ca să o auzim cu toții: — Fiul tău se vede cu... o chelneriță? BUGETUL PENTRU NEW YORK AL LUI BECKY BLOOMWOOD BUGET ZILNIC (PROPUS) Mâncare 50 USD Cumpărături 50 USD 100 USD Cheltuieli 50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pornit. I‑am spus azi‑dimineață, trebuie să‑și sorteze prioritățile. În mod evident, are o problemă cu Banca Londrei. Ar trebui să vorbească cu ei. Să‑i liniștească. Sincer, dacă îi pierde, nu e deloc bine pentru el. Se apleacă spre mine. Dacă mă întrebi pe mine, ar trebui să ia avionul spre Londra chiar azi. Și el ce vrea să facă? — Deja și‑a fixat întâlniri cu toți investitorii bancari din lume. Clatină din cap. Băiatul ăsta are ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
deschide ușa. Pe cuvântul meu, ce nemernic. Sunt bine, zic, înălțându‑mi bărbia. O să‑i arăt eu lui. Am să‑mi plătesc depășirea de cont. Ai să vezi. O să le arăt eu la toți. — Așa te vreau! zice Suze. Se apleacă și ridică o scrisoare de la ușă. E pentru tine, spune. De la Cafeaua de dimineață. — Da? Deschid plicul cu o speranță uriașă. Poate îmi oferă o nouă slujbă. Ceva cu salariu imens, suficient ca să‑mi plătesc toate datoriile imediat. Poate au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ton de scuze. A zis doar că poți să te duci când vrei. Și că‑i pare foarte rău de ce s‑a întâmplat... și că, dacă vreodată ai chef de o bârfă mică, s‑o suni fără probleme. Da. Îmi aplec umerii, îmi strâng genunchii la piept și dau televizorul mai tare. OK. În următoarele zile, îmi spun că n‑am să mă duc. Puțin îmi pasă de cărțile alea. Și nu prea pot face față gândului că trebuie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și lor viața... probleme din copilărie... probleme în relații... evident, astea sunt doar câteva idei! Ridică privirea. Și, daca‑i putea să și plângi un pic... — Să... să plâng? o îngân, siderată. — Nu e obligatoriu. În nici un caz. Zelda se apleacă în față, cu sinceritate. Vrem ca asta să fie o experiență care să‑ți folosească și ție, Becky. Vrem să te ajutăm. Așa că în platou se va afla și Clare Edwards, care îți va da sfaturi... — Clare Edwards? — Da! Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dintre cutii, o deschide și rămâne uitându‑se la ea în tăcere. Acolo, învelită în hârtia turcoaz, este o ramă foto din piele maro închis. O, Doamne. O, Doamne, de ce a trebuit să cadă? Fără să zică nimic, Suze se apleacă și culege o sacoșă de la Gifts and Goodies. O deschide și din ea cade o chitanță. În tăcere, scoate cele două cutii dinăuntru și o deschide pe fiecare, dezvăluind câte o ramă din tweed grena. Deschid gura să zic ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
atmosfera. Clienții au fost neglijați, personalul stătea toată ziua pe telefon, căutându‑și de lucru... sincer, e un dezastru. Clatină din cap. Fata aia e un pericol public. — Știu. Că veni vorba, m‑am tot întrebat. De unde ai știut? Se apleacă spre mine, părând sincer interesat. Tu ai citit‑o pe Alicia într‑un mod în care nici Luke, nici eu n‑am fost în stare. Pe ce te‑ai bazat? — Pe nimic, zic deschis. Doar pe faptul că o vacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mi‑a fost mai bine ca acum. Aha, spune Emma. Înțeleg. Are o privire neliniștită, și știu că Barry îi urlă probabil ceva în cască. — Dar, chiar dacă situația ta bănească s‑a reglat temporar, viața ta e probabil distrusă. Se apleacă iar spre mine, cu compasiune. Nu ai serviciu... prietenii te‑au părăsit... — Din contră, am serviciu. În după‑amiaza asta plec spre Statele Unite, unde mă așteaptă o nouă carieră. E un fel de pariu personal... și va fi, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pare rău. Face o față plină de compasiune. Dar vă pot da un loc lângă ieșirea de urgență. Aveți suficient loc pentru picioare acolo. Puteți să puneți, vă rog, geanta pe cântar? — Sigur. Și, exact în momentul în care mă aplec să‑mi pun geanta pe banda transportoare, un glas familiar din spatele meu strigă: — Stai! Simt un nod în stomac, ca și cum tocmai aș fi căzut de la zece metri. Mă întorc șocată - și e el. E Luke, care se apropie cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ocazie extraordinară. Însă și ceea ce își ofer eu poate fi la fel de extraordinar. — Nu e același lucru, spun, încleștându‑mi mâna pe pahar. — Îți pot oferi condiții identice. Indiferent ce ți‑a promis Michael, pot să‑ți dau și eu. Se apleacă spre mine. Pot chiar să‑ți ofer mai mult decât... — Luke, îl întrerup. Luke, n‑am acceptat oferta lui Michael. Chipul lui Luke e străbătut de o undă de uimire. — Nu? Atunci ce... Se uită la valiza mea, apoi iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
masează gâtul. Lan Ping așteaptă, cu inima bătându-i cu putere. Nu e la fel de emoționată cum credea că va fi. Reflectează la timpul petrecut în închisoare. Ce poate fi mai înspăimântător de-atât? Zâmbește. Domnul Zhang Min observă diferența. Se apleacă înainte, cu bărbia sprijinită în degetul mare, și începe să o privească pe fată. Rămâne în aceeași poziție pe toată durata intepretării lui Lan Ping. Nu spune nimic după aceea. Din felul în care se uită la ea, Lan Ping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
discute despre perfecționarea jocului lor actoricesc. Asta ca să-și facă inima să învețe realitatea. Ca să treacă peste înmormântare. Mănâncă-te singură. Stă față în față cu cuplul și vorbește cu seriozitate. Se concentrează asupra rolurilor, dă glas părerilor sale. Se apleacă în jos ca să bea din ceai, în timp ce simte că stau să-i dea lacrimile. O să plec din casa asta care mă sufocă și o să supraviețuiesc. O să vezi, Torvald! strigă ea pe scenă. E momentul în care soarta ei îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe liderii care ieșeau unul câte unul și i s-a părut că stiloul pe care fiecare îl avea în buzunarul de la piept era caraghios - nu l-a recunoscut pe Mao. Alții spun că Mao, din cauza înălțimii lui, și-a aplecat capul pe când ieșea din casă, și când și-a ridicat din nou privirea a fost fermecat de frumusețea ei - dragoste la prima vedere. În versiunea doamnei Mao, toată lumea vine să o salute călduros. Adevărul e că nu vine nimeni. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
protecție și iarna e acoperită de gheață. Plutonul meu trece strada, îndreptându-se spre terenul de instrucție. Lângă fântână, zăresc un băiețel cu obraji ca merele. Scoate apă cu o găleată legată cu o funie. Greutatea îl face să se aplece periculos de mult peste marginea fântânii. Ar putea să alunece și să cadă în orice clipă. Când trec pe lângă el, îmi închid ochii. Pe stradă e un orb care vinde yame. Par a fi vechi ca lumea. Lângă el e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așezat. Ca un Buddha pe o floare de lotus. Intră pe scenă în pași de sui-bui, care imită alunecarea pe apă, și apoi liu-quan, brațe de salcie. Își ia de jos „vâsla” și lovește cu grație în apa imaginară. Se apleacă și se ridică, unduindu-se, apoi își îndreaptă genunchii pentru a zugrăvi clătinarea într-o barcă. Bătăile tobelor îi acompaniază mișcarea. Merge când pe vârfuri, când pe călcâie, din partea stângă a scenei în partea dreaptă, demonstrându-și talentul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
când bem apă rece, și ne împiedicăm de propriile bășini! Trebuie să încetăm a mai merge pe drumul care duce la propriile noastre morminte! Tovarăși! Vreau să înțelegeți cu toții că dogmatismul înseamnă să faci cârnați din balegă de măgar! Se apleacă, ridică de jos cana și ia o înghițitură de ceai. Ea aude cum scârțâie creioanele pe hârtie. Mulțimea, inclusiv Fairlynn, își notează discursul lui Mao. Fata nu scrie. Ea memorează spusele lui Mao, și cele rostite, și cele nerostite. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a treia oară când se întâlnesc în particular. Stelele par ochii unor voyeuri, închizându-se și deschizându-se. Mao Zedong și Lan Ping stau umăr la umăr în întunericul care se lasă. Zilele au început să se răcească. Ierburile se apleacă leneș peste malul râului. Reflecția lunii tremură pe luciul apei. M-am născut în satul Shao Shan în 1893, zice Mao. Descrie peisajul locului natal. E un pământ cu flori de hibiscus, orhidee, iobagi și câmpuri de orez. Tata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
din timpul dinastiei Han: Primăvara m-a trezit din hibernare, Soarele mă zorește de la spate. Se ridică de pe scaun și îi toarnă ceai. Pe urmă se duce înapoi la birou și așteaptă. Vine la ea. Îi arată ciorna. El se apleacă spre lumină ca să citească. Mâinile lui se strecoară pe sub cămașa ei. Sună ca o scrisoare de protest, râde el. Ea zice că nu știe să scrie altcumva. E incapabilă să se plece mai mult de atât. El o consolează. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și lucrează în grădină. Ardei iute, usturoi, roșii, yame, fasole și dovlecei - toate arată bine. Mao cară pe un umăr o cobiliță cu două găleți de apă la capete. Merge pe potecile înguste și udă fiecare plantă cu răbdare. Își apleacă umărul și ridică mânerul găleții ca să toarne din ea. Pare mulțumit și relaxat. Mireasa stă în fața peșterii și își privește iubitul. Îl urmărește cum examinează cu interes capetele plantelor de bumbac. Își aduce aminte că, odată, el i-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
explic. Soțului meu puțin îi pasă cu cine am mai fost eu măritată. Numele vine de la învățăturile lui Confucius despre comportare. Nah e pentru auto-cultivare. A fost în întregime ideea lui Mao. Bun venit în tabăra roșie, soldățico! Fairlynn se apleacă pentru a o atinge pe Nah, apoi se întoarce spre mine. Arăți de parcă ai fi din nou borțoasă. Ești răutăcioasă, ca de obicei, Fairlynn. Zâmbesc și mă așez. Îți place să mă faci să mă simt prost. Știi bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o alung pe Fairlynn. Știu, dă el din mână. Trebuie să fii frânt de oboseală, îi zic soțului meu, și la fel e, cu siguranță, și tovarășa Fairlynn. Nu-ți face griji pentru mine! Fairlynn își întinde brațele în sus. Aplecându-se pe-o parte, își pune coatele pe masă. Mă simt la fel de plină de energie ca și cum ar fi zece dimineața. Mao râde zgomotos. Încerc să mă stăpânesc, dar lacrimile mă dau de gol. Soțul meu se ridică, merge la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tocmai i-ai menționat. Își zic Satul celor trei? Da. Unul dintre articole era intitulat „Mărețele vorbe goale”? El aprobă din cap. E un atac! Ea își spune să aibă răbdare. Vede mâna care lucrează la schimbarea soartei ei. Se apleacă spre el, cu voca încărcată de lacrimi. Tovarășe președinte, inamicii tăi se pregătesc să-ți facă rău. El se întoarce spre ea și zâmbește. Neputând să-i îndure privirea, ea se uită în altă parte. Dacă e vreo meserie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]