6,475 matches
-
Stejarul de pluta ("Quercus suber") este un arbore de mărime medie, sempervirescent (își menține frunzele în toate anotimpurile), originar din Europa de Sud-Vest și Africa de Nord. Din scoarță lui se obține pluta. Frunzele lui au circa 4-7 cm lungime, pot fi lobulate sau zimțate, de culoare verde închisă și
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
de precipitații. Grosimea optimă este dată de dopurile pentru sticle, acestea fiind principalul produs unde se valorifica pluta. Un dop standard are 38-44 mm lungime, iar pluta optimă recolectată ar trebui să fie de 50 mm. Recolectarea plutei nu dăunează arborelui, acesta având capacitatea de a produce o nouă scoarță, deci este un produs renovabil. Stejarul de pluta se cultivă pe zone mari în Spania, Portugalia, Alger, Maroc, Franța, Italia și Tunisia. Stejarul de pluta acoperă în aceste țări suprafețe de
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
etc. În paralel cu traducerea "Fragmentelor...," la Florești, Mihai Eminescu a elaborat prima variantă a amplului poem, "Scrisoarea III", cu ambele planuri, în antiteza romantic-justițiară, cu arhicunoscuta succesiune a tablourilor (I : a. „idila oniro-cosmică dintre Sultan și Luna“ și „falnicul“ arbore, "axis-mundi", crescând din inimă Sultanului, simbol al expansiunii imperial-otomanice la Dunăre; b. trezirea Sultanului, tâlmăcindu-și simbolurile din visul „trimis de profet“; c. „vultureasca“ expansiune a Imperiului Otoman la Dunăre; d. trecerea armiei lui Baiazid peste Dunăre și înaintarea-i „în
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
lățește; Umbră lui cea uriașă orizonul îl cuprinde și sub dânsul universul într-o umbră se întinde, Iar în patru părți a lumii vede șiruri munții mari, Atlasul, Caucazul, Taurul și Balcanii seculari; Vede Eufratul, Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbră arborelui falnic peste toate e stăpâna!" Ori că în varianta A-2276: "Înrădăcinat în pieptu-i tot mai mare și mai mare A lui ramuri lungi întinde peste țări și pește mare..." Tot în perioada petrecută la Florești-Filiași / Oltenia, sunt concepute și
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
rândurile cenaclului regretații: Ludovic Bruckstein, Leopold Ruga, Moșe Maur, Dr. Ieruhim Roisman, Adrian Zahareanu, Z.B.C, N. Palty, prof. Vladimir Eșanu, regizorul Pavel Constantinescu și Dr. Elias (fie -e amintirea binecuvântată ) Solo Juster este prezentat în antologia de poezie "Arborele memoriei" ed. Orion 1992 iar în 1998 îi apare la Institutul European volumul " Lacrima interioară" «text»Este autorul a 12 plachete de versuri:» Toate plachetele cât și colecția bianualului "Punct" se află la Biblioteca Academiei Române București și la Biblioteca Națională
Solo Juster () [Corola-website/Science/310410_a_311739]
-
prim ciclu larvar de maturație, cu durata de 4 zile. Apoi, pe calea circulației sistemice, ajung în plămâni. Urmează un nou ciclu larvar de maturație, cu o durată de 10-14 zile, după care larvele străbat peretele alveolar și urcă prin arborele traheobronșic până în faringe, de unde sunt înghițite. Ajungând din nou în intestinul subțire, din larve se dezvoltă viermii adulți, și ciclul se reia. Din momentul ingestiei, ouăle infestante au nevoie de 2-3 luni ca să evolueze până la stadiul de viermi adulți, în
Limbric () [Corola-website/Science/310433_a_311762]
-
asemenea la ambele capete; pompa debitează la fiecare cursă a pistonului; aceste pompe se numesc "cu dublu efect". Mai multe pompe cu simplu sau cu dublu efect pot fi montate în paralel și secționate prin biele și manivele de același arbore. Cilindrul pompelor cu piston este de obicei vertical, la pompele mici, și orizontal la pompele mari. Este construit din fontă până la 20 de atmosfere sau din oțel turnat pentru presiuni mai mari. Pompele cu piston sunt acționate de un cilindru
Pompe cu mișcări alternative () [Corola-website/Science/310428_a_311757]
-
sunt protejate prin lege încă din secolul trecut. Asemenea specii rare cresc și în parcul natural din milocul orașului, precum și în Grădina de Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
au trăit, în lipsa concurenței, respectiv a dușmanilor biologici, și în izolarea lor geografică. Odinioară larg răspândite, populează astăzi numai regiuni restrânse. Unele specii, considerate demult dispărute, au fost redescoperite în ultimele decenii. Exemple: <br> "Floră": <br> Feriga arborescentă (Cyatheales)<br> Arborele pagodelor (Ginkgo biloba) <br> Coada-calului (Equisetum) <br> Cathaya argyrophylla, o specie de copac veșnic verde, din familia Pinaceae <br> Welwitschia mirabilis <br> Wollemie <br> Metasequoia glyptostroboides, conifer rar din familia Sequoia, cu frunze căzătoare "Faună": <br> Brahiopodele<br> Peștele cu
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
Yohimbina sau Iohimbina este un alcaloid pentaciclic, ce are la bază nucleul de yohimban. Este extrasă din scoarța arborelui Yohimbe ("Pausinystalla yohimba") sau "Coryanthe Yohimbe", familia Rubiaceae, denumit și „copacul iubirii”. Yohimbe este un arbore de 30 m înălțime cu frunze persistente alungite sau eliptice, coaja brun-roșiatică și flori mici, galbene originar din pădurile Africii Centrale (Camerun, Zair, Gabon
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
Yohimbina sau Iohimbina este un alcaloid pentaciclic, ce are la bază nucleul de yohimban. Este extrasă din scoarța arborelui Yohimbe ("Pausinystalla yohimba") sau "Coryanthe Yohimbe", familia Rubiaceae, denumit și „copacul iubirii”. Yohimbe este un arbore de 30 m înălțime cu frunze persistente alungite sau eliptice, coaja brun-roșiatică și flori mici, galbene originar din pădurile Africii Centrale (Camerun, Zair, Gabon) unde crește în sălbăticie. Yohimbe a fost descoperit și folosit pentru calitățile sale afrodiziace și energiei
Yohimbină () [Corola-website/Science/305071_a_306400]
-
cu suprafața de 1050 ha, au fost sădite în anii 50 ai secolului XX. De asemenea artificial este și lacul situat la nord în sat, a cărui iezătură a fost ridicată la începutul anilor 70 ai secolului XX. După Zamfir Arbore - "Dicționarul geografic al Basarabiei" (București, 1904), satul Sadâc din fostul județ Ismail, „așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
așezat pe ambele maluri ale rîului Ialpuh”, a fost ”întemeiat în 1806, pe seliștea unui sat tătăresc”. Un izvor de mai încoace-"Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.VI" (Chișinău, 1976) conține aceeași datare, ca și, ca și în lucrarea lui Zamfir Arbore, subliniindu-se în această privință: ”Menționat documentar în 1806”. Într-un „Tablou "cuprinzînd" date referitoare la comunele din județul Cahul (însemnări istorice, geografice și economice)”, anexat la lucrarea lui Valeriu Crețu - "Județul Cahul economic. 1927-1937", Sadâcul este arătat a fi
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
satului sînt foarte apreciate de specialiștii în construcții. Vara satul abia se vede din verdeața livezilor și a viilor, care au fost întotdeauna mândria jăvrinenilor. O pădure cu copaci seculari e situată la margine de sat. În lucrarea lui Zamfir Arbore „Dicționarul geografic al Basarabiei” se menționează: „Jăvreni, sat în județul Orhei, plasa Criuleni, așezat pe partea dreaptă a văii Răutului, spre sud de Răculești. Are 152 de case, cu o populație de 790 suflete, biserică, 220 de vite mari. Sînt
Jevreni, Criuleni () [Corola-website/Science/305155_a_306484]
-
de agricultură. Școala-model bisericească parohială de pe langa Scoala normala din Baraboi a fost deschisă concomitent cu școala normală. Avea o singura clasă și activa în clădirea școlii normale. Școala de învățare a scris-cititului din Baraboi a fost deschisă in 1898. Zamfir Arbore ne informează că în 1904 localitatea era inclusă în volostea Copăceanca. Avea 301 case cu o populație de 2.003 oameni, o biserică, cu hramul Sf. Nicolae. Țăranii posedă pământ 2.740 desetine. Sunt vii și grădini cu pomi. S-
Baraboi, Dondușeni () [Corola-website/Science/305159_a_306488]
-
Geografia Guberniei Basarabia" Chișinău 1878; Butovici V.,"Materiale pentru harta etnografica a Guberniei Basarabia"; Berg L."Populația Basarabiei, componența etnică și numărul ei", Petersburg 1923; "Dicționarul statistic al Basarabiei", Chișinău 1923. O importantă sursă istoriografică reprezintă și lucrarea lui Zamfir Arbore editată la București în 1904 cu referință la așezarea geografică, dar cele mai sigure dovezi și argumente istorice sunt prezente în numărul mare de dosare și fonduri ale Arhivei Naționale și Raionale. Cu siguranță prezintă un mare interes și documentarul
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
de "movilele strajori". Dealul din nord-est are o înălțime de 106,8 stânjeni deasupra nivelului mării. Poziția geografică 46 grade 42 latitudine și 26 grade 22 longitudine. Două șosele leagă târgușorul Gura-Galbenă cu Cubea și Chișinău, fapte menționate de Zamfir Arbore în "Dicționarul geografic al Basarabiei", București 1904. Tot din "Dicționarul geografic al Basarabiei", aflăm că acest sat este așezat în valea Galbenă, vale în județul Chișinău cu lungime 28 km., care începe la est de satul Lohanesti și continuă spre
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
zisă și Limbenii Noi, 71 de case, fără școală și biserica. Suportînd cîteva epidemii de holeră, așezarea nouă de pe pîrîul Suvet continuă să crească furtunos. În 1897 ea a intrat în lista localităților basarabene care depășeau 500 de persoane. Zamfir Arbore, în „Dicționarul geografic al Basarabei" (1904), ne-a lăsat moștenire următoarea informație: Limbenii Noi, sau Leonardovca, sat în jud. Bălti, voloștea Fălești, așezat la nord de satul Limbenii-Vechi, pe țărmul părăului Ustea. În apropierea satului este un iaz mare. Are
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
XIX, la recensământul din 1897, Mărăndenenii au intrat în condica așezărilor basarabene ce depășeau 500 de suflete. În acel an satul număra 1270 de oameni (647 de bărbați și 623 de femei), dintre care 1260 erau ortodocși. La 1904 Zamfir Arbore văzu localitatea cu ochi de geograf și statician: ,Mărăndeni, sat mare în jud. Bălți, volostea Slobozia-Bălți, spre est de șoseaua Bălți-Sculeni. Are 172 case, cu o populație de 920 de suflete. Țăranii posedă pământ de împroprietărire 1231 desetine. Proprietarii Agop
Mărăndeni, Fălești () [Corola-website/Science/305168_a_306497]
-
este impunător de mare - 1268 de oameni; satul era divizat în partea de sus și partea de jos, având stăpân pe Constantin Anastasii Zoti. Pentru prima dată denumirea actuală a satului o întâlnim în Dicționarul geografic al Basarabiei, autor Zamfir Arbore, publicat în 1904. De aici aflăm că satul se numea Sărata-Galbenă sau Slobozia și avea o populație de 2900 de suflete. Începând, însă, cu anul 1915, toponimul Sărata-Galbenă nu s-a mai schimbat și a rămas până în zilele noastre. Conform
Sărata-Galbenă, Hîncești () [Corola-website/Science/305182_a_306511]
-
aparține boierului Ion Boldur. Peste 130 de ani, în timpul recensământului din 1772-1773, acest sat cu 20 de ogrăzi se afla în posesia lui Ion Stavro, după ce localitatea multă vreme a purtat două nume - Braniște (Brănești) sau Boteștii lui Stavru. Zamfir Arbore în Dicționarul geografic al Basarabiei face următoarea prezentare: "Brănești, sat în jud. Bălți, așezat pe malul Prutului, între satele Rîteni și Avrămneni (punct vamal). Poartă și numele Butești - Stavro; aparține volostei Bolotina. Numărul caselor 85; populațiunea răzeși români în număr
Braniște, Rîșcani () [Corola-website/Science/305199_a_306528]
-
ars , amprente de lemne și diferite obiecte din perioada română tîrzie (sec. II-IV)”. Aici șunt cîteva dealuri mai înalte : la nord de s.Solcani - avînd înălțimea de 213 m deasupra nivelului mării, la ves de s.Rublenita -302 m. Zamfir Arbore scria: “Valea Rublenitei , începe de la satul Rublenita și merge paralel cu traseul Soroca- Otaci pînă la satul Bujorauca.( Lungimea văii este de 5 km.) Prima mențiune documentara e cea din 28 iulie 1569 , cînd Bogdan Voievod, domn al Moldovei , a
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
avut următorul cler: 1. Preotul Vasile Racoviță păstorește între anii 1806 - 1835; 2. Preotul Gheorghe Bârcă păstorește între anii 1835 - 1852; 3. Preotul Grigore Sulima păstorește între anii 1852 - 1875. Potrivit "Dicționarului Geografic al Basarabiei" (a. 1904) a lui Zamfir Arbore, la acea dată țăranii din Lucăceni posedau 181 desetine de pământ de împroprietărire, iar proprietarul D. Bantâș 800 desetine. Pe moșia cătunului Alexandreni proprietarii Banariu stăpâneau 503 desetine. Satul mai avea vii, livezi și prisăci. Conform recensământului general din 1930
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
stânjeni în lățime și 4000 stânjeni în lungime și mai că mai mult de 200 ani este împărțită în trei bătrâni a câte 300 stânjeni fiecare. În anul 1817 în localitate este ridicată o biserică cu hramul Sf. Nicolae. Zamfir Arbore, în Dicționarul geografic al Basarabiei menționează: Particularitățile generale Teritoriul satului din punct de vedere geomorfologic face parte din Câmpia Moldovei de Sud, iar din punct de vedere fizico- geografic face parte din Câmpia Nistrului Inferior. Relieful contemporan a început a
Puhoi, Ialoveni () [Corola-website/Science/305184_a_306513]
-
document din 1491, domnitorul Ștefan cel Mare vorbește de Apa Bucovăț, când întărește la Suceava uric pentru moșiile mănăstirii Humorului, firul hotarului fiind punctat prin mai multe localități, inclusiv Bucovăț. Este notoriu faptul că în lucrarea sa din 1904, Zamfir Arbore nu descrie satul Bocovăț, ci numai Valea Bucovățului și râul Bucovăț, limitându-se doar la satele de pe malul drept al acestuia. În anul 1952 Bucovăț devine orășel. În acea perioadă se dezvoltă activ industria orașului, se deschid întreprinderi de vinificație
Bucovăț () [Corola-website/Science/305247_a_306576]