6,258 matches
-
Zach era băiatul de fermier, care nu vede ce rost are să-ți faci griji în legătură cu ce urmează să vină după ziua de mâine și care consideră că „într-o zi” reprezintă o futilitate. Sună bine, a zis el. Micuța mea artistă. Zach știa să sărute bine, așa că Jina a ignorat partea cu „micuța”. Soțul ei a tras-o sub pătură și-a lipit-o de el. Știi că indienii Nez Percé îi spun râului Natsoh Koos sau Apa cu Somoni-Chinook ? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost invitat de prietenul meu, artistul danez Jens Haaning, să particip la o expoziție organizată de el în Copenhaga, intitulată Update. Expoziția se desfășura cu ocazia numirii orașului Copenhaga „Capitală Culturală Europeană 1996“ și urmărea întrunirea a peste 70 de artiste și artiști folosind o variație de medii. M-am gândit că ceea ce ar mai lipsi ar fi un talcioc multicultural într-o manifestație așa de vastă. Am gândit un concept numit „Worldmarket“. Acest concept are la bază prelungirea unei practici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
din volumul cu care a debutat târziu, înconjurată de copii și nepoți, cuprind adevăruri banale și exclamații lăcrimoase: „Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem, că timpul îl oprim. Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste.“ Imaginea florilor care
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Nemeș arată ceea ce nimeni nu vrea să vadă: trecerea timpului. Opt sculpturi din plastic colorat, având înălțimea de 1 m metru, lățimea de 70 cm și grosimea de 11 cm, șlefuite să arate ca niște lespezi funerare. Vineri, 21 martie, artista a vernisat la Galeria Jiri Svestka din Praga expoziția Time Exposure (curator Alina Șerban), o selecție de opt zile dintr-un proiect mai vechi (care începe undeva între 2000 și 2005 și pare că nu se va termina niciodată). Percepând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
La asta se adaugă maniera ei prea puțin informativă și mai degrabă sculpturală de a percepe realitatea, astfel că zilele vor avea o anumită materialitate, textură, culoare. Și chiar text. Pasul numărul doi al acestui demers la granița dintre utilitate (artista își verifică astfel eficiența etc.) și dependență halucinantă îl reprezintă traducerea obiectului acestui proiect (timpul) în ceva vizual și apoi expunerea lui. Să li se facă rău și celorlalți (am să explic mai jos la ce mă refer). Ioana este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
cu Jiri Svestka, proprietarul uneia dintre cele mai vizibile galerii comerciale din Praga (care îl reprezintă pe Dan Perjovschi, de exemplu), e un eveniment mai mult decât fericit pentru Ioana Nemeș. Galeria se ocupă integral de producția celor opt sculpturi. Artista le-a șmirgheluit ulterior manual pentru a obține efectul erodat de piatră de râu. Zile horror pozitive sau teribil de negative Pe fiecare document-zi-sculptură e scrisă câte o frază: o distilare a evenimentelor zilei cu pricina și o esențializare a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
ai prietenilor „Am studiat pictura. Încă mi-e dragă, dar mi-am dat seama că aspectele ei strict «fizice» nu mi se potrivesc. Nu-mi place să lucrez în acest mediu... dezordonat. Prefer să lucrez «curat», cu un computer“, mărturisește artista. De altfel, pictura continuă să o influențeze prin operele unor Agnolo Bronzino, Diego Velázquez, Francisco de Goya sau Philipp Otto Runge. Știe cum va arăta o lucrare înainte chiar să înceapă. Preferă să dețină permanent controlul, are reguli stricte de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
regizorul se întreba cum va primi publicul un astfel de spectacol, potrivit mai degrabă consumatorului de cultură din Vest. În Elveția, premiera a avut loc în luna mai. Schizofrenia dintre ce spunem și ce facem Piesa este povestea unei faimoase artiste care își invită prietenii în noua sa locuință de lux, dotată cu piscină. Pentru o noapte, se reunește tot grupul, însă petrecerea se sfârșeste brusc atunci când gazda suferă un accident teribil: se aruncă în piscina în care nu este apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
a dedicat un solo dansatoarei care a magnetizat Parisul, Josephine Baker - Un lucru misterios, a spus e.e. Cummings -, s-a autoreprezentat, apetisantă și tristă, în Olympia - comentariu al tabloului cu același nume al lui Manet. Vera Mantero e o artistă care te bulversează. Te seduce și nu te abandonează. Te dezarmează și te umple. E un prezent atât de plin de emoție sălbăticită și inocentă, de vitalitate și alienare năucitoare încât nu știi de unde s-o apuci. Vera Mantero îți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
interesantă: Iisus la inele, uriaș, era huiduit sau aplaudat de colericii amatori de fotbal. Era o Golgotă atipică și stranie. Tot în acel an 2003, la Bienală, în pavilionul Australiei, am fost șocată de porcii umanizați creați din ceară de artista plastică Patricia Piccinini (am chiar un album acasă cu respectivii porci umani!). Dar acum, Iisus din 2007 pe rachetă avea alt sens: de fapt, singurul sens ingurgitabil era acela că acest Iisus (în ciuda mesajului militant al creatorului său plastic, argentinianul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Și dacă s-ar retroceda actualul sediu, timp de trei ani teatrul mai poate funcționa acolo“, a explicat primarul Johannis. Amintiri de la Paris cu Dorina Lazăr „Am ales teatrul pentru că mama mea a fugit de acasă și s-a făcut artistă“ Cristina Hermeziu Cum arată Parisul Dorinei Lazăr? Parisul meu e foarte vechi... De pe 7 noiembrie 1967, când am fost aici de ziua mea: a fost ca un cadou. Nu eram măritată. Mergeam pe podul Alexandru al 3-lea și mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
franceză. El a învățat rolul mai mult pe vocale: a avut un haz enorm. Cum vă gândiți la vocația de actriță, era ceva predestinat? Nu știu. Am ales teatrul pentru că mama mea a fugit de acasă și s-a făcut artistă. Eu aveam cinci ani. Jur că așa a fost! Apoi, când am terminat liceul la 17 ani, am venit la București să fac filologie. Am avut o profesoară de română foarte bună. Mama era actriță la Bulandra. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
cu frontoane, toate aceste lucruri pe care le oferea istoria în ipostază pietrificată aveau un efect, dacă nu atenuant, atunci totuși de distragere, cu atât mai mult cu cât, la Școala medie Petri, o profesoară de desen cu prenumele Lili, artistă obligată să predea deoarece bărbații erau pe front, a devenit mai importantă pentru mine decât puteam eu să bănuiesc în iarna lui ‘42-‘43, înainte și după Stalingrad. Abia atunci când, după a nu știu câta schimbare de școală, elevii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
păsa. De nimic nu-mi păsa. Decenii mai târziu, atunci când fiii, la fel și fiicele, au purces la drum cu numeroasele ocolișuri - Laura, de pildă, nu a urmat sfatul tatălui ei: deși talentată, ea nu a vrut să se facă artistă, ci să fie și rămână doar olăreasă -, mi-am evocat nechibzuința cu care m-am eliberat din strâmtoarea cartierului general de avarie al familiei, care acum trebuia să mai facă loc și pentru cearta nesfârșită dintre tată și fiu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fel s-au petrecut lucrurile și cu schița Fată cu măr, produsul partidelor mele de cățărare pe fațadă. Edith Schaar, care a fost pentru scurt timp model la clasa noastră și care mai târziu a devenit ea însăși creatoare, ca artistă polivalentă în nordul Germaniei și în Spania, a salvat, după plecarea mea abruptă, mulajul de ghips ca să-i amintească de un timp care pentru mine, abstracție făcând de obiectele palpabile, nu apare decât schematic, ca o fotografie subexpusă. Prea puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
funestă. Mini admiră, pentru a doua oară, stilul perfect al lui Mika-Le. Lingușirea ei îndrăzneață, lipsa oricărei rușini și intriga fățișă, care toate exprimate direct își pierdeau aproape nemernicia, deveneau accesibile și sugestive. Remarcă încă și tonul popular la acea artistă prismatică. Mika-Le era tot o falahină. Avu convingerea că Mika-Le nu premeditase cu perversitate scrisoarea: o scrisese de-a dreptul din perversitatea ei firească, ceea ce era mult mai interesant. Era probabil convinsă că tatăl ei ar fi fost acum generos
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
asemnea carieră. Înclinația spre muzică o vedeau și ei, deși se încăpățânau s-o facă doctoriță. Au fost multe discuții pe tema aceasta în familie. — Ce-i trebuie ei muzică?se întreba Sebi. Dacă asta-i place? — Să devină cântăreață, artistă, să se deplaseze din loc în loc cu diferite spectacole, ca țiganul cu cortul, afirma Sebi. He!he! Păi asta a făcut-o cu șatra de când era mică. — Bine, bine, Zina, dar nu e cazul ca măcar acum să ducă și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dintr-un cartier liniștit al orașului străbătea mereu cântecul unui pian. Acest cântec părea să fie ecoul sufletelor a doi oameni care se iubesc. Melodiile, când mai duioase, când mai wagneriene erau poate transpunerea pe clape de mâinile unei virtuoaze artiste, a amintirilor vesele și triste, a frustrărilor, dar mai ales a statisfacției că le-a depășit pe toate cu capul sus. Și cântecul pianului se va auzi mereu și mereu până la ultima suflare a acestei femei. Până atunci însă va
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pac!... pac! trase el iar în vîrful copacului, apoi suflă în țeava pistolului și se făcu că-l pune la loc. Pentru că ce? întrebă Virgil curios. Simplu: pentru că Ilinca n-a sosit încă la domiciliu... Știm cu toții că e mare artistă și că-i plecată-n turneu cu echipa școlii ei tocmai la Piatra Neamț, la un concurs. Acum e clar?... Ai înțeles de ce nu vreau să meargă și ea? Ba ești tu nătăfleț, se răsti Virgil la el, bucuros că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi auzit pentru prima dată un asemenea nume. Dar abia acum vine ea în vacanță? Acum, Ticule... că pînă azi a tot fost plecată prin alte părți cu echipa artistică a școlii... N-are astîmpăr deloc, farmazoanca! Se crede mare artistă și uite ce necazuri îmi face. Of, of! Acum, de-ar veni odată, că am lăsat oala cu sarmale pe plită și... Vine autobuzul! Vine! se auziră mai multe glasuri deodată. Mama Ilincăi se ridică repede și se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prindă și el un mărțișor pentru nevastă-sa de la nebunul cu răpirea. - Domnul de acolo - Mișu îl indică pe fanaticul legionar plin de sânge - nu numai că este un scandalagiu alcoolic și că ne-a stricat nunta agresând o tânără artistă, dar am serioase bănuieli că ar fi extras sume importante de bani. Mișu, se recomandă el, administratorul barului și finul patronului, domnul Popa. Eu zic să prelevați amprentele de pe această casă de bani, ne lipsesc trei mii... trei mii nouă sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
capul și a spus : „Da’ urâți prieteni mai ai !...“. „Nu te uita la gura ei“, a încercat Poenaru să o scuze. Pe urmă a găsit că ar fi momentul să facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local, stau cu ea s-o păzesc... Aia care spală e soră-sa, Lilly. Tot artistă, fac un număr de step împreună...“. „O știu“, a bâiguit Constantin. „Tot ce se poate“, a admis Poenaru. „Lilly e
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
scuze. Pe urmă a găsit că ar fi momentul să facă prezentările : „Aia de la patefon e Mia, prietena mea, e artistă. O duc seara la local, stau cu ea s-o păzesc... Aia care spală e soră-sa, Lilly. Tot artistă, fac un număr de step împreună...“. „O știu“, a bâiguit Constantin. „Tot ce se poate“, a admis Poenaru. „Lilly e și ea fată bună. Atâta doar că e cam rea de muscă... Deocamdată stă cu noi, până și-o găsi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
un lighean ca orice doamnă care se respectă, din primul salariu și-a luat cea mai frumoasă rochie din oraș, o ochise cu luni de zile înainte, acum se plimba prin târgul din Năsăud îmbrăcată ca o cucoană, ca o artistă de film, cu un braț de flori în brațe și își căuta consătenii, nu că i-ar fi fost dor de ei, dar avea nevoie să se știe în sat că ea a ajuns o doamnă. Se plimba printre cei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
găsesc niște cuvinte. Niște idei. Să fac ceva din noua mea viață, de mămică și de gospodină, în care mă simțeam minunat, deși eram conștientă că nu se face. Cum să te simți minunat în fața oalei de supă, ori ești artistă ori ce?! Ești artistă sau asta a fost ultima frontieră?! După lectură, Marta Petreu m-a felicitat, adăugând că textele trebuie îmbunătățite, aș putea să i le trimit și să mi le retușeze. Cartea apăruse deja de trei ani și
Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]