7,167 matches
-
noapte. Le acopeream cu lumină înainte de a le restitui întunericului. Am încetinit lângă unul dintre ultimii copaci. Fata care s-a îndreptat spre mașina mea avea picioare de plasă neagră și o față perfectă pentru comerțul pe care îl făcea, aspră și infantilă, tulbure și melancolică: fața unei curve. Croncăni ceva, poate o înjurătură, în timp ce o lăsam să dispară în oglinda retrovizoare. Era. În noaptea aceea era. Ușa se deschise încet, câinele ieși pe prag, veni să mă miroasă, să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ziar, ea a venit să te ducă acasă. În mașină a glumit, tu ai zâmbit moale, ca o bolnavă, te simțeai ciudat, erai puțin supărată. Așteptaseși momentul acela, dar acum îți părea rău să crești. Fuseseși o fetiță independentă și aspră, obișnuită să te descurci singură, acum erai o ciupercuță de doisprezece ani. Corpul îți era mult mai infantil decât al prietenelor tale, și gândurile, jocurile tale erau încă de fetiță. Dar, în ciuda ta, în interior ceva se mișcase. Primul ovul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
meu? În noaptea aceasta ești singură cu bagajul tău pe peronul unui tren care se duce și pe care l-ai pierdut. — Nu te culci? Mă întind lângă mama ta care a făcut duș și are încă părul ud. Șuvițe aspre îi înconjoară chipul, citește. Mă strâng în partea mea, îi simt mâna foșnind pe țesătura pijamalei mele. — Cine știe cum va fi? Mă întorc puțin. — Copilul. Nu reușesc să mi-l imaginez. Va fi ca tine, foarte frumos. — Poate e o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
numai dorința de a nu fi pusă la pământ te făcea să reziști. Luptai pentru mine, care veneam să te privesc. Luptai să nu ajungi la covor, să nu simți cum te izbești de pământ și să nu auzi vocea aspră a maestrului care îți striga să te ridici, când plângeai. Nu-ți plăcea costumul de judo, era rigid ca un sac. Tu vroiai voalurile rochiei de balerină, pantofiorii cu vârful de ghips, vroiai să te simți ușoară. Dar iată-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
celălat și le țin în mână cu gingășie, apoi, brusc, strâng capetele, strâng nodul până îl rup puțin. Cum aș putea să fiu fericit? Cum aș putea? Încep să plâng pe neașteptate. Lacrimi mari, dure, care coboară încet pe obrajii aspri. Nu pot trăi fără tine, gem, nu pot... Ea zâmbește, clatină din cap: — Ba poți. Și în privirea ei apare o strălucire, ca o sfidare tăcută, iarăși mila aceea perenă pentru ea însăși și pentru oricine îi este alături. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am deschis larg fereastra să intre mirosul nopții care era călduță, părea deja o noapte de vară. Italia tremura în pat. Am închis fereastra și am căutat o pătură. Am găsit-o într-un sertar al dulapului, o pătură maro, aspră, de cazarmă. Am îndoit-o și am pus-o pe ea. I-am căutat pulsul. Bătăile erau slabe. Nu aveam geanta cu mine, nu aveam nimic, nici măcar un termometru, m-am detestat pentru neglijența aceea. — Hai să dormim, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de tavan. Din instinct, mi-am ridicat privirile s-o caut. Atunci l-am văzut, Angela, l-am văzut pe fiul nostru. Pentru o clipă, chipul lui mi-a apărut acolo sus. Nu era frumos, avea o mutrișoară plăpândă și aspră ca a mamei sale. Ticălosul acela mic venise s-o ia. Și acolo unde fusese chipul lui, pe tavan, rămânea o crăpătură în tencuială, împreună cu o pată de umezeală care îi semăna mult. M-am ghemuit lângă ceea ce îmi lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe podea, încercând să ne sucim brațele, să ne lovim cu genunchii, să ne rupem coastele. Oasele lui Ponko trăgeau greu, brațele și picioarele loveau sec, părul, pe care încercam să-l apuc, ca să-l răstorn, era ca o mătură aspră, din păr de câine. Pe când eram încleștați, am avut senzația că în lupta aceea avea loc transformarea, și când aveam să ne ridicăm el avea să fie eu și eu el; dar poate că mă gândesc la asta abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
considerat ca atare, ba dimpotrivă, în acea clipă nu m-am gândit deloc la deținuți. Aș spune că mâna mi s-a părut albă și subțire, o mână cu nimic deosebită de mâinile mele, în care nimic nu sugerează mâna aspră, pe care ne așteptăm s-o găsim la un condamnat. Pentru mine a fost ca un semn ce venea din piatră: piatra voia să mă avertizeze că substanța noastră era aceeași, și, deci, ceva din ce constituie persoana mea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreme, la excursia pe care urma s-o facă, la faptul că părinții ei luau în calcul posibilitatea de a se muta înapoi în State - dar mintea ei nu se putea concentra decât la contrastul splendid dintre codițele de păr aspre ca niște frânghii ale lui Yani și textura lăptoasă a pielii lui. De câte ori el își întindea sau își îndrepta acea superbă secțiune mediană, pulsul ei se accelera. Privi pe furiș cum o picătură de transpirație i se prelingea de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
furiș cum o picătură de transpirație i se prelingea de pe frunte spre gât și încercă să-și imagineze ce gust are. Când el îi puse mâinile lui mari pe șolduri, abia se abținu să nu geamă. O coadă de păr aspră o atingea pe umăr; mirosea puternic a mușchi, a verde, dar era plăcut, masculin. El îi puse două degete la baza spatelui și-i impinse pelvisul înainte. — Foarte bine, spuse el cu blândețe. Așa. Vocea lui deveni o idee mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
meu de credit și asta mi-au trimis. A geantă pentru laptop! Pentru cineva care nici măcar nu are laptop. Portocalie! Se auzi cum își trage nasul. — Lui Russell nici nu-i plac culorile aprinse. — Leigh, scumpo, nu fii atât de aspră cu tine. Russell te iubește atât de mult încât te-a rugat să-ți petreci restul vieții alături de el. Nu lăsa să-ți stea în cale un lucru atât de prostesc cum e cadoul ăsta. Pun pariu că nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana cu un zâmbet răutăcios, întinzând mâna spre șezlongul lui Leigh. Leigh se uită urât la ea, apoi se aplecă în față. — Doar să miros și eu, spuse ea apropiindu-se de dâra de fum. Suspină de plăcere, vocea ei aspră sunând încă și mai profundă decât de obicei. Dumnezeule, ce bine e! Dacă aș afla că mai am de trăit doar un an sau cinci sau zece, jur că primul lucru pe care l-aș face ar fi să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Toți cei de-acolo, obișnuiți ai localului — oameni de prin partea locului care, după cum arătau, nu erau fani de-ai lui Billy Joel — îl strigau să-l salute și îi făceau cu mâna. Un tip mai în vârstă, cu înfățișare aspră, îmbrăcat într-o salopetă de lucru cu etichetă pe care era cusut numele SMITH — una adevărată, nu din cele retro care se găsesc la raionul de îmbrăcăminte pentru tineret de la Bloomingdale’s — ridică spre Jesse cana de cafea și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
suntem instruiți”, știi? Sigur, oricine poate să te frece pe spate ca să te simți bine, dar numai un specialist poate să localizeze acele puncte de presiune ca să le detensioneze. Deci, ce e? întrebă ea. Avea vocea scăzută și nu foarte aspră, dar după viteza cu care vorbea părea și ea agitată. — Ce e ce? întrebă Leigh, deranjată că era obligată să participe la această conversație. — De ce ești stresată? Pentru cineva care nu se mai ducea la psiholog fiindcă i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și de cârpe murdare. Pe primul său bolnav l-a găsit în pat, într-o încăpere care dădea în stradă și care era în același timp și camera lui de culcare și de mâncat. Era un bătrân spaniol cu chipul aspru și brăzdat. Avea în fața lui, pe pătură, două oale pline cu mazăre. În clipa când intră doctorul, bolnavul, în capul oaselor, se lăsă pe spate ca să încerce să-și tragă răsuflarea lui gâjâită de vechi astmatic. Nevastă-sa aduse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
La restaurantul hotelului vine o întreagă familie, foarte interesantă. Tatăl este un om înalt și slab, îmbrăcat în negru, cu guler tare. Are mijlocul capului chel și două smocuri de păr gri în dreapta și în stânga. Niște ochi mici, rotunzi și aspri, un nas subțire și o gură orizontală îi dau aerul unei bufnițe binecrescute. Sosește totdeauna primul la ușa restaurantului, se dă la o parte, o lasă să treacă pe nevasta lui, mărunțică, asemenea unei șoricuțe negre, și intră atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
consultații o cameră de primire. Podeaua scobită forma un lac de apă cu creolină, în mijlocul căruia se afla o insuliță de cărămizi. Bolnavul era transportat pe insulă, dezbrăcat iute și hainele lui cădeau în apă. Spălat, uscat, îmbrăcat cu cămașa aspră a spitalului, trecea pe mâinile lui Rieux apoi era transportat într-una din săli. Fuseseră obligați să folosească partea acoperită a curții de recreație a unei școli care conținea acum în total cinci sute de paturi, dintre care aproape toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LA CAIRO: "TABERE, SPUNEA EL, SE FĂCUSERĂ TABERE PENTRU INDIGENI, CU CORTURI PENTRU BOLNAVI, ȘI DE JUR ÎMPREJUR, UN CORDON DE SANTINELE CARE TRĂGEAU ASUPRA CELOR DIN FAMILIE CÂND ACEȘTIA ÎNCERCAU SĂ ADUCĂ PRIN FRAUDĂ LEACURI BĂBEȘTI. ERA O MĂSURĂ ASPRĂ, DAR DREAPTĂ." LA CEALALTĂ MASĂ, OCUPATĂ DE NIȘTE TINERI ELEGANȚI, CONVERSAȚIA ERA DE NEÎNȚELES ȘI SE PIERDEA ÎN RITMUL ȘLAGĂRULUI SAINT JAMS INFIRMAY CARE SE REVĂRSA DINTR-UN PICUP COCOȚAT PE UNDEVA. ― Sunteți mulțumit ? spune Rieux ridicând glasul. \ Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de încercare, el se îngrijește mai mult să-i dezvolte latura religioasă. „Pentru incapacitate probabil, Antonie, căruia Duca-i impusese ca hatman pe cumnatul Buhuș, fu mazilit apoi la întoarcere, lângă Chișinău și luat în cătușe împreună cu tabăra turcească de asprul pașă bătrân, care era să pregătească peste câțiva ani cea mai mare înfrângere oștilor Turciei regenerate, deschizând astfel epoca lichidării Ungariei otomane și a unei repezi și adânci decăderi. La această cădere a contribuit esențial și Duca, bucuros să se
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în hainele lor scumpe, cu pălăriuța de modă occidentală, se născuseră din unirea lor, multe fete și un singur băiat, Constantin; dar un suflet tare, mergând și până la cumplite răzbunări și până la plăcerea crudă pentru suferințele poruncite de dânsul, un aspru monarh, întrebuințând toate mijloacele de stăpânire și hotărât a păstra până la sfârșit, cu orice jertfe, puterea. De alta, un om abia matur, frumos, impunător, mândru de ce-i venise din averea părintească, păzită ca de o stăpână de maică-sa, domnița
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și a bogăției sale, s-a tipărit Molitvelnicul de-nțeles, tradus din grecește de Mitropolitul Dosoftei. În ultimul an de domnie a lui Gheorghe Duca s-a tipărit Octoihul. Mitropolitul în prefața acestei cărți a avut ocazia să laude dărnicia asprului și bogatului domn. Mitropolitul Dosoftei a încercat să-i prezinte în versuri pe toți înaintașii lui Gheorghe Duca pe tronul Moldovei. El s-a informat despre ei și activitățile lor din documentele găsite la Mănăstirea Probota. „Însemnările se încheie cu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
care nici la ei acasă nu le știau. Vara pe la ora 4 deja bătea în ușa fiecărui părinte și până la ora 7 când începea slujba în biserică toți trebuiau să lucreze în grădină. Duminica când slujea îi vedeam mâinile bătătorite, aspre și crăpate de muncă și obrajii roșii de la statul în soare și mă miram de devotamentul cu care îl slujea pe Dumnezeu, Cetățuiei și dădea ascultare starețului. La mormintele acestor părinți, noi, astăzi, ne găsim puterea și curajul de a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
aparatură diabolică; bacterii selecționate cu grijă aveau să le vină de hac, purificînd neobosite lichidul. Un Thomas mai conștient s-ar fi gîndit la asta, poate o și făcuse, În cîteva rînduri, În vreme ce se ștergea, după duș, c-un prosop aspru, numai aspru, reactiva circulația. Dar mintea nu zăbovea prea mult la amănunte colaterale; o pereche curată de chiloți readucea starea de confort, proteja plăcut vintrele În care alte miliarde de microscopici se Înfiripau fără șansă. Cei vînduți ar fi trebuit
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Neînduplecată, invoca, de o vreme, mînia lui Dumnnezeu; glasul ei nu se ridica pînă la cer, de vreme ce nu cobora, de acolo, nici un pîrjol sau potop: mai degrabă un Îngheț, ca În romanul adus În discuție de Berg - fusese o iarnă aspră, anticarul și Rusoaica puteau să se ia de mînă. Ce-ar fi zis Antonia, dacă ar fi aflat despre taina lui Thomas? De urmașii acestuia, risipiți prin lume; Thomas se Întreba deseori. Bunica nu era o instanță. Probabil ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]