10,800 matches
-
tîrzii și ale Înregistrării anului, situa ția acestui codice este departe de a fi limpede; spe cialiștii (vide Oxford Classical Dictionary, s.u.) consideră că datarea „1301“ este o eroare, apărînd În loc de „1299“; Antologia de epi grame grecești alcătuită de călugărul Planudes este ulterioară celei Palatine (vide infra cap. B.1. Monu mentele și B.4. Tradiția indirectă); a fost prima anto logie de epi gra me grecești tipărită, În 1494, și singura cunoscută pînă la descoperirea Antologiei Palatine, În 1606
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
această categorie de materiale, „palimpsest“, este relevant etimologic: palivmyesto~ provine de la yavw, „a zgîria“, dezvăluind că nu se folosea numai spălarea, ci și raderea textului; pergamentul era apoi netezit cu piatră ponce; răzuirea era o meserie destul de grea, de vreme ce unii călugări erau lăudați pentru dexteritatea cu care o practicau. Se putea Întîmpla, nu rareori, să nu fie șters numai primul text, ci și un al doilea; dispunem În prezent de cîteva pergamente scrise de trei ori (ter scripti, sau bis rescripti
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
medievale (datează din seco lele III-II Î.H.), vide supra cap. A.2. Papirusul. Pro cesul de selectare, determinat de transferarea textelor pe un material mai durabil, pe pergament, datează din Anti chitate, fiind continuat, cu mult mai tîrziu, de călugării creștini care copiau manuscrise În Evul Mediu. O rapidă inventariere a reperelor cantitative din literatura greacă și latină oferă o imagine globală a ra portului dintre ceea ce s-a păstrat și ceea ce va fi fost literatura antică. În literatura greacă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
de bază, nu este suficient ca sensul să fie redat cu fidelitate: cu cît o traducere este mai servilă, cu atît este mai folositoare pentru critica de text. Este foarte folo sitoare pentru textul lui Aristotel tra ducerea literală a călugărului Guglielmo di Moer becke, În schimb e mai puțin folositoare pentru Aratos cea prea liberă a lui Cicero. Și imitațiile pot servi la restabilirea lecțiunii corecte a unui model, În special cînd tradiția directă nu este uniformă. E.g.: Vergiliu, Buc
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
a fost fon dată de papa Alexandru VIII În 1690: acum face parte din biblioteca Vaticana); Ambrosianus (Biblioteca Ambrosiana a fost fondată la Milano În 1609 de cardinalul Federico Borromeo); Angelicanus (Angelica a fost fondată la Roma, În 1605, de călugărul Angelo Rocca); Bodleianus (Bodleiana a fost fondată la Oxford, În 1598, de sir Thomas Bodley); Casanatensis (Casanatensis a fost fondată de cardi nalul Gerolamo Casanate, la sfîrșitul secolului al XVII-lea); Chisianus sau Chigianus (Chigiana a fost fondată la Roma
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
în comunitățile industrializate a scăzut credința în intervenția justiției divine, ea a rămas totuși la fel de bine implementată în mentalitatea oamenilor din zona rurală. De exemplu, Herzfeld (1990:310-315) semnalează gravitatea acordată pedepsei divine în cazul mărturiilor false de către hoții și călugării păstori din Creta anilor '80. Acuzații pot minți cu ușurință; însă cum am putea interpreta afirmațiile făcute de avocați? A avut Oscar Wilde dreptate să îi excludă din rîndul persoanelor care au contribuit la declinul artei de a minți? Întrebările
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
greșelile sînt imediat remarcate, este trucul menționat mai devreme de a-și încrucișa degetele, simulînd astfel semnul crucii și evitînd pedeapsa divină pentru păcatul de a minți. Alte tactici sînt acelea pe care Pascal le-a dezaprobat, fiind practicate de călugări iezuiți din secolul al XVII-lea (Pascal 1967:140). Ele includ eschivarea și "restricția mentală" sau "rezerva mentală" (Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un neadevăr să pară adevăr
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
greu să Înțelegem că În alte vremuri cerșetoria nu era deloc nedemnă. Așa cum nu era nici sărăcia și alegerea de a te dedica strădaniilor spirituale, ignorîndu-le pe cele materiale și acceptînd cu umilitate să trăiești din mila semenilor. Ordine de călugări cerșetori au fost destule și-n lumea creștină și vrednicia monahilor nu era În niciun fel diminuată de austeritatea În care trăiau. În cerșetorie nu mai vedem azi acea demnitate senină pe care ne-o poate transmite orbul din poemul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
percepția sa subiectivă. "Bănuiam scrie poetul o zonă de independență morală; bănuiam existența vreunor tovarăși cât de puțini -, mi-era greu să am convingerea că biserica e numai pur și simplu o turmă de haimanale alcoolice." Pasajul, extras din corespondența călugărului (pe atunci) Iosif, vădește din nou refuzul de a se integra într-un grup uniformizat și prefigurează tentația exagerărilor în polemica anticlericală. Acest segment biografic, considerat drept "o soluție conjuncturală pentru a depăși dificultățile materiale"117, va fi resemnificat peste
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ortodoxiei". Două părți de înfruntau de mai bine de un secol în lumea bizantină: dușmanii icoanelor, "iconomahii" sau "iconoclaștii", mai numeroși în clerul secular, la Curte și în Armată. Partizanii lor, "iconofilii" sau "iconodulii", mai numeroși în clerul regulat, printre călugări și episcopi. Decretul sau horos-ul adoptat de Părinții conciliari stipulează nu doar că nu este idolatru acela care venerează icoanele lui Christos, ale Fecioarei, îngerilor și sfinților, fiindcă "omagiul adus icoanei se îndreaptă spre prototip", dar și că a refuza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se accentuează. Ca și cum trecerea la practică i-ar obliga pe susținătorii doctrinei să satisfacă libidoul optic al vulgului. Să sporească partea oamenilor în divin, a tradiției în inovație, a greutății imaginilor în grația semnelor. Împotriva clerului știutor de carte, ordinele călugărilor cerșetori din secolul al XIII-lea se folosesc de imagine și câștigă. Franciscanii și dominicanii remobilizează creștinătatea. Toate marile tulburări populare din istoria Occidentului de la Cruciade până la Revoluție se prezintă ca niște deflagrații iconografice. Revoluții ale imaginii și prin imagine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe sculptori, vecini compromițători, pe celălalt mal ("sculptura nu este o știință, ci o Artă cu totul mecanică, provocând la lucrătorul ei transpirație și oboseală trupească"). Rămâneau mai aproape de "adevărul efectiv al lucrurilor" tratatele prerenascentiste (ca al lui Theophilus Presbyter, călugărul german din secolul al XII-lea, sau al lui Cennino Cennini, pictorul toscan din Trecento), în care "rețetele și modelele unesc tehnica și pietatea, morala și estetica"41? Aceasta naivitate instruită este cea a lui Auguste Renoir, când afirmă: "Pictura
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
gravură. În afara Chinei, unde imprimarea pe hârtie este la fel de veche ca scrisul, stampa pe lemn datează și chiar este semnată din anii 1410. Xilografia prospera într-un Ev Mediu pe sfârșite care avea pasiunea imaginilor pioase pentru a memoriza predicile călugărilor cerșetori, a ilustra Bibliile manuscrise, a-i învăța pe credincioși litaniile și rugăciunile. Gravura în taille-douce pe cupru, fără folosirea presei cu cilindru, ține, ca și tiparul, de artele metalului și de orfevrerie, în care excelează țările germanice. Primii maeștri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și-a continuat cursul: creștinismul a luat cu asalt Europa, Imperiul Roman a căzut, Biblioteca din Alexandria a ars și a început Evul Mediu. Aveau să mai treacă încă șapte secole până când zero să reapară în Europa. Între timp, doi călugări au creat un calendar fără zero, condamnându-ne la o eternă confuzie. Date neclare Este o discuție ridicolă, copilărească și nu exprimă decât o dorință a creierului celor care susțin o părere contrară față de ceea ce am afirmat noi. THE TIMES
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
care ar începe un nou secol - se reia cu precizia unui mecanism de ceasornic, o dată la o sută de ani. Dacă zero ar fi fost cunoscut de călugării medievali, calendarul nostru nu s-ar afla într-o asemenea încurcătură. Însă călugării nu pot fi învinuiți pentru ignoranța lor. Într-adevăr, în Evul Mediu singurii europeni care studiaseră matematica fuseseră călugării creștini. Erau singurii învățați care mai rămăseseră. Călugării aveau nevoie de matematică pentru două lucruri: rugăciune și bani. Pentru a număra
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
călugării medievali, calendarul nostru nu s-ar afla într-o asemenea încurcătură. Însă călugării nu pot fi învinuiți pentru ignoranța lor. Într-adevăr, în Evul Mediu singurii europeni care studiaseră matematica fuseseră călugării creștini. Erau singurii învățați care mai rămăseseră. Călugării aveau nevoie de matematică pentru două lucruri: rugăciune și bani. Pentru a număra bani, trebuiau să știe... ei bine... să numere. Pentru aceasta, foloseau un abac sau un socotitor de tip tablă, un dispozitiv asemănător cu abacul, pe a cărui
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
un dispozitiv asemănător cu abacul, pe a cărui placă orizontală erau deplasate niște piese din piatră sau alt material. Nu era o sarcină foarte grea, dar, în conformitate cu standardele de atunci, aceasta era cea mai avansată tehnologie. Pentru a se ruga, călugării trebuiau să știe ora și data. Drept rezultat, ținerea evidenței timpului era vitală în ritualurile lor. Aveau rugăciuni diferite, ce trebuiau spuse la ore diferite, ziua și noaptea. Altfel cum ar fi știut paznicul de noapte când să-și scoală
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zi se desfășura în funcție de Soare. Cele două calendare se îndepărtau unul de celălalt și, de aceea, era dificil să stabilești sărbătorile. Paștele era una dintre sărbătorile care nu mai corespundeau în cele două calendare, astfel încât, o dată la câteva generații, un călugăr era desemnat să calculeze datele când avea să cadă Paștele pentru următoarele câteva sute de ani. Dionysius Exiguus a fost unul dintre acești călugări. În secolul al VI-lea, papa Ioan I i-a cerut să extindă tabelele Paștelui. În timp ce
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
dintre sărbătorile care nu mai corespundeau în cele două calendare, astfel încât, o dată la câteva generații, un călugăr era desemnat să calculeze datele când avea să cadă Paștele pentru următoarele câteva sute de ani. Dionysius Exiguus a fost unul dintre acești călugări. În secolul al VI-lea, papa Ioan I i-a cerut să extindă tabelele Paștelui. În timp ce traducea și recalcula tabelele, Dionysius a făcut câteva cercetări suplimentare; și-a dat seama că putea să afle data exactă la care s-a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
zăcut nefolosit timp de mai mulți ani. Lipsa unui an zero a început să ridice probleme două secole mai târziu. În anul 731 d.Cr., în momentul în care tabelele lui Dionysius pentru sărbătoarea Paștelui erau pe cale să expire, Beda, un călugăr din nordul Angliei, care avea să capete în curând titlul de venerabil arhidiacon, le-a extins încă o dată. Este posibil ca așa să fi intrat el în contact cu realizările lui Dionysius. Când a scris o istorie a bisericii din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
ceva diform... și gândirea justă mă îndemna să mă sustrag cu totul de la reminiscențele oricărui fel de formă, dacă, într adevăr, voiam să-mi reprezint informul, însă nu eram în stare... SFÂNTUL AUGUSTIN, CONFESIUNI Este greu să-i învinuim pe călugări pentru ignoranța lor. Lumea lui Dionysius Exiguus, Boethius și Beda era, într-adevăr, neinstruită. Roma se prăbușise, iar civilizația apuseană nu părea a fi decât o umbră a gloriei trecute a Romei. În plus, viitorul părea mai întunecat decât trecutul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
o ofensivă similară. Și chiar în timp ce creștinii se războiau cu musulmanii - în timpul domniei lui Carol cel Mare, din secolul al IX-lea, apoi în timpul cruciadelor din secolele XI-XIII - călugării-războinici, învățații și negustorii au început să aducă ideile islamice în Europa. Călugării au descoperit că astrolabul, o invenție a arabilor, era o unealtă utilă pentru a ține evidența trecerii timpului pe parcursul nopții, ajutându-i să își facă rugăciunile conform programului. Astrolaburile erau deseori inscripționate cu cifre arabe. Noul sistem de numerotare nu
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Biserica nu a avut, deocamdată, nici o reacție față de această nouă idee. Între timp, un alt Nicolaus a transformat filozofia lui Cusanus în teorie științifică. Nicolaus Copernic a arătat că Pământul nu este centrul universului, ci că se mișcă în jurul Soarelui. Călugăr polonez și medic, Copernic a învățat matematică pentru a putea crea tabele astrologice, așa încât, folosindu-se de ele, să-și poată vindeca mai repede bolnavii. Cu timpul, această nouă îndeletnicire i-a arătat cât de complicat era vechiul model planetar
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
îi era dedicată însuși Papei Paul al III-lea. Oricum, Biserica se simțea deja atacată. Drept urmare, noile idei - punerea lui Aristotel la îndoială - nu mai puteau fi acceptate. Atacul împotriva Bisericii începuse cu înverșunare încă din anul 1517, când un călugăr german constipat a bătut în cuie, pe ușa bisericii din Wittenberg, o listă cu plângeri. (Constipația lui Luther a fost legendară. Unii cărturari cred că marea lui revelație divină a venit la toaletă. „Eliberarea lui Luther din robia restrictivă a
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
la adresa lui Aristotel era considerat un atac la adresa Bisericii. În ciuda Contrareformei Bisericii, noua filozofie nu era ușor de distrus. Devenea tot mai puternică odată cu trecerea timpului, datorită cercetărilor întreprinse de succesorii lui Copernic. La începutul secolului al XVII-lea, un alt călugăr astrolog, Johannes Kepler, a perfecționat teoria lui Copernic, făcând-o să devină cu mult mai corectă decât cea ptolemeică. În loc să se rotească pe traiectorii circulare, planetele, inclusiv Pământul, se deplasau pe traiectorii eliptice în jurul Soarelui. Acest lucru explica mișcarea planetelor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]