6,220 matches
-
E, de fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia să mă scoată din aria temelor oarecum previzibile și naționale, Îngerul de gips, cea a sobolului care-și sapă propria galerie sub pașii lui Minda, cel ce se clatină pe „traiectoria sa socială și sentimentală”, dar o face cu o bucurie ciudată, cu o exultanță ce-i anunță lui - și nu numai lui! - o renaștere posibilă a umanului. Într-o lume - și nu numai în cea închisă, rudimentară, comunistă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
măcar” pentru limitarea puterii unui om care, în ultimul deceniu al puterii sale, nemulțumea nu numai „poporul de jos”, dar și o bună parte a clasei conducătoare! Fapt extraordinar în lumea comunistă postbelică, Ceaușescu a încercat și a reușit să clatine și să distrugă nu numai bazele tradiționale ale poporului român, Țăranul, Biserica, Cultura, Tradiția, în ce avea ea mai sacru (și prin caricaturizarea marilor Domni!Ă, dar și propriile „sale și ale lor” structuri: partidul, armata și, se pare, chiar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
creștinismul. Acest lucru ne dă o anumită libertate a spiritului, credeți-mă. În ce-l privește, pot să-l cred. În fond, religiile trăiesc atunci când națiunile, pe care le cimentează dovedesc o deplină vitalitate. Când crezurile slăbesc, cine oare se clatină, Dumnezeu sau națiunea? În orice caz, n-am văzut la el nici portretul prim ministrului grec, nici al președintelui rus. Ca în Siria, unde fotografia oficială a șefului statului, Bachar al-Assad, tronează în vestibulul mănăstirilor și al episcopiilor, între Fecioara
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cele ce sunt ale lui Dumnezeu. (Matei, XXII, 19-21) Cam dezechibrată balanța pe teritoriul vechii Fenicii: înclină prea tare de partea lui Dumnezeu și nu îndeajuns de partea Cezarului. Cum să împarți echitabil în două faimosul dinar? Cezarul libanez se clatină pe picioare. În 2007, el număra doar șaizeci și patru de ani de independență, din care jumătate îndoliați de războaie civile. Pe talerul celălalt, Dumnezeu are două mii de ani, iar Allah o mie cinci sute: tija care ar trebui să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
coreligionarii lor. Al-Amin nu-și pune speranța în vreo victorie temporală. Împărăția lui nu e lumea asta, ci cea a rugăciunii și a studiului. Îl are alături pe fiul său, îmbrăcat în robă neagră și turban alb, care-l ascultă clătinând din cap. Schimbul ștafetei e pregătit. Latura "tatăl sfânt și fiul" mă lasă întotdeauna gânditor. La urma urmei, în cursul primului mileniu creștin mănăstirile și parohiile erau afaceri de familie. Bunurile presupuse a favoriza mântuirea erau transmise din tată în
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Tot o legendă ni-l arată pe domn bătând la ușa chiliei lui Daniel Sihastru. S-a vorbit și despre trădarea domnului de către supușii săi. Dlugosz scria că după Valea Albă „Credința alor săi în Ștefan voievod, începu să se clatine și se părea că toți moldovenii l-au părăsit”. Într-o scrisoare din 21 august, scrisă de un polon, se arată că: „Toată Moldova, mustrând pe domnul ei de tiranie și de cruzime, n-a voit deloc să se grămădească
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
marele duce să stăruie pe lângă frații săi, regele Poloniei și regele Ungariei, și pe lângă alți prieteni ai săi: „ca toți să-și întoarcă fața spre păgânătatea și milostivirea voastră împreună cu ei. Și să dea Dumnezeu ca creștinătatea să nu se clatine și să nu piară în zilele milostivirii voastre”. Invocarea pericolului reprezentat de păgânătate se poate să fi fost și un avertisment subtil, dacă ținem seama de faptul că Ștefan avea un tratat de pace cu Poarta. Poate să fi fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nități htoniene cu puteri formatoare asupra reliefului. Într-o colindă de vânător din Voineasa, Vâlcea, bourii dorm lângă fântâna - bornă pentru calea de acces în sacru, iar trezirea mișcă pământul: „În picioare se scula,/ Se scula, se scutura,/ Pământul se clătina,/ Frunza-n codru huruia,/ Coastele se surupau,/ Apele se tulburau,/ Atunci Ion îi săgelva”. Săgetarea este simultană creației, căci ieșirea din amorțire a bourilor smulge lumea din genuni. Tulburarea apelor, surparea solului și clocotirea codrului au loc într-un timp
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru tine? Ce complicitate (mai) ai cu cititorul de poezie? Poți să faci portretul robot al cititorului tău de poezie? Am scris acest vers într-un moment de dilemă morală, când încrederea în sistemul meu de valori s-a cam clătinat. Poate că ar fi trebuit să sfârșească cu semnul întrebării. Deși m-am format poet sub influența gândirii pesimiste a lui Eminescu, nu cred că poezia izvorăște din suferință. Ne poate însă elibera de suferință. Împărtășesc, așadar, o credință mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
chinuit când sunt pus la cazne de cărțile mele. Consideram că sunt pus la o pedeapsă de viața lor care-și cerea drepturile. Căutam atunci căile cele mai decente. Lui Dumnezeu nu-i plac lăudăroșii. Națiunea română pare a se clătina din temelii, a se risipi, pentru că în ultimul secol cea mai lovită, mai vătămată, mai distrusă, mai nesusținută de putere a fost cultura Ce preferi, să fii în compania unei femei frumoase sau în cea a unui filosof care știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înlocui cultura, care, prin formele ei de manifestare, de la cea de patrimoniu la cultura vie, este cea care dă identitatea unui popor. De aceea este atât de nesigură astăzi, din acest punct de vedere, națiunea română, când pare a se clătina din temelii, a se risipi, a se fragmenta, pentru că în ultimul secol, în cea mai mare parte, cea mai lovită, mai vătămată, mai distrusă, mai nesusținută de putere a fost cultura. Dacă se va continua așa, n-are cum să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
făcut una și a scos patruzeci de dolari. Am pus pe masă zece cutii și am păstrat două. - Astea-s pentru mine, am zis. S-a uitat la mine mirat. - Iei? - CÎnd și cînd. - E-un lucru rău, a zis, clătinînd din cap. Cel mai rău lucru care i se poate Întîmpla unui om. La-nceput toți credem c-o putem controla. CÎteodată nu vrem s-o controlăm. A rîs. - O să iau tot ce po’ să faci rost la prețul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
naiba, Lonny, noi trebuie să punem banu’ jos pentru marfa asta! Cum ți-ar plăcea dacă oamenii ar veni la tine, le-ar trage-o la fetele tale și dup-aia ar vrea s-o treacă pe răboj? Apoi Pat clătina din cap. - Ești la fel ca toți ceilalți. Și-au tras-o-n venă și li se rupe. Le ofer un loc liniștit unde poa’ să vină să se injecteze și cu ce răsplată m-aleg? Și-au tras-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
s-a-ntors spre mine. - Cu ce vă ocupați, domnule Lee? A Întrebat politicos, pe un ton de om educat. - Agricultură, am răspuns. Tipul cu pipa a rîs. - Porumb cu buruiană printre rînduri, ai? a zis. Tipul cu țigara de foi a clătinat din cap. - Nu, a zis el. Nu crește bine lîngă porumb. Trebuie să crească singură. Apoi s-a-ntors spre McCarthy, vorbindu-i peste umăr. - O să te trimit la penitenciar În Angola. - De ce, domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-i pe toți. Toți ceilalți au intrat și s-au Înșirat În fața biroului. Morton a răsfoit un teanc de hîrtii. S-a uitat spre McCarthy și s-a-ntors spre un agent tînăr, tuns periuță. - Ai ceva despre el? a-ntrebat. Agentul a clătinat din cap și a zîmbit. Și-a ridicat un picior, - Vezi picioru’ ăsta? i-a zis el lui McCarthy. O să ți-l bag drept În gîtlej. - Nu mă-ncurc eu cu marfă, domnu’ Morton, a zis McCarthy, pentru că nu vreau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
aveam bani la mine, puteam Împrumuta de la amigos. Aveam creierul paralizat. Amestecam spaniola cu engleza și cuvîntul pentru „Împrumut” mi-era ascuns Într-un fișier al creierului scos din funcțiune de bariera mecanică a conexiunilor paralizate de alcool. Gaborul a clătinat din cap. Mă străduiam să dau altă formă ideii. Gaborul s-a oprit brusc. - Ándale, gringo, a zis el, Împingîndu-mă ușor În umăr. Apoi a rămas pe loc un moment, privindu-mă cum mă-ndepărtez. I-am făcut semn cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la Radio „Europa liberă”. Arestarea lui V. Voiculescu era iminentă. Lumea timpului era în fierbere. În vara lui 1956, în Ungaria dar și în Polonia lumea nu numai cea muncitorească, se știe, se mișcase puternic. Căzuseră niște capete, altele se clătinau... Și într-o parte și în alta pentru liniștirea spiritelor interveniseră rușii înarmați, cu tancurile... La noi unii ridicau și ei capetele. Râdeau în față comuniștilor. Securitatea și miliția stăteau la pândă...Tăcerea unor intelectuali dar mai ales întrunirea lor
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
întocmai ca niște strune de vioară gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce vra să zică a aștepta să dai bună dimineața cu trei urși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se lipise de vârful nasului. Ea era, se vede, gospodina casei, căci purta în brâu un smoc de chei. Manolucă se apropie de dânsa, îi spuse câteva vorbe la o parte, pe care noi nu le-am auzit, apoi dânsa clătină din cap în chip de ascultare și plecă. Ei, acuma că eram asigurați în privința mâncărei, ne veni chef de vorbă. Manolucă, dealtfel bun și el de gură și foarte prietinos, când nu-i cereai nimică, ne istorisea fel de fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
În zadar striga-mpăratul ca și leul în turbare, Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare; În zadar flamura verde o ridică înspre oaste, Căci cuprinsă-i de pieire și în față și în coaste, Căci se clatină rărite șiruri lungi de bătălie; Cad asabii ca și pâlcuri risipite pe câmpie, În genunchi cădeau pedeștri, colo caii se răstoarnă, Când săgețile în valuri, care șuieră, se toarnă Și, lovind în față,-n spate, ca și crivățul și gerul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
trudei de până acum prin negrele uzine și pe asprul Întins al ogoarelor. și-n zilele acelea și după suferința ceea, soarele se va Întuneca, luna nu va mai lumina, stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor clătina. Atunci vedea-vom pre Fiul Omului coborând din nouri cu putere și strălucire mare. Atunci Își va trimite el Îngerii s-adune pe cei buni și aleși din cele patru vânturi, din capătul pământului În capătul celălalt al cerului. (Marcu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătrânul Alcalay, fost anticar și apoi mare librar și editor În țara românească, dar analfabet până În pragul abecedarului, adică necunoscă tor nici măcar al literelor. Scoate o carte din raft, la Întâmplare, ca șoricelul alb o planetă din cutia flașnetarului, și, clătinând din cap la mine: — Ia-o! e foarte bună, să știi! Pe unii dintre autorii pomeniți i-am „tradus“ pe cincizeci de arginți În Biblioteca pentru toți și În Biblioteca Minerva, sau i-am prezentat, ceva mai târziu, cititorului român
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de care, până la urmă, praful s-a ales! -, când iată că se oprește Înaintea mea vechiul ziarist sau publicist și filolog de ocazie Canianu, scepticul și dezabuzatul director al unei fițuici săptămânale cu intenții nedeslușite și cu abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și culturale, cum și ale prie tenilor mei cu mâncărimi de condei. Se uită cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și aci, pe cât se poate, verva abundentă și necioplită a memorialistului cu acel adaos al tristeții des părțirii sale timpurii de unii colaboratori și prieteni dispăruți; sau spunându-le la obraz, cu toate riscurile, celor Încă În viață, rotofei sau clătinați de vremi, tot binele și tot răul de care această pană de iridium inuzabil Încă mai este capabilă. Chipurile fizice și morale ale unor colaboratori ai revistei amintite, dimpreună cu altele, Întâmplător alese printre contemporanii mei, vor Încăpea, poate, Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
azi. Apoi, familiile care dădeau generali erau avute, nu cumpărau tablouri de la oricine. Cumpărau de la genii, care mureau de tineri. Pe femei le impresionează istoriile cu geniile care mor de tuberculoză.“ „Înseamnă că n-o știți pe nevastă-mea“, spune clătinând din cap cu scepticism clientul. „Într-adevăr, n-am avut onoarea să fac cunoștință cu doamna - spune negustorul -, în schimb, știu ce povești preferă prietenele nevestelor clienților mei mai vechi. Aici trebuie să ajungem, la prietenele care ascultă ciripeala soției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]