KorAP: Find »[drukola/base=coardă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...236 237 238 ...266 >

6,635 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

inima lui bătrână o iertase, că-i era parcă mai dragă, nu putea s-o piardă, s-o lase altora, de-acum trebuia s-o păzească... Vreo două săptămâni zăcuse Paraschiv, cu fierbințeli în trup, slăbit, mort aproape. Îl țineau coardele ca pe un frate, că le plăcea tinerețea lui. Gheorghe nu se mișca de lângă pat: - Cum e, mă puișorule? îl întreba când deschidea ochii. 308 Pungașul avea o privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoșul se ducea după doctor

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au pus coșciugele în pământ. Nașul se ținea de crucea lui Bozoncea și hohotea: - Muriși, neică, muriși... Plângeau și coardele de veniseră de hatârul lui Nicu, gagicile lui din cartiere, plângeau și finii lui Praporgicu. Când au început să cadă bulgării pe lemnul puternic care adăpostea trupurile hoților, a fost un vaier. Nașul a împărțit bani la copiii din jur

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
auziră iar urletul unuia mai apropiat, starostele strigă la ceilalți: - Cântați, mă, cântați, să-i speriem! Neacșu desfăcu armonica și umflă burduful. Un sunet prelung ieși din instrumentul ud și lupii se depărtară speriați. Dumitru, însuflețit și el deodată, bătu coardele țambalului și-l înghionti pe Anghel: - Trage și tu din arcuș, poate-or pleca! 338 - Mai tare, mai tare! îi ațâța Mitică Ciolan în sudorile spaimei. Și vuietul viscolului fu acoperit de cântecul fără Dumnezeu al tarafului. Spre ziuă starostele

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
patru scufundați până la genunchi în zăpada crescută peste noapte. Chip de te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri sub ochi și nu putea să se miște. Zgîrîia din când în când coardele țambalului cu cozile bețișoarelor. Albise tot și parcă se mai subțiase, ca și când i s-ar fi tras tot sângele din trup. - Nu ne lăsați, fraților! se târa la picioarele lor starostele. Nu ne lăsați, nu mai pot nici eu, nici

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
plânsul. - Cântă, mă, cântă, strigă la el Anghel. - Cântă, Anghele, că n-o să mai văd lumea asta... Anghel se ținea mai bine. In sânge îi mai alerga rachiul băut înainte de plecare. Nici mâinile nu-i înghețaseră și trăgea vârtos pe coardele groase ale contrabasului. - Las' că scăpăm, vă spun eu, uite ziulica, pupa-o-aș! Trebuie să treacă cineva pe aici, nu se poate! Da-n gândul lui înțelesese că, dacă n-or să iasă din locul acela în care se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
stau cu ea în brațe... Și în închipuirea sa înfierbîntată se vedea departe de câmpul sălbatic, înghețat într-o tăcere de moarte. Anghel nu se mișcă de la locul lui. Firele ude ale arcușului uriaș se rupseseră, ici și colo, dar coardele groase, făcute din mațe de cal, tot mai scoteau gemete înfricoșătoare. Neacșu nu ajunse departe. La vreo douăzeci de pași, căzu. Haita îl prinse și-l sfărâmă în câteva clipe. Animalele se încăierară și se sângerară. Cei trei îi auziră

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

atâtea moduri de a face escaladă („alpinism social”) e amuzantă. Parvenitul alege o cale de acces brutală, „uneori lungă și tainică”, pe care nu ezită să Înfigă la tot pasul crampoane. Snobul, neîncrezător În forțele sale, urcă doar susținut de corzi. În timp ce dandy-ul pare un acrobat: „Frumusețea gestului său e premeditată ca o perpetuă sfidare...; el alege calea abruptă, superbă, surprinzătoare, În echilibru fragil”2. Chiar dacă, În epoca la care se referă și Thackeray, și d’Ormesson, numărul snobilor crește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
o monstruozitate, ar putea spune puritanii, dar și sufletele delicate, care s-ar Întâlni astfel În apreciere. Dandysmul Își află rădăcinile În natura omenească din toate țările și din toate timpurile, deoarece vanitatea e universală. Ceea ce s-ar putea numi coarda dandysmului doarme, spre a se deștepta În mijlocul a treizeci și șase de mii de corzi care alcătuiesc acest afurisit de instrument, atât de complicat și uneori atât de desfrânat al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
În apreciere. Dandysmul Își află rădăcinile În natura omenească din toate țările și din toate timpurile, deoarece vanitatea e universală. Ceea ce s-ar putea numi coarda dandysmului doarme, spre a se deștepta În mijlocul a treizeci și șase de mii de corzi care alcătuiesc acest afurisit de instrument, atât de complicat și uneori atât de desfrânat al naturii umane. Dar Anglia l-a făcut să sune cel mai bine! L-am pomenit pe Richelieu și l-am opus lui Brummell, pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
să sune cel mai bine! L-am pomenit pe Richelieu și l-am opus lui Brummell, pentru a face mai sensibilă diferența lor prin societate și rasă, așa cum erau cei doi vanitoși, zidiți pe același pilon. Richelieu avea În fond coarda dandysmului, dar vibrația ei era acoperită de altele mai puternice. Încă un precursor al dandysmului, asemeni lui Richelieu, Înainte chiar ca fenomenul ca atare să fie numit dandysm și ca observatorii să-l studieze minuțios, a fost Lauzun. Mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

am așezat cu toții, sorbind din căni, privind sculpturile. Printr-o ciudată osmoză a aurei lui Melanie Marsh, mi-am dat seama că mă relaxez în prezența ei, detașându-mă, pentru prima dată, de acest set de lucrări; am simțit cum coarda care mă ținea prea strâns legată de ele cedează ușor, cum încep să mă desprind de ele. Până când Sally nu s-a dat jos de pe scară și nu s-a apropiat de noi țopăind, n-am scos nici un cuvânt. —Ceaiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
greutatea mea, ceea ce mă făcea să mă simt și eu o dată fragilă. —Bun, spunea Bez. Ne arătă cele câteva cabluri care se întindeau pe peretele galeriei de parcă ar fi făcut parte dintr-un instrument muzical gigantic, întinse la maxim, asemenea corzilor unui pian, solide și puternice. — Astea ajung până la grilajul din tavan. Fiecare trece printr-un scripete și apoi coboară până la traverse. —Traversele pe care se sprijină decorul? — Da. Se poate spune și așa. Uită-te din nou la șina cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
funie din Indiana Jones; părea la fel de fragilă și de nesigură. Cu asta va ajunge Marie la mobil? zisei, mergând către locul unde unul dintre poduri era prins cu bolțuri de parapet. — Da. Dar va avea propria frânghie, prinsă deja de coarda de siguranță. Se urcă pe mobil și coboară cu el, dar ea are o altă coardă. Așa trebuie procedat, pentru siguranță, înțelegi? — Dar nu poate rămâne agățată de cablul ăsta pe măsură ce coboară, zisei eu pipăind unul dintre cablurile de oțel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mobil? zisei, mergând către locul unde unul dintre poduri era prins cu bolțuri de parapet. — Da. Dar va avea propria frânghie, prinsă deja de coarda de siguranță. Se urcă pe mobil și coboară cu el, dar ea are o altă coardă. Așa trebuie procedat, pentru siguranță, înțelegi? — Dar nu poate rămâne agățată de cablul ăsta pe măsură ce coboară, zisei eu pipăind unul dintre cablurile de oțel, chiar dacă-l îmbraci în funie de cânepă. O să-și facă praf mâinile. Nu, o să-l îmbrăcăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ei, să-i facă să dreagă un pic treaba. DSA-ul e directorul de scenă adjunct. Tot uit că pentru tine toate lucrurile astea sunt noi. Bun. Deci dacă Marie se mișcă cu unul din astea, mobile vreau să zic, coarda ei va fi manevrată de jos, de pe punte. —Puntea. Mi se învârtea capul. —Scena. Vezi tu, acu un secol toți mașiniștii erau marinari. Și erau învățați să tragă tot timpul de funii, nu? Logic. Deci o grămadă de cuvinte sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Puntea. Mi se învârtea capul. —Scena. Vezi tu, acu un secol toți mașiniștii erau marinari. Și erau învățați să tragă tot timpul de funii, nu? Logic. Deci o grămadă de cuvinte sunt legate de bordul navei. —De ce nu este trasă coarda Mariei de mașinistul de lângă cel care mișcă mobilul de care e ea agățată? În felul ăsta s-ar sincroniza perfect. În nici un caz! Bez părea șocat. — Când zboară oameni, întotdeauna se manevrează totul de jos, de pe punte. În felul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Bez părea șocat. — Când zboară oameni, întotdeauna se manevrează totul de jos, de pe punte. În felul ăsta poți să-l vezi pe cel care zboară când coboară. E mult mai sigur. Totuși, tipul din personalul de pe scenă care-i controlează coarda va vorbi prin cască cu tipul care se ocupă de mobilul ei, nu? Deci lucrează împreună. Și ea o să coboare în linie dreaptă sau oblic? Nu știu, zisei, aplecându-mă către șina cu știfturi, încercând să-mi imaginez coborârea vertiginoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
că eram prea sus să le văd. —Bun, deci așa rămâne, spuse Bez, nu te mai urc până la grilaj că te cațeri pe el ca o maimuță. Arătă cu degetul unde era atârnat acesta, chiar sub tavan. — Acolo se prind corzile, nu? Acolo sunt scripeții. Nu se poate întâmpla nimic, nu? zisei eu, încă pe jumătate amețită din cauza echilibristicii de pe schelă. —Adică să se agațe. Să se înțepenească. Bez părea îngrozit. — În nici un caz. Nu. Adică, spuse el, puțin mai prudent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în spatele biroului directorului de scenă, de unde era condus spectacolul, în mare parte. O să aibă căști, după cum am zis. Cablul o să coboare de pe platforma de servicii și el o să-l lege de perete când nu e folosit. Ce se întâmplă cu coarda ei când ea e jos, pe punte? întrebai eu. Deschide cârligul cu care e prinsă de ham și e trasă în sus, ca să nu se vadă. Cât ai clipi. Mimă trasul înapoi al unei corzi, smucind-o zdravăn cu ambele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
folosit. Ce se întâmplă cu coarda ei când ea e jos, pe punte? întrebai eu. Deschide cârligul cu care e prinsă de ham și e trasă în sus, ca să nu se vadă. Cât ai clipi. Mimă trasul înapoi al unei corzi, smucind-o zdravăn cu ambele mâini, șuierând printre dinți pentru a reproduce sunetul unui cablu de oțel care își ia rapid zborul către grilaj. —Bun, zisei eu încet. Cred ca m-am prins cum vine treaba. —Mișto, zise Bez. Când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
putea să consulte un articol despre mine apărut în ziarul Herald, cam acum șase luni. —O, ți-au luat interviu cei de la Herald? spuse Margery punându-și ochelarii și notând informația. Mi se păru că întinde un pic cam mult coarda, dar era o lovitură de maestru. —N-aș zice. Mă surprinde că nu v-a spus nimeni nimic. O privii fix. În ochii ei ușor măriți din spatele ochelarilor, apăru un licăr ușor și-mi dădui seama că știe exact despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mobilul nu funcționa prea bine pe post de suprafață de lansare, iar săritura se transformă într-un soi de țopăit răsucit. Ateriză în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un pic într-o parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez. Nu-l zărisem când intrase. — Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu? —Grozavă, încuviință MM. Putem s-o repetăm? Vreau să fiu sigură că Tabitha prinde bine mișcarea aceea cu capul. Se auzi un cor de văicăreli. Tipul care mânuia coarda Tabithei intră pe scenă ca s-o prindă de ea din nou; celelalte zâne ieșiră de pe scenă; Tabitha fu ridicată și dispăru din nou în spatele mobilului, după care se repetă întreaga procedură - de data asta nu atât de bine, cu excepția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pe nervi să-l văd că se ține tot timpul după mine. Parcă l-ar ține în lesă. Păi cam așa e, tună ajutorul de maistru. Ar face orice i-ar cere ea. Dacă i-ar spune: „Matthew, sari fără coardă de pe platforma de serviciu“, el ar spune simplu: „Sigur, MM“ și uite așa s-ar duce. Luat de val în propria-i poveste, acesta continuă: — Dacă i-ar spune să se ducă să se întindă în mijlocul drumului... Da, bine, ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Am închis și am rămas holbându-mă la perete, debusolată. Deși felul lui Hugo de a vorbi era de obicei ușor răutăcios, facil, părea mereu relaxat, aceasta fiind și ideea, de altfel. Dar acum mi se păruse încordat ca o coardă de arcuș, lăsând să se simtă o mare discrepanță între cuvinte și modul în care le pronunțase. Și de ce-mi spunea Modesty 1? Am ridicat receptorul din nou și am format numărul direct al lui Hawkins. Minune, chiar era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]