6,344 matches
-
și mimesis potențează efectul absurd al operei. Conform lui Max Brod, Kafka a citit odată cu voce tare primul capitol din "Procesul" prietenilor săi și nu s-a putut abține să nu râdă împreună cu ei. Deși multe interpretări critice ignoră latura comică a operei kafkiene, pierzându-se în argumente religioase, psihoanalitice sau politice, umorul lui Kafka merită totuși studiat. Walter H. Sokel vorbește de o « ironie tragică » la Kafka, adică de o tragicomedie. În schimb, Milan Kundera consideră că în opera kafkiană
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
protagonistul din " Prima durere", un trapezist care nu se poate literalmente desprinde de aparatul care l-a consacrat. Pentru că senzația glorioasă de a fi „la înălțime” devine dependență, respectivul călătorește cu trenul doar în compartimentul de bagaje. Eroul "Americii" este comic pentru modul cum, negăsindu-se încă la vârsta maturității, încearcă să o imite. Ronald D. Gray descrie atitudinea afectată și obsecvioasă a lui Karl Rossman, aflat la prima lui slujbă (cea de liftier), cu termeni precum « bufonerie » și « chaplinesc »: În
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
de liftier), cu termeni precum « bufonerie » și « chaplinesc »: În "Procesul", ceremoniozitatea exagerată a celor doi indivizi care îl execută pe Josef. K este înfățișată cu același umor sprinten, deși momentul este unul mai degrabă tragic: Un alt personaj cu potențial comic este femeia de serviciu din "Metamorfoza", o țărancă autentică pe care nici măcar monstruozitatea lui Samsa nu pare să o inhibe: În "Castelul", asistenții ("secundanții") lui K., Jeremias și Artur, stârnesc râsul nu doar prin atitudinea lor jovială, ci și prin
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
asistenții ("secundanții") lui K., Jeremias și Artur, stârnesc râsul nu doar prin atitudinea lor jovială, ci și prin faptul că mai mult își importunează superiorul decât să îi fie folositori: Cei doi secundanți fac parte dintr-o clasă de personaje comice importate probabil din teatrul idiș: grupurile de 2-3 personaje identice, care acționează sincronic, cu o precizie aproape robotică. În această categorie trebuie amintiți și Rabinsteiner - Kullich - Kaminer ("Procesul"), colegii de serviciu ai lui Josef K. care îl vizitează chiar în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
sociale. Tot în stilul teatrului idiș este și poanta de final din "Un artist al foamei", când omul care a flămânzit până la moarte dezvăluie cu ultima suflare secretul artei sale: În opera lui Kafka, situațiile absurde se identifică cu cele comice, întrucât și absurdul și comicul operează printr-o îngroșare și exagerare a realității. Modul cum Josef K. este hăituit de un grup de fetițe în timpul vizitei la pictorul Titorelli, consternarea lui când află că în podul fiecărei case se află
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
în căutarea sălii de judecată, bate la toate ușile și întreabă de tâmplarul Lanz sunt doar câteva din situațiile comico-absurde din romanul "Procesul". De multe ori, atmosfera kafkiană amintește de farsă și burlesc. În "Castelul", situația lui K. este una comică, pentru că, nefiind nici acceptat, nici respins de autoritățile Castelului, se vede nevoit să ducă o existență futilă și stagnantă, hrănindu-se cu iluzii, bazându-se fără succes pe influența amantei sale, încercând mereu să se debaraseze de incomozii secundanți, locuind
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
secundanți, locuind vremelnic în hanuri sau în sala de gimnastică a unei școli, de unde este evacuat adesea cu mare zarvă de forțe ce îi sunt ostile. Milan Kundera scrie în "Arta romanului" că personajele lui Kafka sunt captive propriului univers comic, precum « un pește într-un vas cu apă », ceea ce le împiedică să conștientizeze ridicolul vieții lor, pentru că « o glumă devine glumă doar în afara acvariului ». Prin abilitatea lui de a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
un pește într-un vas cu apă », ceea ce le împiedică să conștientizeze ridicolul vieții lor, pentru că « o glumă devine glumă doar în afara acvariului ». Prin abilitatea lui de a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă. În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ridicolul vieții lor, pentru că « o glumă devine glumă doar în afara acvariului ». Prin abilitatea lui de a ne transporta în « interiorul glumei », Kafka ne revelează astfel trăsătura latentă a comicului și anume oroarea acestuia. Din acest motiv, de multe ori, situațiile comice sunt umbrite de dimensiunea lor terifiantă. În mod strict, doar povestiri foarte succinte, cu tâlc, precum "În fața legii", "O solie imperială", "Stema orașului", "Prometeu", "Poseidon" și "Vulturul" se înscriu în specia literară parabolă. Ele au și fost incluse într-un
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în perioada clasică, s-au păstrat doar nu număr restrâns de piese ce provin de la trei autori: Eschil, Sofocle și Euripide. Piesele ce au rămas de la Aristofan sunt și ele o valoroasă comoară comică, în timp ce Herodot și Tucidide sunt doi dintre cei mai influenți istorici ai vremii. Literatura bizantină a fost scrisă în dialectele atic, medieval și timpuriu modern ale limbii grecești, și este expresia vieții intelectuale a grecilor bizantini în Evul Mediu creștin
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
acest gen sunt mult mai spontane și mai melodioase decât alte lucrări și motete mai elaborate, compuse de Adam. Muzicologul François-Joseph Fétis a considerat "Le Jeu de Robin et Marion" și "Le Jeu de la feuillée" ca fiind creații premergătoare operei comice. O adaptare a piesei "Le Jeu de Robin et Marion", de Julien Tiersot, a fost interpretată la Arras, de către compania de operă de la Paris, Opéra-Comique, cu ocazia festivalului din 1896, realizat în onoarea lui . O altă lucrare a sa, "Le
Adam de la Halle () [Corola-website/Science/298319_a_299648]
-
regelui, având sarcina de a supraveghea castelele regale (1389-1390). În perioada de dizgrație a casei de Lancaster, își pierde funcțiile. Când pe tronul Angliei s-a urcat Henric al IV-lea, Chaucer i-a adresat o poezie lirică cu caracter comic, plângându-se de sărăcia în care se găsea, - "Jalba lui Chaucer către punga sa goală" (""The Complaint of Chaucer to his Empty Purse""). Noul rege a dat ascultare cererii sale și i-a acordat o pensie, de care, însă, nu
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
ființe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat " Nu !", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
a Teatrului Foarte Mic de la noi. Urmează o perioadă foarte fecundă, în care autorul prezintă, an de an, câte o nouă piesă. Sălile de teatru rămân goale, dar treptat începe să se formeze un cerc de admiratori care salută acest comic ivit din absurd, unde insolitul face să explodeze cadrul cotidian. Teatrul cel mai de seamă al Franței, "La Comédie Française", prezintă în 1966, pentru prima dată, o piesă de Ionescu, "Setea și Foamea" și apoi piesa "Regele moare". Anul 1970
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
zeci de cărți și sute de studii, teze de doctorat, colocvii internaționale, simpozioane și festivaluri. Criticii disting, în general, două perioade sau maniere ale teatrului ionescian. Prima cuprinde piese scurte, cu personaje elementare și mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic predominant: "Cântăreața cheală", "Lecția", "Scaunele" și altele. A doua încadrează piese ca "Ucigaș fără simbrie", "Rinocerii", "Regele moare" etc., în care apare un personaj principal, un mic funcționar modest sau rege visător și naiv, cu numele de "Berenger" sau "Jean
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
căror forță satirică este simțită până în prezent ca neîntrecută, a rămas cel mai mare creator de tipuri în dramaturgia română, concurând, ca și Balzac, starea civilă. El a reconstituit o amplă imagine a societății contemporane, văzută mai ales din unghiul comicului, dovedind un adevărat geniu al situațiilor dramatice și al limbajului, care îl situează printre marii comediografi ai lumii. În 1912, în România au fost organizate acțiuni de sărbătorire a lui Caragiale, cu prilejul jubileului de 60 de ani, cu participarea
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Vasile Alecsandri, B. P. Hasdeu, Titu Maiorescu, Grigore Ventura și V.A. Urechia. Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Elaborat în 1896, studiul "Câteva păreri" reprezintă un adevărat "„breviar”" al esteticii scriitorului. Socotit de unii comentatori
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
de consolație astăzi.”" Pe de altă parte, I. Constantinescu afirma: "„Teatrul lui Caragiale este nonpsihologic, nu ca o carență a artei dramaturgului: stilul popular și gritesc al comediei sale este prin el însuși antipsihologic." (...) În cazul celor mai importante figure comice, Caragiale păstrează foarte puțin din structura tipului tradițional. Prin distrugerea unității personajului și a umanității lui, prin creația omului dezorientat în afara vieții morale, cu comportament discontinuu, o omului fără calități, dramaturgul roman este unul dintre creatorii structurii eroului farsei moderne
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Această lege este foarte criticată, pe motiv că permite o definire mult prea largă a termenului de terorism și creează un potențial pentru abuzuri din partea guvernului. Criticii acestei legi argumentează punctul lor de vedere cu multe exemple ipotetice (unele chiar comice și absurde) cum ar fi cel al unui activist ecologist, care în semn de protest ar amenința numai că va folosi o armă de vânătoare pentru a-și distruge propriul calculator, și conform textului legii ar fi considerat un terorist
Terorism () [Corola-website/Science/297183_a_298512]
-
la Rowling sau că ar fi acuzat vreun plagiat, subliniind că a vrut doar să pună accentul pe „moștenirea comună” a genului fantasy. Pratchett este cunoscut datorită stilului său inconfundabil, cuprinzând note de subsol care consemnează de obicei o deviere comică de la firul narativ sau un comentariu asupra narațiunii. Pratchett are tendința de a evita folosirea capitolelor, argumentând în cadrul unui interviu pentru Book Sense că „viața nu se petrece sub formă de capitole, nici filmele, iar Homer nu a scris folosind
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
inițial în S.U.A., au constituit adaptări după "Culoarea magiei" și "Lumină fantastică", fiind ilustrate de Steven Ross (alături de Joe Bennett în cea de a doua). Celelalte două, publicate în Marea Britanie, au constituit adaptări după "Mort" (având subtitlul "A Discworld Big Comic") și "Gărzi! Gărzi!", ambele ilustrate de Graham Higgins și adaptate de Stephen Briggs. Romanele grafice realizate după "Culoarea magiei" și "Lumină fantastică" au fost republicate de Doubleday pe 2 iunie 2008. "GURPS Discworld" (Steve Jackson Games, 1998) și "GURPS Discworld
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
în captivitate până în 1918. Experiența celor două campanii și a prizonieratului va fi evocată în proza sa, "Amintiri din luptele de la Turtucaia", (București, 1918), "În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare", (Iași, 1920) și "Pirin-Planina, epizoduri tragice și comice din captivitate", (București, 1936). Întors la Iași, redactează împreună cu Sadoveanu revista "Însemnări literare", până la reapariția "Vieții românești" (1920), al cărei prim-redactor va fi. Prietenia cu Sadoveanu se reflectă și în "Povestirile vânătorești", în care tovarășul de pușcă și de
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
lipsește elementul distinctiv posedat de precedentele discuri single ale grupului”. urcând până pe locul 4 în UK Singles Chart. La scurt timp, au fost date publicității informații conform cărora The Saturdays urmau să lanseze un disc single în cloaborare cu fundația Comic Relief. Înregistrarea promovată s-a dovedit a fi o preluare a cântecului „Just Can’ț Get Enough” a grupului muzical Depeche Mode. Versiunea interpretată de formație a debutat pe locul 2 în ierarhia britanică, devenind primul extras pe single promovat
The Saturdays () [Corola-website/Science/317071_a_318400]
-
Înregistrarea promovată s-a dovedit a fi o preluare a cântecului „Just Can’ț Get Enough” a grupului muzical Depeche Mode. Versiunea interpretată de formație a debutat pe locul 2 în ierarhia britanică, devenind primul extras pe single promovat cu ajutorul Comic Relief ce nu obține prima poziție în lista din Regatul Unit după o perioadă de cincisprezece ani (ultimul disc single al organizației ce nu a ocupat prima poziție a fost „Absolutely Fabulous” în anul 1994). Cu toate acestea, compoziția a
The Saturdays () [Corola-website/Science/317071_a_318400]
-
plăcut foarte mult a fost posibilitatea de a mă juca cu vocabulele, inventând pe unele din acestea, așa precum în textul Porumbeii Veneției, unde adjectivul păsăresc (în picionesco rispetto) reda foarte bine , după mine, aspectul, în parte, elegant, în parte, comic al acestor înaripate. Prima dificultate fundamentală a fost pentru mine traducerea titlului înseși al cărții, Veneția ca un dat, non literalmente, cu sensul la îndemână, minimalizant, - Veneția ca un dar (or, ca o dăriure, ca o ofrandă); simțind importanța acelui
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]