6,473 matches
-
care - simțindu-și sfîrșitul aproape și dorind să se împace cît de cît cu Dumnezeu și să-și mai spele din păcate - „dă” amnistia din iulie 1964, ce îi aduce tatăl acasă după „numai” patru ani de pușcărie), i-a confiscat bunurile familiei, i-a obligat mama să divorțeze de tatăl său îîn pofida iubirii și copiilor ce-i uneau), pentru a-și putea păstra serviciul, salariul de mizerie primit din învățămînt fiind singurul mijloc de subzistență pentru ea și pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și grădină. În Dealul Runc și pe Doabra i-au rămas bunicii Ilinca 40 de fălci de teren fânaț, pășune și pădure, un bordei cu două încăperi și un adăpost pentru animale îvite și oi). O parte din aceasta au confiscat-o comuniștii în anul 1948, iar ce-a mai rămas, bunica a dat-o în 1959 la întovărășire. Eu, fiind elev în clasa doua, am primit de la tovarășa învățătoare Andrei un steguleț roșu cu suport care stătea tot timpul într-
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
bucovinean, o ie) pentru mătușa Hylde. Ajunse la Viena și voind să-mi îndeplinească rugămintea de a-i da cadourile, fetele au făcut greșeala de a cere voie conducătorului delegației, fostul sabrer Dan Irimiciuc, supranumit “Balena Ucigașă”, care le-a confiscat pachetul și le-a interzis orice despărțire de grup, temându-se să nu rămână în exil la Viena, cum o făcuseră atâția sportivi de performanță de-a lungul anilor. Totuși, una dintre handbaliste, Mioara, a luat legătura telefonic cu Hylde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cât mai cuminte și ascultător, intrând în voia mamei, căci tata era plecat în fiecare început de decembrie prin țară îBucurești, Iași, Timișoara, Lugoj), la afaceri cu brazi și molizi. Uneori, se întorcea cu mâna goală, atunci când vajnicii milițieni îi confiscau marfa pentru care avea certificat de producător și autorizație de vânzare, dar nu se elibera în România socialistă, ordinul de transport. Tata nu s-a lecuit niciodată de mirajul brazilor, și n-a înțeles de ce el, ca proprietar și producător
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pe brațul de la Tulcea până la Sulina. Acum nu m-ar încânta o excursie în deltă, ajunsă pe mâna unor administratori, numiți politic sau prin corupție, care o poluează cu privatizări suspecte și kitsch-uri imobiliare. Averea care ne-a fost confiscată de statul comunist, spre norocul nostru, a constat numai în cea înregistrată la Primărie, în registrul agricol, la numele tatei, Cotlarciuc Vladimir, adică : o bucătărie de vară îcăsoaia unde stătea bunica); o standoală îmagazia cu scule și unelte); un grajd
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
când, la o reuniune școlară organizată de profesorul de franceză Axentoi, considerat zbirul liceului, l-am invitat pe acesta să cinstească împreună cu noi un pahar cu lichior sau cu mastică. Cu toată euforia și bunăvoința noastră inconștientă, băutura a fost confiscată imediat, iar peste noi s-a abătut un val de amenințări care cuprindeau: eliminarea temporară, tunsul părului zero și scăderea notei la purtare până la 7. A doua aventură bahică s-a petrecut în ultimul an, și a constat într-un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
România de iugoslavizare, naționalismul a fost compromis în beneficiul viitoarei evoluții, chiar dacă lente, a democratizării. Din păcate, și astăzi mai există în toate partidele democratice din opoziția parlamentară și extraparlamentară, susținători ai tezei conform căreia în România naționalismul a fost confiscat și compromis de către PRM și că el ar trebui preluat de la aceștia în beneficiul democrației. Această poziție arată persistența încă a unei aspirații spre "un naționalism acceptabil" din partea unei părți din clasa politică românească. Este adevărat, pe de altă parte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
găseam lumânări de ceară roșie, parfumate, cărți cu viețile Sfinților Părinți, albume de heraldică, un atlas de anatomie umană cu planșe detaliind până la demență configurarea celestă a sexelor. Mâncam, citeam, dormeam, priveam îndelung blazoanele feerice, mă masturbam. Nevoile firești le confisca un recipient de porțelan trandafiriu. Nu știam niciodată cât voi sta închis. Prezența mea în castel, în anumite perioade, devenea, se pare, indezirabilă. Când mi se da drumul, mama, întotdeauna obosită, șovăitoare în mișcări, cu glasul abia șoptit, îngâna rugăciuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
asemenea introducere. Dar e clar că Mircea Cărtărescu a dorit să sublinieze că în Orbitor îi găsim adevărata față de artist intransigent. S-au pomenit, de către recenzenți ai celor trei volume, diverse referințe onorante care să justifice ilizibilitatea. Un critic complet confiscat de epifania literară cărtăresciană, cu un discurs haotic și previzibil în același timp ca al unui fluture de noapte orbit și sedus de un bec de 50 de wați, a amintit chiar de Proust. Au mai fost pomeniți Borges, Pynchon
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
luau brânza. Pe Raluca Voicu a făcut-o Toma Arnăuțoiu prin pădure, cu Maria Plop, la Poienărei. Au plecat din 1948 și în 1959 i-au executat. Pe pământul învățătorului Arnăuțoiu au fost împroprietărite peste 60 de familii. S-a confiscat terenul de la 200 de familii ca să facă Întreprinderea Agricolă de Stat, când s-au comasat pământurile. S-au judecat între ei. Prefectura nu voia să-mi dea terenul de la IAS. Oamenii recunoșteau că e proprietatea lui Arnăuțoiu, dar pământul lor
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
povestit ce li s-a întâmplat și comisia a fost impresionată. Chiar și unii reprezentanți ai UDMR. Primarul Odorheiului avea în piept o insignă enormă cu <<Regiunea de Autodeterminare Maghiară>>. A negat orice și a reafirmat dreptul lui de a confisca acel teren. Valeriu Stoica stătea lângă mine: <<Promit comisiei că, în cel mult zece zile, rezolv problema în favoarea măicuțelor ca să-și continue activitatea!>>» Frumos! ...dar n-are calitatea! Au mai trecut trei ani. Nu s-a rezolvat nimic. Măicuțele sunt
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cel mai violent și agresiv slujbaș al dictaturii ceaușiste, a fost singurul lucrător de miliție din această zonă care, abuzând de funcția sa, printre altele, a reținut și a bătut un tânăr, acesta din urmă sinucigându-se ulterior, care a confiscat bijuterii și obiecte de îmbrăcăminte de la locuitorii orașului în mod ilegal; care a molestat femei, solicitându-le să întrețină cu el raporturi sexuale, pentru a nu începe urmărirea penală împotriva rudelor acestora; care în mod repetat își făcea un titlu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
la Inspectoratul General al Poliției, la Ministerul de Interne. «Trebuie să aflu orice despre tata, oricât de urât ar fi.» Bedo Bela ascunsese aurul în pneul unui ARO. Informatorul îi transmite maiorului Agache, ofițerul merge direct la țintă și-i confiscă aurul, cu acte în regulă. «Pușcăria te mănâncă!» A doua zi, Bedo se spânzură. Dosar soluționat. Procuratura Republcii Socialiste România Către Miliția Județului Covasna Vă facem cunoscut că dosarul privind pe maiorul Agache Aurel a fost soluționat prin neînceperea urmăririi
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
vâre degetele prin buzunarele de la vestă ale bătrânului, ale cărui sprâncene erau lăsate în jos de o comică supărare, în vreme ce buzele râdeau de gâdilitură. În fine, Otilia G. Călinescu descoperi în fundul unui buzunar cinci monede mici de aur, ce fură confiscate, spre ciuda lui moș Costache, care totuși nu obiectă nimic și se puse să mănânce mai vârtos. Masa se sfârși înfr-o indispoziție generală, și Felix găsi nimerit să se strecoare tăcut în odaia lui, unde se așeză să termine lectura
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care o striga când era în toane rele, că bătrânul avea o casă a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia să i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consimțea, nevrând să rămână fără nimic. Aglae îi confisca pensia și orice ban, chiar mica chirie pe care o scotea de pe casa lui. Astfel, s-ar fi părut că în rezistența bătrânului e un resentiment față de tutela Aglaei. Pascalopol interveni conciliant: - O faci să sufere degeaba pe... domnișoara... pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se identifice cu un individ cunoscut, ci să devină impersonal și să asume astfel rolul dictat de piesa de teatru. Astăzi, tendința este inversă: actorul vedetă se lasă acaparat de tipul creat de rolul său de succes, încât acest rol confiscă și anihilează viața intimă a actorului respectiv: Weissmüller nu se putea dezlipi de Tarzanul din filme și a și murit nebun, scoțând la ospiciu strigătul junglei; iar Stallone nu se mișcă nicăieri fără să poarte masca lui Rambo. Vedetismul practicat
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fi trebuit să vină ziua și să fie singur, să poată privi îndelung. "Și totuși, gîndește, ca o concluzie la cît a văzut pînă acum, cele de la noi sînt bijuterii. Păcat doar de scările metalice atașate ulterior, cînd au fost confiscate și împărțite muncitorilor! Să vezi lîngă o vilă cochetă o scară exterioară din profile metalice și din tablă striată, făcînd legătura între balcon și sol, e înfiorător." Asta este casa mea, rostește Liliana simplu, deschizînd portița metalică, iar Mihai, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cât și vite din provinca Tracia. Mihail Paleolog era foarte indignat de nesocotita fățărnicie și de scăparea izbutită a sultanului Azatin, deci porunci numaidecât ca soția și copiii lui să fie închiși într-o cetate, iar banii sultanului să fie confiscați și vărsați în visteria împărătească. Mânia sa vie căzu și pe episcopul care favorizase capitulația, mijlocind-o și primind jurămintele, din care cauză îl amenință cu judecata și cu pedeapsă canonică. Funcționarii de Curte carii aprobaseră această învoială cu inamicul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de Auginas, iar toate scrisorile acestea le trimitea cu scopul ca, prin ajutorul acestor notabili din țările românești, să deschiză căi mai largi credinței catolice. Când însă regele maghiar începu să bănuiască corespondența {EminescuOpXIV 166} confidențială a papei și o confiscă, până se va dovedi autenticitatea ei, papa stărui să se libereze și să se trimită negreșit la destinațiune, ceea ce se și făcu prin mâna minoriților. Reardicarea episcopiei Milcoviei. Episcopia, înființată pentru Cumania la începutul anului 1228 și ocupată pe atunci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă moșiile ce le avea Bogdan Dragoș și coborâtorii lui cei haini în Maramureș, anume moșia Cuhnea Mare și cu multe cătune, ca fiind ale coroanei, apoi dărui cu ele pe voievodul Balcu, pe fiul voievodului Sass din Maramureș și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mărturia sănătății mele și orice altceva aș fi făcut, orice împlinire aș fi avut m-ar fi făcut să regret viața în forma pe care deja am trăit-o." Trecem la biografia ideii. "Nu am avut profesori, nu m-a confiscat nimeni, nu m-a preluat nimeni cu gândul lui, nici Nae Ionescu aici, care pendula între logică și teologie, nici Brunschvicg în Franța, cu care mi-aș fi putut face teza (Schiță pentru istoria...), nici Hartmann sau Heidegger. Conștiința uneltelor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu vă lasă în pace văzând că zăboviți și nu mai sînteți spectaculoși, trebuie să le explicați că nu mai aveți vanitate, ci orgoliu. Căsniciile nu trebuie să vă fie crispate. Dacă aveți neveste frumoase, este o barbarie să le confiscați total. Frumusețea trebuie să fie ca lumina, un bun care se distribuie fără să se împartă. Dacă nu vă lasă ele în pace, anexați-le la treaba voastră, dați-le să traducă, de pildă. Nu depinde decât de voi ca să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de Sadoveanu și de critica curentă și eseu, debutând epatant la 50 de ani și devenind rapid un reper în sfera criticii literare, Paleologu trebuia să iasă în mod fatal din cercul de interese al lui Noica. Nereușind să-l confiște definitiv pentru "idee" și "cultura mare" și punîndu-i pesemne toată activitatea sub specia "frivolității", Noica se despărțea în chip firesc de el. Pentru unul, anii aceia deveneau un simplu episod neîmplinit, dintr-un lung scenariu didactic urmărit în chipuri variate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cădea în beția "gestului frumos", a gesticulației etice, așa cum în orice femeie frumoasă există o seducție care îți stârnește o falsă nevoie de dragoste. În altă lume, Andrei ar fi sfârșit poate în seducția vieții publice, s-ar fi lăsat confiscat de gloria parlamentarului, de pildă. Pentru că și articolul lui, dacă e să îl judec - și sânt tentat ca mâine să-l reluăm paragraf cu paragraf spre a-i vedea consistența -, deci și articolul lui nu este decât un frumos discurs
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noastră, când vorbim despre rațiune, este că avem de-a face cu un simplet, nu cu un multiplet. Însă atât la Kant, cât și la Heidegger, omul este un "holomer": e partea care poartă în ea întregul, fără să-l confiște, fără să-l dețină în exclusivitate. Sigur că dacă vrei să fii răutăcios cu Heidegger, îl poți pune sub "Attends que je t'explique!". Știți povestea: bărbatul vine acasă și își găsește soția în pat cu amantul. "Attends que je
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]