7,183 matches
-
să îi despartă... el însă nu părea să aibă ochi și pentru ea, iar ea era prea mândră să se arate interesată de o iubire neîmpărtășită. Oftă a neputință, lung, plimbând pe luciul apei o frunză ce semăna cu o corabie pierdută în ocean. Oare nu am trăit destul ca să pot ști ce e iubirea? Oare fericirea ajunge să se împartă la toți? Toamna de anul ăsta părea mai specială. Avea atâta timp să o trăiască, să-i poarte mantia uscată
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
târziu vaierul valurilor mării când năvăleau și se spărgeau la țărm. Parcă îmi spuneau mereu câte o poveste despre nașterea și viața lor. Îmi povesteau despre drumul parcurs de ele, despre pești și despre alge. Îmi spuneau despre vapoare și corăbii, despre pirații mărilor și oceanelor și despre porturile în care se odihneau acestea. Și adormeam așa, iar dimineața nici nu știam dacă poveștile mi le spuneau ele ori le visam eu... Într-o zi, în stațiunea numită Costinești, am întâlnit
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o insulă vecină cu Muntele Athos , unde în acele vremuri de care vă povestesc, locuia episcopul Lazăr. Lazăr o chemase pe Fecioara Maria ca să-l vadă și să-l binecuvânteze și, mai ales, să convingă păgânii să se creștineze. Când corabia cu care călătorea Fecioara și trei dintre apostolii pe care Iisus îi trimisese să o însoțească pe Maica Sa, ajunse în apropiere de Cipru, se iscă o furtună puternică care schimbă direcția de mers așa încât, s-au trezit pe țărmul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
locuia în el. În cădere se spune că a sfărâmat întreaga coamă a muntelui până s-a prăbușit în adâncurile mării... Auzind cuvintele marelui idol, toată populația a coborât și s-a dus la limanul unde aștepta Fecioara Maria pe corabie. Acolo au întâmpinat-o cu mic cu mare și i s-au închinat, numind-o: „Prea sfântă stăpână, Maica pururi fecioară” și au întrebat o cum l-a născut pe Iisus. Maica Maria a dezvăluit tainele Fiului său, după care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
știu. Am comandat un pian din Franța și soția i-a învățat să cânte la pian și să vorbească englezește, iar eu le-am predat latina și matematica și am citit cu ei istorie. Acum amândoi știu să manevreze o corabie cu pânze, știu să înoate la fel de bine ca și băștinașii. Nimic din ceea ce e pe insulă nu le e străin. Copacilor noștri le-a mers bine și pe recifurile mele sunt scoici. Am venit acum în Tahiti ca să cumpăr o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care fusese cândva un om și apoi se trase îngrozit înapoi. Dar era orb! — Da. Orbise de aproape un an. LVII În acel moment al narațiunii ne-a întrerupt apariția dnei Coutras care fusese în niște vizite. Intră, ca o corabie cu pânzele umflate de vânt, o ființă impozantă, înaltă și bine făcută, cu un bust amplu și un început de obezitate, strânsă alarmant în chingi de corsetul rigid. Avea un nas îndrăzneț și coroiat și vreo trei rânduri bărbii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
destinului a aruncat cu o savantă preciziune, un laț, care mi s-a strâns concentric în jurul gâtului, și samt cum mă sugrumă. Dar de-acum încolo, ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării și știu foarte bine încotro mă duce corabia neagră. Doamne, ce frică-mi era odinioară de lumea umbrelor! Mă zguduiau spaime teribile, nu era chip să văd un mort fără să mi se zbârlească părul. Acum această împărăție subpământeană mi-a devenit dragă. ("Dragă" e o exagerare, mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îl și găsisem, dar numaidecât m-am răz-gîndit, hotărând să dublez pomana. Am căutat celălalt leu care se ascunsese printre celelalte monede și lucrul acesta m-a enervat puțin. Apoi am luat-o pe strada Ateneului și de-acolo, pe Corăbiei, în jos. Acum când scriu, revăd tot drumul parcurs ca și cum aș fi spectatorul propriului meu film. Mi se înșiruiesc casele de pe atunci (una, colț cu Franklin, era în construcție) și mai mult decât atât, îmi amintesc chiar figurile trecătorilor pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
-i destăinuiesc cele întîmplate și ceea ce pusesem la cale, dar m-am oprit. "Mai bine să-i fac o surpriză! Are să se bucure mai mult!" Așa că i-am răspuns dînd-o prin glumă: ― Da, sânt bine dispus, pentru că, închipuiește-ți, nici una din corăbiile mele nu s-a înecat în mare... Toate au ajuns la destinație. ― În schimb ale mele sânt gata să se înece. ― Atunci, repede, îmbracă-te... Mergem să le salvăm... ― Cum? a făcut ea mirată, acoperindu-și surâsul cu mâna. ― Foarte
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bine. Închiriem o barcă și pornim pe mare în căutarea lor. ― Ai dreptate, Dor, un naufragiu ar fi catastrofal pentru mine. Toate iluziile mele s-ar duce la fund. ― Te rog de-aici înainte să nu mai ții iluziile în corăbii. Haide, nu te faci gata? Pretîndu-se acestui joc pueril, Mihaela fu învinsă, zâmbi și începu să se îmbrace. ― Ah, adă-mi aminte să trecem pe la bijutier. Aș vrea să-mi întărească rubinul de la inel. ― Stai! Mă reped chiar acum. Până
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a răspuns nimic. S-a dus la fereastră, a deschis-o larg și a trimis priviri să adulmece spinarea mării. Nu pricepeam ce vrea să facă. ― Dorule, vino să-ți arăt ceva. ― Ce-i draga mea? ― Uite, acolo departe, sânt corăbiile mele. Le vezi? ― Da, văd patru, i-am cântat în strune. Ba nu, cinci. Prin urmare, nu s-au înecat?!... ― Nu. Așa că n-am pierdut iluziile... despre tine... ― Doamne, ce bine-mi pare! Am să dau cinci acatiste la biserică
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei mele, ulițele satului se deschid primitor și luminos. Pădurea de fag a fost prima mea dragoste, deși când o vizitam, călătoream în gând alături de cele mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
după moartea lui Augustus, a făcut același lucru cu Tiberiu. Cei douăzeci și cinci de ani petrecuți de Ovidiu printre geții cu bărbi ciudate au fost, cu siguranță, o lungă așteptare, întreruptă, din când în când, de crize de deznădejde, căci nici o corabie nu-i aducea vestea pe care o dorea. O pornesc de-a lungul plajei spre gardul fostei reședințe a lui Ceaușescu. Am observat că nu s-a schimbat aproape nimic "acolo", în afară de faptul că panourile pe care scrie "acces interzis
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
atunci. Dacă reușesc să-mi păstrez calmul, mă voi scuti de constatări dezagreabile. Am bovarizat destul pe tema "argonauților" plecați în căutarea "lînii de aur" și ar fi penibil să descopăr că, pe un vapor modern, nu pe o biată corabie cu pânză zdrențuită de vânt, eu stau speriat. Dar ce-a fost asta? Am căzut, parcă, într-un gol. Nu mai văd nimic afară, din pricina întunericului, dar, cu siguranță, e vreme rea. Zgomotul valurilor devine din ce în ce mai amenințător și, uneori, simt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în ceața serii. Ceilalți au renunțat, au coborât în cabine. Privind spuma care se revarsă în două "dune" albe de la proră, pe măsură ce vaporul despică apa, întunecată acum, încerc să-mi închipui cum va fi arătat călătoria lui Ovidiu spre Tomis. Corabia care-l ducea pe poetul exilat de Augustus era infinit mai sensibilă la convulsiile mării. Apoi, Ovidiu avansa pe un drum fără întoarcere. Fiecare oră îl depărta de Roma și-l apropia de o cetate despre care nu știa decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de pe coridor nu se aude nici o mișcare, iar tăcerea face și mai sinistre scârțâiturile. Îmi închipui că "valsăm" pe valuri. Nu chiar ca o coajă de nucă ("Lumea Renașterii" e, totuși, un vapor de mărime medie), dar aproape. Dintr-o "corabie Babei", am devenit, ca la Rimbaud, o "corabie beată". Și măcar de-ar fi ziuă! Mă încăpățînez, totuși, să nu mă ridic din pa așteptând să-și facă efectul somniferul. 20 noiembrie (dimineața) A fost tangaj puternic până spre patru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
tăcerea face și mai sinistre scârțâiturile. Îmi închipui că "valsăm" pe valuri. Nu chiar ca o coajă de nucă ("Lumea Renașterii" e, totuși, un vapor de mărime medie), dar aproape. Dintr-o "corabie Babei", am devenit, ca la Rimbaud, o "corabie beată". Și măcar de-ar fi ziuă! Mă încăpățînez, totuși, să nu mă ridic din pa așteptând să-și facă efectul somniferul. 20 noiembrie (dimineața) A fost tangaj puternic până spre patru dimineața. El dormeam, tun, însă. În unele cabine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
față oricărei situații. Acum, iluzia aceasta a dispărut. Cred că între Izmir și Pireu, mă voi teme mai mult decât în zilele și nopțile precedente. De abia aștept să mă văd acasă. Și nu voi mai urca, probabil, pe altă corabie. Aventura mea în largul mării ― acum pot să-i spun, fără să exagerez, "aventură" ― se termină cu un eșec. Încerc să-mi aduc aminte ce fel de zeu era Nereus. Tot ce reușesc să găsesc prin memorie e ca era
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
unde trebuie să intrăm prin îmbulzeala de la un alt spectacol. Merită să spun câteva vorbe despre această "superproducție" de pe "insula piraților". Cazinoul, The Treasure Island, e așezat pe o imitație de stâncă înconjurată de mare. În apropiere, se află două corăbii. Una a "piraților". Alta a unor oameni pașnici. Din oră în oră, are loc atacul. Se trage cu tunul, se adresează somații prin portavoce. Actorii urlă, ca să-i audă spectatorii care asistă gratis, ca pietoni, la luptă. Pirații sunt, bineînțeles
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dramă e osândită în America la happy-end (americanul obișnuit nu suportă, în ficțiune, ca răul să învingă binele, pentru a compensa, probabil, faptul că în viață se întîmplă, de cele mai multe ori, pe dos), pirații atacatori sunt, până la urmă, învinși, iar corabia lor e scufundată. Fericiți că totul s-a terminat astfel, spectatorii se duc să-și încerce norocul la ruletă. Nici spectacolul nostru nu e mai breaz. Mult zgomot pentru nimic. Ies asurzit, cu un mare dor de deșert. Mă străduiesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
strălucesc într-un diamant. tu îi tratezi cu respect și magii îți aduc prințul dragostei tale mai aproape de cuibușorul tău atât de cald și primitor. ceartă, a fi doi oameni, parcurs de abia așteptam să trecem printre scilla și caribda corabia noastră mică, de dragoste, de ruine luminate de apus să întindem arcul care aruncă flori atât de departe, să ne punem reciproc degetele pe buze să ne pălmuim cu lotuși albi, să fumăm marijuana de nervi, să cântăm operă veche
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
albe chitinoase, care acoperă ființele dragi ție, care te înconjură pe tine. cârtițele-oribil dansatoare, dacă nu ar fi oarbe, ar vedea numai un glob uriaș de pom de crăciun, albui verzuliu, ridicat sus, în vârf, ca un far al așteptării corabiei multîncercatului prinț shangdi di liwu. șase deasupra: te amenință blestemele dușmanilor cruzi și vrăjile fără de leac ale zeităților mici, brațele tale adună toate vietățile care au prins și s-au înmulțit pe pământul binecuvântat al grădinii tale, care se continuă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oglindă, colorat, reușești să îndrepți pluta ta de nuiele către o insulă mică, prima bucată de pământ întâlnită în călătoria ta pe ape, în care nu ai beneficiat de prietenul tău abílio, marinarul portughez cu barbă albă, și nici de corabia lui splendidă, cu pânze late, acostezi cu ușurință pe un mal prietenos, ești întâmpinat de câteva veverițe-călugăr, unele chicotesc, altele se roagă solemn, ele ți-o iau în față, fac tumbe, îți arată pe unde să îți îndrepți pașii pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adormi. nouă în primul loc: visezi că navighezi pe o mare calmă, la cârmă este abílio, marinarul portughez cu barbă albă, ochelari și o cămașă groasă de cânepă, pânzele late sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de argint, cu suporturi de tacâmuri cu forme de animale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]