7,252 matches
-
Contemporanul” și de „Evenimentul literar” sau către modernism. O rubrică permanentă a gazetei și a suplimentelor este cronică literară, susținută, între alții, de H. Streitman, Eugen Vaian, Cincinat Pavelescu. H. Streitman, cel mai des întâlnit și totodată cel mai interesant cronicar, prezintă, în articole care dovedesc o bună informație și un gust sigur, cărți ale lui Duiliu Zamfirescu, Radu D. Rosetti, I. C. Bacalbașa, Al. Vlahuță ș.a. Tot el recenzează, sub titlul Artă pentru popor, o lucrare a lui Emil Reich, subliniind
ŢARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290079_a_291408]
-
de luptă. În voia valurilor este astfel mai mult decât o nuvelă, e un roman in nuce, condensat, ceea ce se explică și prin caracterul „ocazional”, de operă țintind să marcheze împlinirea unui secol de la răpirea Basarabiei. Sugerată și de unii cronicari (Pamfil Șeicaru), dezvoltarea subiectului în forma unui bildungsroman (modele fiind Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister de Goethe ori Jean-Cristophe de Romain Rolland) pare să îl fi preocupat pe S. chiar de atunci. Întârzierea cu două decenii a realizării
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
o amplă anchetă privitoare la poporanism, în cadrul căreia se înscrie și răsunătorul său articol despre cele două culturi. Comentariile critice ale lui T., probe și conștiincioase, nu se disting în peisajul epocii prin judecăți de valoare care să se impună. Cronicarul preferă literatura inspirată din realitățile naționale istorice sau contemporane, iar ierarhizările operate sunt adesea contrare judecăților ce vor fi omologate de istoria literară și chiar de foiletonistica vremii (de exemplu, Ioan Adam îi pare superior lui Duiliu Zamfirescu, iar C.
TASLAUANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
1940, pe când era elev în ultima clasă de liceu. Versurile, proza, fragmente din lucrările dramatice și o bogată publicistică, dar și numeroase amintiri sau schițe umoristice sunt incluse în „Universul literar”, „Bucovina” și „Bucovina literară”, „Orizont” (Cernăuți), „Cetatea Moldovei”, „Tinerețea”, „Cronicar”, „Universul literar”, „Timpul”, „Curentul magazin”, „Lumea”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Flacăra”, „Iașul literar”, „Steaua”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A semnat și Andu Grigorovici sau Tudor Nicodim. Pentru poemul Stânca de pe Tatra (1952) i s-a acordat Premiul de Stat. Scriitor prolific
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
, Radu (1691, Brașov - 14.V.1742, Brașov), cronicar. Este fiul preotului Radu Tempea. Învață la școala de pe lângă biserica Șcheilor din Brașov, biserică la care va fi diacon din 1713 și preot din 1716. În 1735 va fi ales protopop al Brașovului și al Țării Bârsei. Acționează cu energie
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
este de acum strâns legată de împotrivirea față de unirea cu catolicii. Pe fondul acestor preocupări generale sunt inserate și fapte mai puțin importante, ținând de administrație și de rivalitățile din interior. Deși T. este, în primul rând, unul din primii cronicari români din Transilvania, talentul narativ, participarea intensă la faptele relatate fac ca scrierea să aibă un anume interes artistic. Apar descrieri exacte și puternic evocatoare, ca înscăunarea episcopului Atanasie - un tablou amănunțit, plin de mișcare -, pasaje pur narative, precum grozăvia
TEMPEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290130_a_291459]
-
TEMPEA, Radu (9.II.1768, Brașov - 15.VII.1824, Brașov), filolog. O adevărată „dinastie” de cărturari ardeleni a fost aceea a familiei Tempea. Purtau, din tată în fiu, același nume - Radu. Un Radu Tempea, al doilea, e cronicar și însemnările lui privind istoria bisericii șcheiene din Brașov le continuă cel de-al treilea Radu. Următorul Radu Tempea, preot, este părintele lui T. și va fi cunoscut mai ales ca autor al unei gramatici. T. învață la Brașov, în
TEMPEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290129_a_291458]
-
și ziditor de idealuri, introd. I. Bratu, București, 1937; Zile mari, Sibiu, 1937; Octavian Goga, București, 1939; Un stâlp de foc: Ion Lupaș, București, 1943. Culegeri: Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături), Sighișoara, 1929. Repere bibliografice: Cronicar, „Scriitorii ca luptători pentru unirea neamului”, „Patria”, 1925, 133; Ion Colan, „Anuarul Liceului «Principele Nicolae»”, „Țara Bârsei”, 1930, 6; Nichifor Crainic, Cronica măruntă, G, 1931, 4; O.D. [Ovid Densusianu], „Pe Murăș și pe Târnave”, „Grai și suflet”, 1931-1932, 392
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
influența covârșitoare și imitarea până la pastișă a lui Arghezi, Blaga și Barbu, explicabilă însă prin reluarea tradiției interbelice. Pe S. prozatorii l-au atras în ipostază de istoric literar, atunci când se referă la clasici, mai puțin în calitatea lui de cronicar. Totuși, a scris substanțial și despre câțiva mari contemporani. Deși nu a încetat să îl elogieze pe criticul și mentorul E. Lovinescu, romanele acestuia (Mite și Bălăuca) nu îi fac o impresie prea bună. Destul de rezervat se arată și față de
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
devine student la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș - Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-spaniolă, pe care o va absolvi în 1978, susținându-și licența cu o lucrare despre M. Blecher. Integrat grupului echinoxist, va fi secretar general de redacție și cronicar al revistei - unde și debutează în 1975, cu eseul Funcția spațiului în piesa „Zamolxe” de Lucian Blaga -, precum și coordonator din partea studenților al cenaclului din jurul acesteia. Împreună cu Ioan Groșan, Ioan Buduca, Emil Hurezeanu, George Țâra, Lucian Perța, Horia Pop, Alexandru Țion
ŢEPOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290153_a_291482]
-
va fi readmis ca membru activ, dar în septembrie 1944 face parte din lotul scriitorilor epurați pentru atitudine antisovietică. Din 1931 Asociația Criticilor Dramatici și Muzicali îl alege vicepreședinte. Unei bogate activități de comentator al actualității literare și de reputat cronicar teatral, T. îi adaugă și pe aceea de prozator, autor dramatic și traducător. Prima sa carte este o comedie într-un act, Domnul Traian Traianescu-Laocoon, apărută în 1907. Romanul În cetatea idealului (1920) va fi bine primit de critică, de
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
de multe ori să depășească rețeta romanelor de capă și spadă sau schematismul maniheist, unde „bunii” sunt întotdeauna țăranii, căpitanii, bolșevicii, iar „răii” sunt boierii, moșierii, legionarii, naziștii. El poate fi și un lucid jurnalist de război ori un obiectiv „cronicar eroic”, cu obsesia detaliului, ca în „cronica” dedicată Războiului pentru Independență, în care sunt urmărite atacurile de la Plevna, Vidin, Smârdan. Tot pentru un ideal, Unirea, se va sacrifica și „Vulturul” - Mihai Viteazul, configurat într-o frescă amănunțită, cu personaje istorice
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Am scris pentru ca să informez și pentru ca lumea să mă înțeleagă.“59) Plasată de Silvian Iosifescu în categoria mai largă a „literaturii de frontieră“, memorialistica are vechi rădăcini în literatura română, situându-se la izvoarele ei dacă ne gândim că letopisețele cronicarilor ilustrează - în măsura în care se referă la fapte trăite de autor sau receptate de el pe cale orală - această modalitate directă de înfățișare a unor realități revolute. A găsi locul exact al Bucureștilor de altădată în acest destul de vast capitol al literaturii române
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Hasdeu spunându-i că vorba nu este românească, că niciodată un țăran român nu va întrebuința cuvântul vergură, fiindcă românul nu cunoaște decât cuvântul „fecioara“ care este și mult mai eufonic decât „vergură“.52 Hasdeu răspunde: Mai întâi citează din cronicari și texte religioase unde se găsește cuvântul „vergur“. Dacă este în vechea limbă vergur la masculin, de ce n-ar fi ro mâ nesc bucureștiul în 1871 89 49. În carte: timpul. 50. Paragraf eliminat de Bacalbașa din articolul lui Hasdeu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nr. 11772, 13 august 1922, pp. 1-2.) Pagina 390 * La 15 noiembrie se deschide Parlamentul printr-un mesagiu al Tronului pe care-l citește Ion Brătianu, deoarece principele Carol este peste Dunăre în capul armatei. Mesagiul este scris în stilul cronicarilor, place mult și face o adâncă impresiune. Scena este emoționantă și mișcătoare. Ion Brătianu, când citește rândurile din mesagiu în care se vorbea despre vitejia armatei române și reînvierea vechilor virtuți ale neamului, este podidit de lacrămi. Nemaiputând continua trece
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
gata să-l ia în brațe pe „N-a fost așa!” în trecutul mai depărtat sau mai apropiat, unii din aceștia din urmă nu s au dat în lături de la „replici” insultătoare și amenințări cu tribunalul. Detestabilă specie!... Ca publicist (cronicar literar și teatral, cercetător în domeniul istoriei literare, autor de note culturale și politice), am vorbit mai bine de patru decenii despre alții. Și încă o mai fac. îmi iau acum libertatea să spun ceva și despre mine. Nu sub
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mijloacelor, cîtorva și vacuitatea (căci nu o dată m-am „luptat” cu textele lor ca să le fac publicabile), i-am ascultat ori de cîte ori dădeau spectacole sur place, în redacție, și i-am citit fără afinitate, detașat, sceptic, iar acasă, cronicar autorizat doar de propria-mi conștiință, le-am consemnat imposturile în pagini care luau de la sine formă de anecdote. Surprinse pe viu și încadrate la locul potrivit, anecdotele te scutesc de explicații suplimentare. Cînd cele două operații reușesc pe deplin
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Mai rar unul care să se mîndrească fățiș ca dînsul cu titlul de poet, de scriitor”, am ținut să observ. „Ca toți cabotinii”, i-a scăpat vorba lui Genoiu, care a rivalizat mereu cu el în ipostazele de dramaturg și cronicar de teatru. „Nu era un oarecine în tîrg”, a zis Siegler în chip de concluzie, formulînd nu numai opinia sa, ci, cred, și pe cea a comunității evreiești locale. La înmormîntare au venit George Lesnea, Corneliu Sturzu, Andi Andrieș, Horia
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ploaia s-a întețit. Pînă și un Mao Tzedun moare! Propulsat de aproape două decenii în legendă, i se pierduse vîrsta. Cu o lună înainte, un cutremur de o mare intensitate a lovit China, zguduind și capitala acesteia. Probabil un cronicar local va face legătura între aceste două întîmplări. Televiziunea transmite imagini din timpul pelerinajului la catafalcul defunctului. Femei și bărbați trec plîngînd cu exasperare (plînsul acela care seamănă cu un rînjet). Unii dintre ei, excedați de spaimă, nici nu au
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ele și încordările, indispozițiile, opacitățile produse în prezența altora. Mă interesează critica „de atitudine”, degajată de obligații protocolare. Independența trebuie să fie prima condiție a actului critic. Prin urmare, sînt de salutat cei cu statut de neîncolonați (Grigurcu, de pildă), cronicari fără gazete și trăind în provincie. Prin contrast cu aceștia, unii dintre „confrați” îmi par a fi într-o permanentă căutare de partizani, ca profesorii universitari de studenți la cursurile opționale: dau mereu note bune pentru a nu-și pierde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
constatat că nu-și dă seama de insistențele pe care le-am depus pentru revenirea lor în paginile revistei. De asemenea - am dedus -, nu înțelege că eu plătesc loialitatea față de ei cu amînări și ratări de situații favorabile activității de cronicar: de pildă, n-am comentat cărți de autori pe care, literar, îi prețuiesc, numai pentru că, știind că se află în conflict cu ei, laudele mele nu le-ar fi sunat bine. Ar proceda la fel?... M-a vizitat la redacție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
însă mereu jovial) a aranjat cu „galeria” (o clasă de la Liceul de Filologie din Onești) să strige: „Noi, indiferent de sex, / îl susținem pe Alex!”, pretext pentru întrebări malițioase și glume deocheate. Tot el a fost, ca să relatez în maniera cronicarilor sportivi, „autorul unei scene destul de rare pe stadioanele noastre”: a șutat în arbitru (Ana Blandiana, îmbrăcată într-un trening ciclamen), deplîngînd apoi, cu exagerări comice, faptul că nu poate să maseze locul lovit: zona pubiană. În fine, după meci, năpădit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inexorabil, am discutat pe îndelete despre ceea ce citim sau recitim, despre școala copiilor noștri etc. El nu se mai satură de Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Sadoveanu, „tot autori mari și cărți bune”. Recitesc puțin - am mărturisit - mai ales critici. Serviciul de cronicar mă obligă să „înghit” cît mai multe „noutăți”. Nu o dată storc „fructe” aproape seci, din care abia obțin picătura necesară scrierii unei recenzii. La întoarcerea spre casă, după ce am trecut de Institut, cam prin dreptul bisericii „Sf. Gheorghe”, el a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un autor de „glose” și „portrete” literare. Eram subminat de următorul contrast: pe de o parte voiam să fiu epic, fluent, pe de alta - extrem de laconic; să vorbesc în definiții și caracterizări succinte. Mă aflam în al treilea an de cronicar și nu mă calibrasem încă pe spațiul destinat rubricii. Uneori, acesta nu-mi ajungea; alteori, „trăgeam” de text ca să-l umplu. Exista și o cauză exterioară: planificarea sumarelor, care se făcea foarte rigid, rigiditate accentuată de secretarii de redacție. Pentru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a fost Constantin I. Nottara, exemplu admirat de Galaction) cele trei zile ultime. Sper să fiu printre ei; dar, țin să adaug: cu cît mai tîrziu, cu atît mai bine! Stînd alături de ei în tribuna oficială a stadionului, Fănică Olteanu, cronicarul sportiv al ziarului, și-a permis - îmi povestește - să-i contrazică pe secretarii aflați acolo în problema „raportului de forțe” dintre Steaua și PSV Eindhoven. Nu s-a lăsat moale nici cînd doi dintre ei au părut ofuscați de raționamentele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]