6,333 matches
-
rămas o bucată de material pe care i-o voi da mamei să ți facă fustiță Gigi. Da eu vreau rochiță, așa cu breteluțe și volănașe. Bine tanti, cred că ne va ajunge și de rochiță, numai voi să fiți cuminți și să n-o mai sperii pe Mariana. Tanti Odesa, promit că nici cu „Negruzi” n-o mai sperii. E totuși prietena mea. Și într-adevăr s-a ținut de cuvânt, Gigi s-a schimbat, m-am schimbat și eu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Ziua mă prezentasem la cursul festiv ce avusese loc în amfiteatrul liceului, mai ales că aveam și-un cuvânt în derularea acestui eveniment. Seara, la orele 18 trebuia să ne întâlnim întreaga promoție la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
spasmul care-l consuma pe tata. Țin minte că-i dădeam suc de portocale, mai degrabă îi umezeam buzele, iar el îmi apuca atât cât mai putea mâna și se străduia să-mi strângă articulația mâinii, spunându-mi: „Să fii cuminte, să înveți și s-o asculți pe mama.” De fiecare dată același lucru, iar ochii picurau lacrimi mari, mărgele curate și transparente pe care le tot strângeam cu mâinile mele neputincioase. A plecat să vadă cerul liber și descătușat într-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
la cea municipală „Panait Istrati”, la acestea plusând și tata prin permisul său de la depou. Aveam o poftă nebună de a citi, de a duce firul cuvintelor acolo unde nici nu bănuiau; era pe undeva comuniunea mea tacită cu lumea cuminte și așezată, extrem de educată și permisivă a literelor și a ceea ce descopeream în spatele acestora. De multe ori am avut probleme sub acest aspect cu mama care nu întotdeauna înțelegea utilitatea repetitivă a lecturii și rolul său pe deplin formativ. Se
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
XI-a, în trimestrul I, țin minte că rezultatele tezei de matematică au fost sub așteptări, dar și subiectele au fost formulate pe măsura unor așteptări de nivel competițional. Eu am mers însoțită de tata și fiecare aștepta și asculta cuminte pledoaria echipei de mate-fizică, după care interveneam și noi elevii, la final și părinții. Notele erau în principiu mici, cea mai mare un 7 luat de olimpicul nostru Iorgos Caraianidis, restul 6, 5, 4, 3, nici o notă sub 3. Eu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
că vreun sătean să lipsească de la slujba părintelui Tulească Ștefan. El a fost cel care m-a botezat, ca de altfel pe tot tineretul satului. Adora copiii. Noi ne spovedeam în cor și doream să dăm impresia de cei mai cuminți și adorabili foști sugari pe care îi va vedea cineva. Când ne întreba dacă am furat, noi ziceam: „Nuuuuuu...”, și el ne completă: „Ba daaaaaa... Că doar cine a golit prunii de corcoase?”. Îi făcea o neînchipuită plăcere să ne
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
acum, frântură cu frântură, paginilor de față. Epoca de huzur din jurul anilor 1900, când pornesc amintirile ce urmează, se situa sub semnul zodiacal al bunului trai, al nepăsării pentru ziua de mâine, la care aproape nimeni nu gândea, al plăcerilor cuminți și, uneori, al patimilor lumești spre care Îndeamnă lipsa altor griji. Asta ținu până la dezastrul acestui huzur universal, anunțat de trâmbițele și bubuitul zilei de 2 august 1914, când toate perspectivele și tot decorul vechi al vieții se prăbușiră dintr
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la capătul unei vieți În care n-au realizat nimic, nimic și iar nimic. Iată de ce Îmi vine greu să cred că „lenea“ la Învățătura școlii, lene de care m-am bucurat și mă felicit, este altceva decât o rezistență cuminte, sănătoasă și prevăzătoare față de tentativele pernicioase ale școlii și ale dascălilor, o rezervă strategică a facultăților, disponibilităților și puterilor noastre Înnăscute, ce vor fi cheltuite la vremea și timpul lor, nestând În puterea noastră să hotărâm când și pentru ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sub patra fir, când Îngenuncheau Înaintea lui la aca tiste. Am intrat odată În odaia lui, goală, cu aer zăcut și Întunecoasă, și i-am văzut pe perete chipul aprig, haiducesc, zugrăvit de Sava Henția. În satul ăsta, atât de cuminte așezat pe culmi de dealuri, la poalele munților, deasupra apelor strânse Între cheile Doftanei, mă Întâmpina la tot pasul cea mai ispititoare dintre ispite și cel mai puțin vinovat dintre cele șapte păcate capitale: prea curvia. I-am rezistat totuși
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
peri sau delatorii ale acestor personalități aflate În grea cumpănă Înaintea unor pro bleme de politică externă pe care evenimentele istorice aveau să le Încurce și mai rău numai după câteva luni. și, În sfârșit, lovitura cea mare pentru tradiția cuminte a revistei și pentru indiferența resemnată a directorului, dar care-mi flatează astăzi nespus amintirea: liberul acces În revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor, nici cu una, nici cu două, dar totuși lesne de Împăcat; victimele unei originalități proprii greu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
treptat În Ideea Europeană din vara lui 1922, aceste simple corespondențe de natură particulară, peste ale căror pagini stăruie Încă până azi urmele negricioase de plumb ale deștelor culegătorului tipograf de acum treizeci de ani; pagini cu scris de școlăriță cuminte, Între tăiate de paran tezele secretarului de redacție ocolind, cu brutalitatea-i profe sională, binețele și tandrețele trimise de departe și la care nu răspundea niciodată, lăsând astfel să apară În revistă doar numai textul cu ceea ce este În el
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
afiorisit cam prea din cale afară) s-a anunțat timpuriu de tot. Pe la vârsta de zece ani, mi-aduc și-acum aminte, plângeam ca un vițel În poalele mamii din pricina Elenei care mă trăda, mizerabila, cu Gică. Elena era fata cuminte a unui cusător de dosare la minister și a unei bucătărese din casa generalului Lahovary, copilă cres cută, la fel ca frații ei, cu strașnică rigoare părintească, din pri cină că locuiau lipit de hotelul Duca, plin numai cu femei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și le-am ascultat preocupările grave rezolvate eroic. Ei bine! vom avea o nouă, o altă elită a societății bucureștene, alcătuită din frânturile celei vechi ce s-au putut salva deasupra valurilor; și care, cu vremea, va găsi, desigur, prilejul cuminte să-și Împrospăteze sângele albastru cu cel viguros al băieților noștri din mica și sănătoasa burghezie, ba chiar din țărănime (altă aristocrație a noastră!); băieți care formează de mult o elită selecționată atât prin buna lor creștere de acasă, prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
France curvulițelor care i-au gâdilat bătrânețile de țap lubric) și-a apărat, cu dinții și cu ghearele, pudoarea trupului prea tânăr despuiat cu bruta litate, ca un știulete palid de porumb, de rochiță, de cămășuță și de pantalonașii ei cuminți - cele mai multe dintre ele, dacă nu chiar toate, neîngrijindu-se nici de virtutea lor, cum nici de să nu le vadă lumea și de ce va zice lumea, Într-atâta sediul nostru din acel pasaj, eminamente cultural și frecventat de filo zofi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sufletește câțiva prieteni din redacția Ideii Europene, printre care ciudatul Nemo, grafologul, astrologul și mistagogul. Într-o bună zi i-am lichidat gazda, i-am asigurat creșterea copilului dat de primărie la mahala și am Însoțit-o, cu Îndemnurile mele cuminți, până la Brăila, hotărât s-o las În gară, unde plângeam amândoi, deși aveam treizeci și trei de ani. Dar s-a ridicat deodată, aprigă ca o leoaică, și m-a târât pe sus la un hotel, unde mi-a oferit o noapte
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu uitată, ca pe naiba, acea pavăză fricoasă și Înțeleaptă care să reziste relelor Îndemnuri și ispite? și apoi, când să mai fi avut timp și de unde răbdarea și as tâmpărul cuminte, abia intrați aici, ca să deliberăm și să ne aplicăm, gospodărește, la amănuntul plicticos al dezbrăcatului de bluza cu nasturii ei prea mult Înșiruiți, de fusta cu copcile ei prea mult capsate, de cămașa cu anexele ei minore și prea de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu boierii. Trăiesc Încă aproape cu toatele, dulcele lor trai de odinioară păstrându-le ca pe fructele rare și fierte În zahăr din vitrinele marilor cofetării: Lili Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina Magazia, proprietăreasă cuminte peste drum de Liceul Lazăr, colț cu strada Silfidelor (nu: Siflidelor, cum ar spune Caragiale); Mița Biciclista, fostă mai târziu nevastă a bunului meu coleg premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general și având 83 de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
momente, când fratele meu Vlad ridica glasul împotriva situației din țară, el era autentic, se imagina ca fiind un soi de profet, de martir, nu lega deloc această ipostază a sa, curajoasă, cu cealaltă, când scria caligrafic, ca un elev cuminte, pe foile albe declarațiile cerute de tovarășul Cameniță, nu le lega, aceea era ceva străin, atunci nu era el însuși, era ca și când, neavând unde să doarmă, ar fi stat într-o noapte în motelul acela prăpădit de pe marginea șoselei, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
adevărat, el, cel care-și îndeplinea misiunea sacră, el, cel care conta. Tovarășul Cameniță, când primea rapoarte de la gealații săi despre poziția critică pe care o arată Vlad față de cuceririle socialismului din patria noastră, râdea, se uita peste declarațiile spășite, cuminți, semnate de fratele meu cu numele său de cod și râdea, râdea cu acel râs al său ca o prăvălire de pietre pe coasta muntelui. Râdea și nu lua nici o măsură împotriva fratelui meu. La fel râdea și atunci când vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de bolnava Natalia Ilașcu: „Bună ziua! Sunteți sora de salon?” „Da! Mă numesc Caramfil, asistentă medicală la această clinică.” „Aveți grijă și de măicuța Natalia?” „Am grijă. Da! Am grijă și-mi face plăcere, pentru că este foarte plăcută. Este o bolnavă cuminte, plăcută, povestește foarte frumos.” „Așa cum sunt toți românii Basarabiei.” „Da! Este un suflet mare, un suflet grozav. îmi pare rău că suferă așa mult, și din cauza bolii și din cauza situației fiului. Fac totul cu mare plăcere...” în noaptea de 2
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ascundea o mare provocare, pe care era mai sănătos s-o eviți. „Îți trebuia musai una frumoasă -i-a zis cu tristețe în glas mama când i-a găsit în geantă fotografia colegei de bancă dintr-a zecea, Ilenuța -, că alta cuminte și cinstită nu găseai.“ Pentru mama lui Marinel, frumoasele erau desfrânate, cheltuitoare și arțăgoase, pe când urâțelele, dacă mai erau și sărace lipite pământului, ofereau garanții maxime de loialitate, chibzuință și iubire. Cea mai radicală cugetare privind relația dintre infidelitate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avea turnător, am comentat situația ca pe una de criză. Absența persoanei amenința naturalul balanței. Dacă o clasă nu avea turnător, însemna că șeful găștii de turbulenți îi putea teroriza fără să se teamă de nimeni pe neutri, pe „elevii cuminți“. Așadar, turnătorul era, așa cum spun politicienii când n-au o definiție mai bună pentru oamenii cu fundul în două luntri, un factor de echilibru. Ne-a echilibrat în toți anii de liceu, l-am echilibrat și noi de mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ion, numai pe el îl chema Brăduț Olimpiu Brătianu. Dar în ultima bancă din clasă, separat de ceilalți printr-o bancă goală, ca un ciumat, Brăduț n-a fost trimis din cauza numelui, ci pentru că era fiu de fost cârciumar. „Stai cuminte acolo - i-a zis în șoaptă tovarășul Costică Vasilescu -, și ai să vezi c-o să fie bine.“ Iar Brăduț a priceput pe loc ce a vrut să spună tovarășul. Nu c-o să-i fie bine, ci c-o să se facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și 18:00. După ce plecam din bibliotecă, mă întâlneam cu o colegă și mă îndrăgosteam de aceasta. Iubeam, cum s-ar zice, iubirea, nu o fată anume. Nici n-aveai cum să nu te îndrăgostești de bibliotecară. Noi, cititorii, stăteam cuminți, cu cărțile în față, iar ea, cocoțată pe un podium, ne supraveghea. Oare ce era în capul ei? În pauze discutam cu alți studioși, dar nu despre cărți, ci despre bibliotecară. „Frumoasă fată“, spuneam, și ei mă aprobau. Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
plin de bubițe, furios pe tot ce vedea, ci un ostaș roman cu pieptul plin de zale aurite și coif bătut cu pietre prețioase. Luni de-a rândul, Codin Antonescu a zburat în alte lumi. Ai lui credeau că elevul cuminte, care nu scotea o vorbă, care, cum venea de la școală, mânca și se încuia la el în cameră, era tot acel Codin Antonescu pe care-l știau de când se născuse, în vreme ce școlarul tăcut și cu toate lecțiile făcute din a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]