6,583 matches
-
mai simbolice edificii religioase ale Bucureștiului: În sensul curgerii râului, de la apus spre răsărit) Mânăstirea Cotroceni, Mânăstirea Mihai Vodă (ctitorie a lui Mihai Viteazul de la sfârșitul secolului al XVI-lea), Mitropolia (mijlocul secolului al XVII-lea), Mânăstirea Radu-Vodă. În mod curios, reședința domnească n-a fost așezată Într-o poziție dominantă, ci jos, În apropierea Dâmboviței, pe malul stâng; s-ar putea ca inițial să fi fost Înconjurată cu apă. Mai vechiului palat al lui țepeș i-a urmat o nouă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cu restaurări ulterioare), cea mai veche, astăzi, din București; este foarte caracteristică pentru stilul bisericilor muntene, de factură bizantină, destul de apropiate de cele sârbești (stilul moldovenesc este mai elansat și vădește și o influență gotică pe lângă structurile de bază bizantine). Curioasa istorie a palatelor dispărute — În alte capitale, ele s-au păstrat peste secole, fiind și astăzi reședințe regale sau muzee — spune multe despre instabilitatea și imprevizibilitatea evoluțiilor bucureștene și, În genere, românești. De la satul lui Bucur la Micul Paris Nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
căsătorită cu marele-duce de Baden; și bunica pe linie paternă era franțuzoaică, din familia Murat (nepoată de frate a lui Joachim Murat, mareșal al Franței și rege al Neapolelui, căsătorit cu o soră a lui Napoleon I). 14. În mod curios, nu există Încă o monografie completă despre Carol I. Se pot consulta memoriile regelui, foarte detaliate, dar care se opresc la 1881: Aus dem Leben König Karls von Rumänien, 4 volume, Stuttgart, 1894-1900; În românește: Memoriile regelui Carol I al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fost o vară de umbre și culori și învățând să numărăm, cu Sarah, care putea zice „Hola“, apoi au mai fost câinele albastru și dragonul prietenos și spectacolul de marionete în care animalele interacționau sugestiv și eu îi citeam Cățelușul curios dintr-un CD-rom, iar cartea mi se părea rece și stearpă, ilustrațiile zgâindu-se la noi cu luciul sticlos al monitorului de calculator. Totul mi se părea vag ireal. Fusesem distribuit în rolul de tată și soț - de protector -, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o hârtie de cincizeci de dolari. - Tocmai am realizat ceva, ceva ce-aș vrea să te întreb, zise Jayne. - Ce? Câinele, interesat în răspunsul meu, îmi aruncă o privire piezișă. - A trebuit vreodată să golești un spălător de vase? Sunt curioasă. - Hm, Jayne... Chestia cu spălătorul de vase suna ca multe alte întrebări încărcate de insinuări. Sentimentul straniu de vinovăție - de a fi făcut ceva greșit - nu-mi dădea deloc pace în casa asta. Am încercat să par calm și rațional
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zâmbit când am trecut pe lângă mașină realizând că era aceiași marcă și aceeași culoare ca cea pe care o condusese tata în anii ‛70 și pe care am moștenit-o după ce am împlinit șaisprezece ani. Și asta era decapotabilă, iar curioasa coincidență a declanșat în mintea mea o scurtă secvență de amintiri - autostradă, soarele reflectându-se pe capotă, curbele din Mulholland văzute prin parbriz în timp ce Go-Go răsuna să spargă difuzoarele, cerul și coroanele palmierilor deasupra. Nu eram foarte impresionat de mașină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Backstreet Boys când manevra mașinii aproape că a răsturnat-o. - Tati, unde mergem? - La mall, iubito. - Dar ăsta nu e drumul spre mall. - Stai liniștită și apreciază talentele de șofer ale tatălui tău. - Dar tati, unde mergem? - Sunt un pic curios, iubito. Conducea. Râdea. Eram exact în spatele lor, iar ea râdea. După care a întins mâna și l-a mângâiat pe față. La primul semafor (am trecut de trei străzi și n-am auzit decât râsul ei și n-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
numai un joc, tată. Un joc idiot. Mi-a luat mult timp să cântăresc dacă spunea adevărul sau era o altă minciună. - Ce joc? am întrebat. - Băieții dispăruți. Dădu din cap. Părea ușurat și un pic jenat. Era o combinație curioasă - nu eram sigur că o accept - sau pur și simplu o expresie împrumutată? - Cum adică - un joc? - Păi cam ne informăm de ce se-ntâmplă. Pauză. E vorba de pariurile noastre. - Poftim? am întrebat. Ce pariuri? Era rândul lui Robby să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
teamă și știa că ceea ce rezida în casă avea să ne înfrângă pe toți în final. (Tresărire: Tu ai rezidat în casa asta, Bret.) - Pentru că știe că suntem aici, murmură din nou Miller. Miller se întoarse spre mine. - Pentru că e curioasă. Am așteptat o eternitate. Casa părea să devină tot mai întunecată odată cu trecerea timpului. Într-un târziu, Miller strigă la cei de sus. - Dale - nimic? - E liniște acum, i-a răspuns Dale. - Sam - nimic? Răspunsul lui Sam a fost întrerupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nostru, orașul Culturii, veți fi binevenit! Scuzați-mi scrisul; sunt sub influența emoției de bucurie! Cu deosebită stimă, Marie Mihăilescu Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”6 oct. 1978, Brașov”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Sunt foarte curioasă să știu dacă ați ajuns cu bine acasă (...). De asemeni, să ne spuneți cum ați găsit pe Doamna Dimitriu ca sănătate! Toată lumea de aci, care a asistat la conferința Dvs. foarte documentată și plăcută, au rămas mirați de viața bogată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
textele, menționând titlul exact al publicației, anul, numărul, data, pagina. Pentru dvs. special, iată, cum se spune pe la concursuri, o Întrebare de o sută de puncte... , provocată de această notă din agendă la 26 iunie 1939: „Franciscanul Frențiu de la Huși, curioasă informație (seminarul franciscan de la Hălăucești - universit. franciscană la Linza Călugărească ). Contesa de Noailles. Articolul meu din 1906 cu Barici. Vrea informații.” Există vreo pistă de informare pentru: a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
24 ian. 1977” desc=”C.P. ilustrată color: Sibiu”> Mulțumindu-vă pentru frumoasele felicitări, vă rugăm să primiți și din partea noastră aceleași bune urări de sănătate, fericire și succese depline În munca Dvs. Și, să ne vedem cât mai curând. Sunt curioasă de a o vedea pe Eugenia Cu toată dragostea Ecaterina și Ion Petrovici La venirea la Iași nu ne ocoliți. De la ora 9-2 (14,00, n.n.) la atelierele str. Armeană zilnic. După masă, acasă. Seara ieșim. Anunțați sosirea. </citation> <citation
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
mare plăcere la Buftea. Tansi mă presează. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”11 oct. 1973”> Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc pentru scrisoarea matale plină de prețioase informații, din care reiese munca Dv. pasionată, dar și eficace. Sunt f. curios să văd poeziile Lucreției Andriu. Pe tatăl ei, administrator de Plasă și avocat, l-am cunoscut. N-avea nimic poetic În el. De asemenea e interesantă descoperirea pictorului Hârlescu. Ar fi binevenită o monografie culturală a Rotopăneștilor alături de acele „Mărturii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de palmieri, și această vecinătate trebuie să fie destul de profitabilă, întrucât o parte, măcar, dintre turiștii care vânează pitorescul arab se abate ulterior spre „țara de la gurile Dunării”. Hotărâm să facem și noi la fel, atrași de afluxul mare de curioși ce și-au ales drept țintă exotica oază. O țintă urmărită din înaltul cerului și de călătorii din teleferic - cabinele galbene lunecă pe cablurile întinse de-a lungul uriașului spațiu expozițional. Pavilionul arab, o adevărată cetate, cu basoreliefuri incrustate pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad. În compartimentul nostru se instalează rusoaica pe care am întâlnit-o la Malbork. E la fel de entuziastă și curioasă cum o știam, se bucură că suntem iz Moldavii (din Moldova) și vorbește neîntrerupt. Mă obosește... Știe tot, merge des în Polonia, în țările baltice, în Germania, are pașaport cu vize multiple și e îngrijorată de extinderea Uniunii Europene, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de orice ingredient neplăcut legat de Ion Druță, cel din perioada post-’89.) Piața Roșie îmi pare acum mai umanizată, Catedrala Vasili Blajenîi domină zidurile Kremlinului. Constat că nu mai este garda militară de la Mausoleu, nici coloanele imense de oameni curioși să vadă „momâia” lui Lenin. Există însă un anunț care spune că se poate intra în Mausoleu de câteva ori pe săptămână, la anumite ore... VITALIE CIOBANU: La Moscova, mă năpădește un munte de reminiscențe din epoca sovietică, de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cioran este tradus în germană, este în general cunoscut, dar nu este prizat ca în culturile romanice. - Chiar la Dortmund am discutat despre aceste specificități în interiorul unei mari culturi cum este cea germană. Ți s-a întâmplat acolo un episod curios, când niște persoane de la biblioteca la care ai avut o lectură te-au calificat drept scriitor român. - În Germania occidentală de după cel de-al Doilea Război Mondial, s-a produs un fenomen destul de straniu, pe care eu îl numesc o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
putem discuta deschis și direct între noi ce efecte vor avea anumite subiecte politice asupra noastră. În aceste condiții, a-ți asuma o reprezentare politică sugerează o impostură. Astăzi, în Spania, pot să afirm că avem o democrație matură. Este curioasă în acest sens relația pe care o are societatea noastră cu fenomenul naționalismului. În Spania nu avem un naționalism spaniol, ci unul catalan, basc sau galician. Un segment mic din populația de origine bască, doar 12% din cei cu drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de „bun-simț”, în Polonia respectându-se proprietatea agrară, în unele cazuri, până la 50 de ha.Ă Adeseori, când se judecă comunismul românesc, se emit judecăți generale, cam de-a valma, confundându-se perioadele (dejismul și ceaușismulă, ajungându-se la un curios proces de inversare a responsabilităților, Dej și acoliții săi, marii criminali ai stalinismului și post-stalinismului, creatori ai pușcăriilor teribile de la Sighet, Aiud și Pitești, exterminatorii elitei culturale, politice, economice și sătești, sunt „uitați”, șterși sau „acoperiți” de figura „vampirului de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
artei secolului al XIX-lea!Ă 4 Când i-am cunoscut, erau patru, care se vedeau aproape zilnic, unul dintre grupurile literare tinere ale României de atunci, extrem de diferiți, dar strâns uniți din cel puțin câteva motive, unde, fapt poate curios, nu esteticul prevala în primul rând sau nu el a fost legătura de solidaritate: Matei, Cezar, Nichita și Grigore. Trei poeți și un critic, Matei. Ce-i unea, în primul ceas, poate, a fost „spaima socială”, erau toți fii ai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și alți „creatori” și traducători de cărți sfinte, apoi cu cronicarii moldoveni și munteni, și apoi cu primele producții naive ale unor boieri, cu susținerea unor domni, la curțile lor, a unor scribi sau călători străini, bibliotecari sau „aventurieri”, spirite curioase deschise lumilor de la marginea imperiilor, și-apoi furtuna pașoptiștilor, care au schimbat moda vestimentară, dar au fost și „importatori” de alte reflexe și „mode” culturale străine! Pașoptiștii care s-au amestecat cu romanticii noștri, care, la rândul lor, s-au
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
unei dictaturi personale, absolut netipice în cadrul celorlalte state vecine înfeudate Moscovei și ele și, mai ales - prin discursurile din vara lui ’71 -, același Ceaușescu negându-și toate principiile și „ideile reformiste” afirmate și aplicate la sfârșitul anilor ’60!... Dar... fapt curios: la acceptarea mea de a intra în rândurile noilor membri supleanți c.c. (fără să am nevoie, în cariera mea, de aceasta, eram deja un autor cunoscut, avusesem cu Animale bolnave două ediții de 30.000 de ex., epuizate într-
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau cutare erou sau eroină, dar, mai ales... ce s-a întâmplat „cu ei”, lectorii cărții. Aceasta e forța „realismului”, dintotdeauna, a acelei „oglinzi”, mimesis, pe care arta o ține în fața lectorului, avid de existență, e adevărat, și, mai ales, „curios” până la epuizare de propria sa existență. Deoarece unul dintre paradoxurile existenței noastre este faptul că „cheia” ei, a misterului pe care o conține - și faptul că existența oricui, la indiferent ce nivel social sau intelectual, conține o doză, o câtime
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
într-un prezent perpetuu și liniștit. Ceea ce putea exista înainte de Mahomed e ignoranță și păcat, jahiliya. Iar viitorul nu aparține decât lui Dumnezeu. Cu curiozitățile noastre pentru ceea ce s-a petrecut cu adevărat pe când încă nu eram, și cu această curioasă nevoie de a merge să vedem ce-i dincolo, dincolo de fluviu, dincolo de mare, dincolo de munți, noi îi apărem ca niște vietăți ciudate, instabile și puțin fiabile. Din neîmplinirea, din nedesăvârșirea noastră, se naște o incontestabilă vulnerabilitate psihică o inferioritate morală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
urma urmei, dacă dintre toate colinele acestei planete, Dumnezeu a ales Sionul, a vrea să te întorci la Sion fără ca Dumnezeu să se întoarcă și el aici ar fi un lucru lipsit de logică. Faptul cel mai întristător, în această curioasă involuție a statului Israel (o invenție laică), pe pământul lui Israel (reminiscență biblică), este copita măgarului: vârful avansat al spiritului pozitivist, cel al fondatorilor acestui stat, s-a transformat în vârful de lance al supranaturalului. Dacă bunii mei magiștri parizieni
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]