7,054 matches
-
după atâtea momente grele din vremuri și mai grele!!! Ne despărțisem, la mijlocul lui martie, la Priponești, cu trei luni în urmă. Mă condusese până la o anumită uliță izolată, martoră a tuturor despărțirilor noastre, când plecam la datorie. Îi spuneam „Ulița despărțirii”. De fiecare dată îi spuneam că ne vom revedea, dar numai inima mea îmi cunoștea îndoiala din suflet... și gândeam că aceasta putea fi și ultima despărțire. Trecusem prin multiple și grele încercări, chiar cele mai grele încercări din toată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
izolată, martoră a tuturor despărțirilor noastre, când plecam la datorie. Îi spuneam „Ulița despărțirii”. De fiecare dată îi spuneam că ne vom revedea, dar numai inima mea îmi cunoștea îndoiala din suflet... și gândeam că aceasta putea fi și ultima despărțire. Trecusem prin multiple și grele încercări, chiar cele mai grele încercări din toată perioada războiului și acum eram în afara oricărui pericol! A fost să fie așa, a fost ca un copil nevinovat să se bucure de prezența în viitor a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sunt condus la aeroportul Orly pentru întoarcerea în țară. Alieta, neavând tată - decedase - mi-a și spus că se consideră ca o a doua mea fiică la Paris - drăguța de ea! - puteam să nu accept o asemenea mărturie de dragoste? Despărțire la fel de emoționantă ca și sosirea, dar cu speranța că voi reveni. După trei ore de zbor sosesc pe aeroportul Otopeni, în lumea noastră românească mai modestă, mai săracă, dar... a noastră! În ziua următoare soseam la Bârlad, în rostul meu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de gabardin și un palton îmbrăcat poate de zece-douăzeci de ori. Acestea au rămas să-și facă stagiul în șifonier, în timp ce raglanul ales cu gust și multă dragoste îl port din octombrie până în aprilie în fiecare an. Aceeași tristețe la despărțire și aceeași speranță că voi mai reveni curând. Iarăși survolez Europa și ajung din nou la căsuța mea din Bârlad și-mi duc viața într-un ritm al meu regulat, ponderat, fără probleme deosebite de sănătate. Peste alte două luni
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cam strânsese funia la par, adică se apropia ziua plecării spre țară. Cu trei luni în urmă mă gândeam că timpul va trece cu greutate pentru mine și acum mi se părea că a trecut prea repede și simțeam regretul despărțirii de fiică-mea și de Parisul mirific ce mă primise cu atâta ospitalitate! Și acum plec la fel de încărcat - oricât am protestat, a trebuit să mă supun. Cu un taxi mergem la sediul societății de transport, însă aici a trebuit să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dialogului și reconcilierii și mode- rația ca rezultată în compromisul salvator. Al patrulea tip de utilizator este dat de cei care doresc să ne vindece de Caragiale, sau mai precis, de caragialism ca exces, de interpretare și nu numai, prefigurând „despărțirea de Caragiale” prin a-l reda literaturii, dimensiunii exclusiv estetice, dar și culturii din care provine. În acest sens, avem un minunat eseu al Monicăi Lovinescu care vizează reîntoarcerea la Caragiale de dinainte de experiența totalitară, un Caragiale citit în litera
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
-și găsește locul nicăieri, așa cum preciza Baudelaire acest nou sentiment al alienării, propriu moder- nității, într-unul din poemele sale în proză, N’importe où hors du monde. Autorul, de astă dată, într-un alt context, va explica destul de franc despărțirea sa de România, în ceea ce sună ca un succint rechizitoriu : „M-am exilat și atâta tot. Aerul aici îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei și nu am ce căuta acolo, unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
semnul minoratului. Pentru a ajunge la un acord parțial cu Radu Stanca, dar într-un sens care-i confirmă propriile idei, Ion Negoițescu concede acestuia justețea unei abordări morale, din afara operei, a conținutului amoral al comediilor lui Caragiale. La final, despărțirea de Maiorescu cu interpretarea sa „firească sufletului estetizant” devine paradigmatică. Ea reprezintă ultimul gong al acestei polemici, care relevă încer carea euphorionismului de a deschide un alt drum culturii române. Discuția dintre cei doi are și un sens mentorial, ea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de la vorbă bună, la pase energetice. După ce mi-am revenit eu, Vasile de la Cernăuți, care s-a deplasat până la Suceava, a trebuit să se întoarcă vreo 12 km pe jos prin soare și glod. Cătălin, studentul lui Liviu, care suferă despărțirea de iubită a fost uitat în cameră de Cristina, Lucia și doamna B., care, plecând spre oraș, și-au amintit că trebuiau să-l ia și pe el abia când au coborât din mașină acasă. Se întâmplă câte ceva atât cât
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ci precum Iisus despre Lazăr, prietenul său. Am cunoscut-o pe Ada Suhar într-un moment inedit și tulburător al vieții sale, întâlnind-o aici la Cluj, departe de lașul care a consacrat-o, cu câteva zile înainte de inevitabila sa despărțire de lume. Și chiar dacă atunci o văzusem pentru prima dată și știam prea puține despre dânsa, cred că am reușit să o cunosc în mai puțin de o jumătate de ceas cât alții, poate, într-o viață de om - căci
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sunt solicitat în minister pentru "un post important"! Am cerut să fiu primit la încheierea misiunii de ministrul de externe, acesta având amabilitatea de a-mi acorda o audiență, la care a asistat și adjunctul său, Excelența Sa oferindu-mi la despărțire o superbă casetă de argint cu inscripția: "Al Honorable Señor Vasile Macovei, Encargado de Negocios de la Republica Socialista de Rumania, cordialmente" Rene Rojas Galdames, Embajador, Ministro de Relaciones Exteriores de Chile. Santiago, septiembre de 1981! Discuția cu adjunctul de ministru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
dezvoltarea relațiilor. Am avut apoi întâlniri amicale cu ceilalți șefi de misiuni și cu Decanul Corpului Diplomatic, acesta organizând la sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem fiecare separat și toți împreună prin multe situații dificile, se formase între noi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sediul Nunțiaturii o recepție în onoarea mea și a soției, prilej cu care ne-a oferit și tradiționalul cadou de despărțire un frumos platou de argint pe care erau înscrise numele noastre, perioada șederii în Chile și formula protocolară de despărțire. A fost un moment emoționant! Trecusem fiecare separat și toți împreună prin multe situații dificile, se formase între noi o legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu oftaturile și uneori chiar cu lacrimile. Cu mulți din ei am rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori interminabile sau susținând convorbiri telefonice la fel de interminabile. Una din "despărțirile" mai deosebite am avut-o de cei doi "diplomați economici" de la fosta ambasadă a RDG. Ambasada fusese închisă după 11 septembrie 1973, dar printr-un acord guvernamental special, de reprezentare de către România și a intereselor RDG , cei doi îmi erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și în acel loc nu puteau avea o întâlnire de afaceri, am explicat "Părții chiliene" că cei doi fuseseră într-o excursie și se "rătăciseră", gogoașă acceptată, "diplomații" fiind conduși la "reședință" de o patrulă a politicoasei poliției locale. La despărțire, mi-au exprimat sincere mulțumiri și mi-au făcut un frumos cadou integrala simfoniilor lui Beethoven. Subțiri băieții! Am început să ne pregătim bagajele, nu prea multe și le-am expediat, din motive de economie bugetară cu vaporul de la Valparaiso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ocean, apoi ne-am plimbat ca nababii pe Copacabana și am "luat masa" la terasa unui restaurant cochet, "Meia pataca" ("Jumătate de ban"), față în față cu Atlanticul. Am plecat din Rio încântați de cele văzute, dar și triști de despărțire, nebănuind că în 1992 aveam să revin în "Cidade maravilhosa" în calitate de Consul General! Vreme trece, vreme vine! 1982 Lungul drum al zilei către noapte Călătoria de la Rio de Janeiro la Madrid n-a avut nimic în comun cu cea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
A apărut la ora convenită însoțit de un confrate, probabil cel însărcinat cu redactarea notei informative. Am fost la o terasă, am detailat informațiile, subliniind că am aprobarea conducerii ministerului și m-am pus la dispoziție pentru "eventuale întrebări". La despărțire, râdeam în sinea mea de încurcătura în care intraseră "organele", deși din punctual meu de vedere totul era limpede. Eram însă la Madrid și dacă-mi amintesc bine una din faimoasele gravuri ale lui Goya se intitula "Somnul rațiunii naște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
primului-ministru și lista celor 100 de oameni de afaceri din delegație, cu profilul domeniului de activitate al fiecăruia (despre programul acestora la Rio am precizat unele lucruri la capitolul "Relații bilaterale economice"). Discuțiile au fost foarte fructuoase și amabile, la despărțire Președintele cariocan invitându-l pe domnul Nicolae Văcăroiu și pe cei 8 miniștri a doua zi la un dejun. La lansarea invitației, ministrul Comerțului, care stătea lângă mine, mă întreabă: "Și cu oamenii de afaceri ce facem?". Brazilianul și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prieten și ne cunoșteam de mulți ani. Erau diplomați cu experiență, atât în centrală, cât și în exterior, așa că cel puțin din punct de vedere profesional nu știam ce li se putea reproșa. (Îmi vine să râd când îmi amintesc despărțirea de ei la plecarea spre Madrid, când mă căinau ca la prohod, cu clasica formula creștinească: "Unde te duci tu Vasile, dragul nostruuu...?".) Un prim-colaborator cu gradul de consilier, în toate ambasadele din lumea civilizată, e o "instituție" importantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Diplomatico"), am pregătit dosare pentru cei care doreau cetățenie și pașapoarte și bineînțeles am continuat pregătirea bagajelor începută cu doi ani în urmă. La 16 septembrie, cu soția am fost prezent la reședința ambasadorului Franței, unde avea loc "recepția de despărțire" organizată de Corpul Diplomatic în cinstea noastră. Se întorsese Nunțiul, mare orator, și a rostit un discurs emoționant, în final fiindu-ne oferit platoul tradițional de argint, purtând înscris: "Corpul Diplomatic din Republica Orientală a Uruguayului, Excelenței sale Domnului Vasile Macovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de bacalaureat. În același an a fost admisă pe primul loc la examenul de admitere la Facultatea de Electromecanică a Institutului Politehnic Gh. Asachi din Iași, poziție pe care a păstrat-o și în anii de studenție. În 1948, prin despărțirea Facultății de Electromecanică în Electrotehnică și Mecanică, a optat pentru Electrotehnică, secția de Trasportul și Distribuția Energiei Electrice. Din 1950, fiind încă studentă, a fost încadrată ca preparator la Facultatea de Electrotehnică. În următorii ani, a fost numită asistent. În
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
adresă și, privindu-mă lung cu ochii lui albaștri, plini de Înțelegere, mi-a transmis o stare de calm și liniște. După ce Brook a dispărut În ceața nopții, sentimentul de Încredere cu care am rămas mi-a dat senzația că despărțirea nu a avut loc. Dilemă În aeroportul din Amsterdam La aterizare, după un zbor destul de zdruncinat de la Teheran, priveam pe geamul Îngust al avionului Aeroportul Schipfol, de care mă lega amintirea primei mele escale În drum spre America. Era exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
morții. Cred că tu ai Încercat, modest, să realizezi ce nu a avut șansa să pună În practică Meyerhold, fiind lichidat de Stalin, și de aceea Livada ta ar putea fi dedicată memoriei lui. În contrast cu psihologizarea greoaie era și momentul despărțirii din actul IV. Pe o scenă albă, după ce casa a fost golită de mobile, familia și servitorii se așază pe jos, după vechiul obicei rusesc de a Împărtăși un moment de tăcere Înaintea unei călătorii. Nemișcate, după o agitație Împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În New York Times că acest moment i-a dat senzația că vede un vagon de marfă cu fân pe jos, plin de oameni În drum spre execuție. Pentru mine, Însă, intenția era alta: nu mă gândeam la Auschwitz, nici la despărțire ca la ceva trist, tragic. Ci, asemănător finalului Troienelor, tăcerea putea fi simțită ca o forță activă, ce lua forma unei rugăciuni. Îmi plăcea să privesc publicul și uneori calitatea tăcerii Începea să se schimbe, parcă aerul se liniștea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
slab, confuz. Ce căutam de fapt? Mi-am adus aminte, În toiul acestui zgomot interior ce se derula pe când vedeam contururile Manhattanului la orizont, revenind de la aeroport, de cartea pe care mi-o oferise Peter Brook În grădina persană, la despărțire. O citisem de mai multe ori, de fiecare dată descoperind În ea, formulate cu o claritate extremă, Întrebări care mi se păreau esențiale și care corespundeau exact situației mele. Sub presiunea șocului recent, aceste Fragmente ale unei Învățături necunoscute Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]