6,011 matches
-
care este, de asemenea, ab antiquo tatăl divin al regelui. Deținem ritualurile 2 acestor temple cărora, de multe ori, regii le-au Încredințat propriile ambiții; este suficient să ne gândim la Coloșii din Memnon, două statui care Împodobeau fațada templului - dispărut astăzi - lui Amenofis al III-lea. Acest amestec de osiric și solar apare și la unele morminte personale din necropola tebană. Aici se răspândește un tip de mormânt format dintr-o parte subterană, oarecum analoagă hipogeului regal care conține, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
altor „mituri ale zeului dispărut”; aici, dispariția zeului-Soare determină apariția unei ființe, numite ¿a¿¿ima, poate „ger”, care se opune zeului furtunii, căruia Îi contestă supremația și Îi răpește pe toți zeii chemați să-l Înfrunte. Motivul mitic al zeului dispărut poate fi integrat temei luptei unui zeu suprem al panteonului Împotriva unui dușman monstruos, care, după câteva victorii inițiale, este Înfrânt, lucru despre care dă mărturie, de exemplu, mitul balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Un alt episod magic legat de dispariția zeului-Soarexe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitățile care sunt secundare În mituri (dar nu neapărat, minore) trebuie amintit Athar, figură cu trăsături uraniene și războinice, care Încearcă În zadar să-i ia locul lui Baalxe "Baal", dovedindu-se prea mic pentru tronul uriaș potrivit doar zeului dispărut. Urmează apoi zeul-artizan Kotharxe "Kothar"-wa-Khasisxe "Kothar-wa-Khasis" (lit.: „Abil și Ingenios”), care Îi procură lui Baal cele două măciuci magice pentru a-l lovi pe Yamxe "Yam" și Îi construiește splendidul palat. Tot el este și creatorul arcului care va
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu cele ale celților. În fața acestor date, romanii și grecii ar fi trebuit să fi fost mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei” celților. De fapt, ne aflăm În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică, sunt fie dispărute, fie pe cale de dispariție; după părerea noastră, nu există nici o Îndoială că obiceiul tăierii capetelor dușmanilor - cu toate implicațiile biologice și teologice pe care le comportă - Își face apariția Încă din cultura indo-europeană. O dovadă În acest sens este faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
CONȘTIINȚA NAȚIONALĂ, cotidian politic și literar care apare la București între 25 martie și 25 aprilie 1865. Ziarul continuă numerotarea „Românului”, pe care îl înlocuiește, urmând unei alte gazete, „Libertatea”, dispărută și aceasta în iulie 1864. Ca administrator al noului ziar figura Gr. Serrurie, dar redacția era asigurată de C. A. Rosetti, care reia și aici Profesiunea de credință publicată întâia oară în „Românul” din anul 1857. Tot el asigură bună
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286385_a_287714]
-
de independență stârnea admirație și imitații În tot restul imperiului olandez din Pacific, Caraibe și America de Sud. Războiul de gherilă care a rezultat a durat patru ani și a costat Olanda peste 3.000 de militari și civili - morți, răniți sau dispăruți. Independența Indoneziei, proclamată unilateral de liderul naționalist Sukarno la 17 noiembrie 1945, a fost În cele din urmă recunoscută de autoritățile olandeze (și de regina Juliana, Înlăcrimată) la Conferința de la Haga din decembrie 1949. Un val constant de europeni (de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu Republica Democrată Germană. O bună parte dintre ei se născuseră În ceea ce era acum RDG sau În alte teritorii din Est, de unde familile lor fuseseră expulzate ca etnici germani: Prusia Orientală, Polonia, Cehoslovacia. Nu Întâmplător, nostalgia părinților pentru trecutul dispărut se reflecta involuntar În visul lor: o Germanie mai bună la est. RDG, În ciuda (sau poate din cauza?) cenzurii și represiunii autoritariste, prezenta o atracție aparte pentru tinerii radicali: era exact contrariul Republicii de la Bonn și nici nu pretindea altceva. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ca și În Die Ehe der Maria Braun (Căsătoria Mariei Braun) de Fassbinder, personajul principal - tot „Maria” - este simbolul unei Germanii victimizate; Heimat-ul este Însă explicit nostalgic și chiar xenofob În disprețul său pentru valorile străine și dorul de spiritul dispărut al „Germaniei profunde”. Reitz, ca Syberberg și alții, nu-și ascundea disprețul pentru serialul american de televiziune Holocaust, prezentat pentru prima oară pe posturile germane În 1979. Dacă trecutul Germaniei trebuia descris, atunci misiunea, oricât de dureroasă, le revenea germanilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ai comunismului - cazul mișcării „național-patriotice” ruse Pamiat („Memorie”) - au alunecat cu destulă ușurință spre o simpatie simbiotică pentru trecutul sovietic, Îmbinând resentimentul naționalist cu nostalgia pentru moștenirea sovietică și monumentele ei. Același amalgam de retorică patriotardă și regret pentru lumea dispărută a autoritarismului de tip sovietic a alimentat popularitatea noilor naționaliști din Ucraina, Belarus, Serbia și Slovacia, regăsindu-se și În variile partide țărănești și „populare” apărute În Polonia către sfârșitul anilor ’90, mai ales popularul partid Autoapărarea condus de Andrzej
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ea explică atât natura președinției lui Vladimir Putin, cât și larga lui susținere populară, În pofida (și din cauza) politicii lui interne tot mai neliberale. Din motive evidente, cetățenii fostului imperiu rus din Europa Centrală nu Încercau astfel de nostalgii. Însă lumea dispărută a comunismului Își păstra un oarecare farmec chiar și În Germania de Est, unde sondajele de opinie de la mijlocul anilor ’90 reflectau opinia generală că, În afară de călătorii, mijloace electronice de informare și libertatea de expresie, calitatea vieții fusese mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de cel sovietic; Împrejurimile rurale erau Încă „o lume premodernă, cu drumuri de țară și căruțe cu cai, cu fântâni și opinci, cu tăceri vaste și nopți de catifea neagră”5. Identificarea cu Europa nu ținea de un trecut comun, dispărut acum fără urmă. Era revendicarea (oricât de nefondată și nerealistă) a unui viitor comun. țările de pe continent nu erau singurele care se temeau că vor rămâne În afara Europei. Din perspectiva moldovenilor vorbitori de română, vecinii lor de la vest aveau o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din parcurile de distracție, istoria din muzee, toate reliefau nu ce Îi lega pe oameni de trecut, ci tot ce Îi despărțea de el. Prezentul nu era moștenitorul istoriei, ci orfanul ei, rupt de vremurile de altădată, de acea lume dispărută. În Europa de Est, nostalgia nu era altceva decât dorul de certitudinile pierdute ale comunismului, despuiat În amintire de părțile-i sumbre. În 2003, Muzeul de Arte Decorative din Praga a organizat o expoziție de „haine de dinaintea revoluției”: ghete, rochii, lenjerie și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nimeni alții decât locuitorii zonei (Barnsley nu făcea parte din vreun circuit turistic): fotografii În sepia și cărți cu titluri precum Anii de aur ai orașului Barnsley sau Amintiri din vechiul Doncaster (un oraș Învecinat): suveniruri dintr-o lume abia dispărută și deja pe jumătate uitată. La câțiva kilometri de Barnsley, În 2001 a fost reconstituită pentru televiziune „lupta de la Orgreave”. Ciocnirile care au avut loc acolo Între poliție și minerii În grevă au constituit cel mai violent și mai disperat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse că exagerează cu normele și regulile, făcând din „Europa” un substitut pentru moștenirea dispărută a socialismului birocratic de tip fabian. și Bruxelles-ul părea să aibă nevoie de o a treia cale: o poveste optimistă care să plaseze Uniunea Europeană undeva la mijloc Între invizibilitatea instituțională și reglementarea În exces 11. Însă politica primenită a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește aproapele. Așa cum fiecare rând din acest roman își iubește aproapele...” ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin. Acest Ulise modern își caută vreme de treizeci de ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de Memoria. Peripețiile sale fac însă parte dintr-o tapiserie epică deasă, unde Agamemnon, Clitemnestra, Seneca și Egist trăiesc în devălmășie cu Oreste Mercantil Brâncoveanu, dar și cu specimene de stirpe autohtonă pură, ca Jogginguță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
biografice. SCRIERI: Orion, constelația mea, București, 1976; Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război, pref. Al. Piru, București, 1978; C. Stere, scriitorul, București, 1978; Ars amandi, București, 1980; Vasile Cârlova, București, 1981; De față cu desăvârșirea, București, 1983; Secretul femeii dispărute, București, 1996; Misterul din strada Paris, București, 1998; Judecata de apoi, București, 2000; Liberul arbitru, București, 2002. Repere bibliografice: Piru, Poezia, II, 518-520; Constanța Buzea, „Orion, constelația mea”, AFT, 1977, 2; Nicolae Ciobanu, O poetă și un prozator, LCF, 1977
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
acceptarea unor norme absolute în domeniul eticii și al religiei. În cel mai bun caz, această concepție despre "istoria literară" cere din partea cercetătorului un efort de imaginație, de "empatie" de profundă comuniune cu o epocă trecută sau cu un gust dispărut. S-au făcut încercări încununate de succes de a se reconstitui concepția generală de viață, atitudinile, principiile, prejudecățile și convingerile oare au stat la baza multor civilizații. Avem bogate cunoștințe despre atitudinea grecilor față de divinitățile lor, față de femei și fața
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în Sezession. În cultura română, simbolismul în artele plastice a fost considerat un epifenomen care nu a trezit decât accidental interesul istoricilor de artă. Există și excepții care vin pe fondul cercetărilor occidentale care readuc la suprafață resturile unui continent dispărut, astfel că la Institutul de Istoria Artei "G. Oprescu" s-a organizat pe 23 februarie 2007 un colocviu internațional cu tema "În jurul lui 1900. Idei și motive simboliste românești și europene" ("Autour 1900. Idées et motifs symbolistes roumains et européens
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în mic a receptării critice a asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa, de asemenea asigură un spațiu generos criticii de artă și prezentării unor expoziții și artiști plastici cu reproduceri selective a operei lor. Uneori, unor tablouri sau sculpturi dispărute le aflăm aici o unică amprentă prin reproducerea lor. Alexandru Bogdan-Pitești se folosește de ziarul Seara pe care-l conduce cu începere din 1910, utilizându-l atât ca o armă politică, cât și ca o publicație literară, bizară hibridizare, nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1901) și putem aminti aici și Moartea lui Mithridate (Muzeul Național de Artă al României) a lui Michel Simonidy. Tema circulă în epocă și este proiectată fie asupra lumii romane, fie pe baza unei tradiții romantice orientalizante asupra unor civilizații dispărute, exotice. Moreau se detașează de pictura istorică a cărei coerență o subminează și, după Rodolphe Rapetti, aici se află punctul de articulație al unei mutații profunde în tablourile sale. Punctul de dispersie al acestei coerențe îl constituie un sincretism stilistic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a tristeții, dar și a unui rapel către propria interioritate. Ascunsă vederii și descifrării, melancolia se reflectă la nivelul posturii care preia întregul potențial de expresivitate pe care-l avea chipul. Absența chipului transferă posturii capacitatea de evocare a celor dispăruți, tensiunea afectului în cazul Proiectului de monument funerar (amintiri triste), sau frumuseții corpului, un nud. În cazul monumentului funerar de la cimitirul Bellu, o figură feminină aflată la picioarele unui postament pe care se află un bust al defunctului întinde mâna
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artele înflorind. Un geniu care se ivește la un moment dat, schimbă întreg destinul și îndrumarea unui popor; tot de asemenea, mai mult decât armatele sau fortificațiile, o mișcare de artă este o forță pentru o nație. Din imperii puternice dispărute, cu armatele, cu palatele și cu toate splendorile lor, nu ne-au rămas astăzi decât gândirea vreunui poet, gravată în câteva versuri pe o cărămidă, sau vreo bucată de marmură sau de lut, însuflate de geniul vreunui artist"503. Alexandru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
totuși în după-masa zilei de 22 octombrie, ora 17.45, ea a sărit în aer. În urma exploziei și-au pierdut viața, respectiv au fost răniți, un număr de 135 de militari români și germani (79 uciși, 43 răniți și 13 dispăruți), printre care comandantul Diviziei 10 infanterie, generalul Ion Glogojeanu, șeful de stat major, colonelul Ionescu Mangu, ofițerii germani căpitan de corvetă Walter Reichert, comandor Herwart Schmidt, căpitan Valentin Kern și 46 militari români. Noul comandant al Diviziei a 10-a
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
găsiți vinovați de acte îndreptate contra armatei". Totodată raportăm că datorită acțiunei jidanilor din Mărculești, Regimentul a pierdut în ziua de 12 Iulie 1941 pe Dealul Mărculești: un cpt. activ, 2 sublocot. rez. răniți, 33 morți, 23 răniți și 12 dispăruți trupă din Compania 2-a și un ofițer rez. mort și 14 morți, 6 răniți și un dispărut din Comp. 4-a. Numărul jidanilor împușcați este prea mic față de jertfele noastre din cauza lor. Comandantul Regimentului 6 Vânători Colonel Matieș Ermil
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Iampol ................................ 35.276. Prin Moghilev ............................ 55.913. Prin Tiraspol ................................ 1.090. Prin Râbnița ............................... 24.570. Prin Ovidiopol ........................... 2.216. Total deportați. 119.065. EVREI AFLAȚI ÎN PREZENT ÎN TRANSNISTRIA. (inclusiv localnici) 82.921. MIȘCAREA EVREILOR LOCALNICI: Jud. Odessa .............................. 65.000 dispăruți Jud. Moghilev .......................... 4.000 dispăruți Jud. Berezovca ......................... " Jud. Ananiev ............................ " Jud. Ovidiopol .......................... " Jud. Oceacov ............................ " INSPECTOR JANDARMI TRANSNISTRIA Colonel, ss. Grosu AMAE, fond Problema 33, volumul 21, f. 159-161; Ancel, Contribuții, volumul II, partea a doua, p. 373. Documentul nr. 321 MARELE
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]