6,332 matches
-
să nu fie adevărat! Îl iubesc atât de mult! Îmi vine să plâng În hohote! Cred că și el mă iubește. Ce să fac? Jură-te că nimeni nu va ști nimic. Să știi că sunt În stare de om disperat. Crede-mă! Te va pedepsi cerul de spui cuiva. Eleonora Aura, Ce să fac? Dacă el nu spune nimic, ce să spun? Să tac din gură? Mâine sau poimâine Îl văd. Vai, nu ți-aș dori o astfel de lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Romană. Se schimbă semaforul. Roșu. Frână. Derapează. Intră În cel din față. Dă Înapoi. Îl lovește pe cel din spate. Se ferește către stânga. Poc. Bang. Zdrang. La dreapta. La stânga. Înapoi. În față. O mie de claxoane. Nervii șuieră. E disperată. Nu mai are control. Se zbate, o pasăre În cușcă. Nu este scăpare. O văd decisă la orice. Intervin. Opresc motorul. Este epuizată. Îi prind mâna asudată. Zvâcnește, pulsează viu. Se zbate să exprime spaima. I-o strâng. O iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de bărbat. Mă spovedesc acum ție, În speranța că voi scăpa de obsesia ta. Poate așa mă voi lecui. Ciao. Aura Dragă Martin, Trebuie să-ți povestesc ce s-a Întâmplat atunci, după ce tu m-ai părăsit. În aceeași zi, disperată, am plecat pe munte cu intenția să mă sinucid. Ajunsesem pe traseul alpin de la Predeal fără să mă gândesc unde merg. Deodată, m-am trezit singură, doar eu și muntele, așa cum mi-am dorit totdeauna. Urcușul a devenit brusc periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sigură a pasiunilor ce le deșteaptă frumusețea ei. Privirea țăranului o ardea ca o flacără. O simțea cum i se plimbă pe corp și deodată înțelese ca corpul i-e dezvălit. Sări în picioare strîngîndu-și halatul pe piept și strigând disperată: ― Ce vrei să faci ?... Ajutor!... Nu!... Ajutor!... Petre tălmaci strigătul ei ca o chemare. Sângele îi fierbea în vine și-i roșise toată fața, până și bulbii ochilor. Nu mai vedea nimic afară de figura ei îngrozită și cu atât mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cel ce credeam că sunt. Apoi începe delirul. Nu-i așa că tatăl tău era un ticălos?... Nu era, răspunzi... O dată, de două ori, întrebarea îți bate în tâmplă, ca pe o nicovală. Fierul e înroșit, sar scântei. Ba da, strigi disperat dintr-odată, era un ticălos, un trădător. Și maică-ta era o curvă... Da... Și nici măcar nu ești fiul lui taică-tu, maică-ta te-a făcut cu te miri cine. Nu sunt, nu mai sunt. Și soră-ta se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rău, pentru un începător. Poate o să lucrezi pentru mine, într-o zi. Să-i spui soru-tii să mă caute. Jucă portocala în palmă, sub ochii îngroziți ai flăcăului care nu învrednicise cu nicio privire mărunțișul îndesat în buzunare, dar privea disperat la portocală. — Bine, încheie vlăjganul, punându-i înapoi portocala. Pe asta du-i-o soru-tii, spune-i că e din partea mea. Cum ziceai c-o cheamă ? Coltuc înghiți în sec și închise ochii, așteptând palma pe care o merita încăpățânarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi rostogolit pe nisip, tot mai încet și mai aproape, până când se opri. Apoi începu să plutească, privind cu nesaț către lumea care începea să se dezmorțească și, mai ales, privind de sus către sine. Dintr-odată însă strigătul disperat al Melaniei rupse vraja. Ea rămase împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țineau de brațe, îmbrâncindu-l, în timp ce alții îl loveau din spate cu bâtele. Mai văzu doar cum se frânge în genunchi, dar ei continuau să-l târască și nu știai de ce îi căzuse bărbia în piept, dacă într-un gest disperat de apărare ori pentru că nu mai era în stare să-și țină capul pe umeri. Strigă după el, dar simți în același timp primele lovituri pe spate, încât cei care o loviseră crezură că strigătul e de durere și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o ultimă frunză în mână, dar, privind la trotuarul din fața lui, pe care urmele toamnelor vechi nu se vedeau și unde toamnele noi nu lăsau nicio urmă, își dădu seama că plasarea acelei ultime frunze ar fi fost o încercare disperată, ce n-ar fi reușit să reînvie orașul care fusese. Își înfipse codița ultimei frunze în părul sârmos, hotărând că, oriunde va merge, ea va fi granița vechiului oraș. De aceea Maca decise, pentru ceilalți, încotro să se îndrepte. O
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi ridică bărbia, îi primi sărutul fără împotrivire. De atâta plâns, fața îi era răcoroasă și buzele aveau un gust proaspăt, sălciu, ca apa de ploaie. Se lipi de el și îl încolăci cu brațele și picioarele. Era o îmbrățișare disperată, așa că nu mai știură care era unul și care celălalt. Nici nu trebui să-și coboare mâna ca să se ajute, fata îl înconjură cu totul și îl trase în ea. Erau atât de tulburați, cu piepturile tresăltând și pântecele zvâcnind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la vremea morții lor. Astfel încât, încetul cu încetul, oamenii începură să se teamă de pictorul care picta vârstele morții. Tot mai puțini se încumetară să se așeze pe scăunelul din fața șevaletului, până ce, într-o zi, scăunelul rămase gol, în încercarea disperată a orășenilor de a se crede nemuritori. Nu era însă singurul motiv pentru care mușteriii dispăruseră și locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își ridică ochii spre genunchii mei. Pupilele care se văd doar pe jumătate îl fac să semene cu o șopârlă. Nu vreau să critic, însă ar trebui să fiți atentă, doamnă Yehonala. Ne puteți băga pe amândoi în necaz. Sunt disperată, Shim, îi zic. Te rog ridică-te și ia loc. În timp ce vorbesc îi fac semn lui An-te-hai, care aduce o cutie aurie sculptată. — Shim, am pentru tine un umil dar. Deschid cutia și scot ruyi-ul pe care împăratul Hsien Feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de a-ți da orice. Promisiunea lui îmi alină inima, însă mintea mă avertizează să nu mă încred în vorbe rostite într-un moment de pasiune. Îmi spun că mâine îi va fi trimisă o altă concubină, care este la fel de disperată ca și mine. O altă concubină care și-a oferit și ea toată averea eunucului-șef Shim. Înainte ca soarele să răsară, mă aflu înapoi în Palatul Frumuseții Esențiale. După ce mă spăl, ies din cameră în grădină. Vremea e senină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Yehonala. — Tung Chih are dreptul de a-și lua rămas-bun de la tatăl său! țip eu, sperând că împăratul Hsien Feng mă va auzi. — Îmi pare rău. Întâlnirea cu Tung Chih nu ar face decât să-l tulbure pe Majestatea Sa. Disperată, încerc să-l împing pe Shim la o parte, însă el stă neclintit ca un zid: — Va trebui să mă omorâți ca să mă faceți să-mi încalc îndatorirea. Cad în genunchi și îl rog: Vrei cel puțin să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Su Shun. Neglijența mea nevinovată s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari greșeli. Nu mi-am dat seama de răul care i se făcea lui Tung Chih, decât atunci când a fost prea târziu. La acel moment, eram disperată să-mi lărgesc orizontul. Îmi lipsea încrederea și mă simțeam slab informată. Subiectele actelor erau vaste. Înțelegerea lor mi se părea precum cățăratul pe un stâlp unsuros. Cum țineam foarte tare la rolul jucat de guvern, eram hotărâtă să pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de ce să-ți faci griji, prințe Yee. — Dar cine va fi? Îl văd pe Su Shun pășind înainte și hotărăsc să pecetluiesc momentul: — Prințul Ch’un va prelua obligațiile militare, spun eu, întorcându-mi privirea de la Su Shun. El pare disperat să vorbească și îmi este teamă că-i va atrage atenția lui Nuharoo. Prințului Ch’un nu i s-a încredințat vreo misiune. O țintuiesc cu privirea pe Nuharoo: El va fi perfect pentru această treabă, nu crezi? — Da, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
invazia mea de gândaci? —Avery tocmai m-a cerut de nevastă! țipă Penelope. Ne-am logodit! Fir-ar să fie. Aceste două cuvinte foarte simple - ne-am logodit - pot face o persoană atât de fericită, iar pe alta atât de disperată. Pilotul automat intră În funcțiune rapid, amintindu-mi că ar fi fost nepotrivit - ca să mă exprim blând - să pun În cuvinte ceea ce gândeam cu adevărat. E un ratat, P. Un puști răsfățat, drogat, Într-un corp de băiat mare. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
și neliniște. Pe Simon Îl păcălisem. Cred că În momentul ăsta ți-ar prinde bine un cocteil. Ce să-ți pregătesc de băut, Bette? Habar n-avea el că mă apucasem să beau de una singură. Nu În felul acela disperat, solitar, „trebuie să beau ca să fac față și, dacă Întâmplător sunt singură, atunci așa să fie“, ci În felul acela matur, „sunt un adult și, dacă vreau un pahar de vin sau o gură de șampanie sau patru doze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Încă eram cufundată cu totul În lumea post-facultate a garderobei de serviciu de tip Ann Taylor. —Ah, nu te mai lamenta, scumpo. O să găsești ceva. Ține minte, ești Întotdeauna bine-venită să lucrezi cu mine, știi tu. Asta dacă chiar ești disperată. Will Îmi tot pomenise despre o asemenea oportunitate, cât de delicat putuse. Încă de când eram În liceu făcea tot felul de comentarii „spontane” despre cât de amuzant ar fi să lucrăm Împreună sau cât de talentată eram ca cercetătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Vreau șase mese, fiecare cu câte două sticle, pentru Început și toată lumea să intre. Acum. Am văzut că Sammy Își terminase conversația și am Încercat să mă evapor din față cât mai discret, ca să mă pot pierde În mulțime; eram disperată să nu mă vadă cu Philip. Peste tot În jurul meu, oamenii butonau la celulare, sunând pe oricine și pe toată lumea care l-ar putea convinge pe paznic să dea la o parte cordonul de catifea; fetele se apropiară de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Am Încercat s-o sun pe Penelope imediat după aceea și am continuat s-o sun până când am adormit În sfârșit, puțin după trei dimineața. De fiecare dată Îmi intra căsuța poștală. 16 Mi-am reluat telefoanele după șapte ore, disperată să-i explic Penelopei că nu era așa cum părea, dar nu răspundea nimeni. Avery a ridicat până la urmă receptorul puțin după prânz, părând amețit și puțin cam mahmur. — Bună, Bette, ce mai faci? —Bună, Avery. Penelope e acolo, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ta cu Isabelle? am Întrebat, Încercând să păstrez un ton obișnuit. Fața i se Încordă. Nu spuse nimic, se holba pur și simplu la tăblia mesei și scrâșnea din dinți. —Las-o baltă, nu e treaba mea, am adăugat rapid, disperată să nu distrug momentul. E complicat, spuse el. —Așa ai spus. M-am uitat cum un pui micuț de pisică a sărit până În vârful unei grămezi uriașe de covoare, unde adolescenta care se ocupa de cafenea Îi pusese un bol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al românilor ce s-au perpetuat în mileniul întunecat. Putem concluziona că realitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să spunem că, în secolul al XIII-lea, ultimii cinci regi arpadieni, începând cu Andrei II (1205-1235) și încheind cu Andrei III (1290-1301), au încercat să stăvilească acțiunea factorilor de eroziune ai puterii regale. Astfel, regii arpadieni au făcut eforturi disperate pentru a prelua controlul asupra domeniului regal, înstrăinat în bună măsură prin concesiuni anterioare. În această direcție, prin "Bula de Aur" (1222) (vezi DIR C, sec. XI-XIII, II, p. 375-378), charta ce a statuat "libertățile", privilegiile nobilimii regatului, Andrei II
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fie și mai deranjantă. Liderii bolșevici se așteptaseră ca un val revoluționar să cuprindă întreaga Europă la sfîrșitul războiului. De fapt, doar Ungaria a avut parte de un astfel de eveniment. Națiunea maghiară se afla în 1919 într-o situație disperată; ea se confrunta cu o serie de cereri de despăgubiri imposibil de satisfăcut din partea Aliaților și cu grave pierderi teritoriale. După prăbușirea Imperiului Habsburgic, la Budapesta a venit inițial la putere un guvern republican moderat; acesta a fost urmat de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]