9,274 matches
-
printre cei câțiva bătrâni așezați pe la mese, în întuneric, și luă loc la o măsuță din imediata apropiere a scenei. Șapca lui arăta ca un proiector verde și solitar. Fiind atât de aproape, ar fi putut face vreun gest spre domnișoara O’Hara, sau ar fi putut să-i șoptească ceva despre Boetius ca să-i atragă atenția. Va fi încântată când își va da seama că se afla printre spectatori un suflet înrudit. Ignatius se uită spre cei câțiva bărbați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ceva despre Boetius ca să-i atragă atenția. Va fi încântată când își va da seama că se afla printre spectatori un suflet înrudit. Ignatius se uită spre cei câțiva bărbați cu priviri goale care ședeau în local. Era limpede că domnișoara O’Hara trebuia să-și arunce perlele în fața unui grup sinistru de porci, asemenea acelor bătrâni ramoliți și libidinoși care se dau la copii în sălile de cinematograf la matinee. Într-o parte a micii scene, o orchestră formată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apăsă eșarfa pe nări atât de tare, încât simți că se sufocă. Avea să ia cine știe ce microb de la femeia asta. Avea să-i ajungă apoi până la creier și să-l transforme într-un mongoloid. Cât de rău era tratată biata domnișoară O’Hara! Prinsă în capcană și silită să lucreze împreună cu astfel de femei inumane. Neavând încotro, detașarea ei învățată de la Boetius trebuie să fi fost splendidă. Femeia lăsă să cadă nota de plată pe genunchii lui Ignatius. — Să nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
femeia, băgându-și capul sub masă ca să dea de fața clientului ei. — Taci din gură, târfă, șuieră Ignatius. Orchestra atacă cu poticneli o versiune în patru timpi a melodiei Doamna sofisticată. Nazista strigă: — Și acum urmează frumoasa virgină din Virginia, domnișoara Harlett O’Hara. Un bătrân de la una dintre mese bătu anemic din palme. Ignatius se iți pe deasupra marginii scenei și văzu că patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
virgină din Virginia, domnișoara Harlett O’Hara. Un bătrân de la una dintre mese bătu anemic din palme. Ignatius se iți pe deasupra marginii scenei și văzu că patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o pasăre la fel de monstruoasă. Încă cineva aplaudă. — Mira, plătești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ironic, cartea Fortunei mi-a adus și ea ghinion. O, Fortuna, răzgâiată degenerată ce ești! — Taci din gură, strigă doamna Reilly, cu fața schimonosită de furie. Vrei să vie aici toată secția asta a spitalului? Ce crezi c-o să spună domnișoara Annie? Cum am să mai dau eu ochii cu oamenii, idiotule, nebunule? Acu’ spitalu’ ăsta vrea două’j’ de dolari, ca să mă lase să te iau acasă. Șoferul de la ambulanță nu putea să te ducă la Caritas? Nu! A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi fost o farsă ridicolă în care el, Talc, ar fi devenit bufonul. Doctorul Talc puse jos ziarul și paharul și își acoperi fața cu mâinile. Nu-i rămânea decât să se descurce singur cu biletul. Avea să nege totul. * Domnișoara Annie privi la ziarul ei de dimineață și sângele i se ridică în obraji. Se întrebase cum de era atâta liniște în dimineața aceea alături, în gospodăria celor doi Reilly. Ei bine, aceasta era ultima picătură! Cartierul începea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu unu’ ca el? * Domnul Levy se așeză pe divanul galben și despături ziarul care era distribuit pe coastă, în fiecare dimineață, pentru cei care plăteau un abonament mai mare. Era minunat să aibă divanul numai pentru el, dar dispariția domnișoarei Trixie nu era de ajuns ca să-i însenineze spiritul. Nu închisese un ochi toată noaptea. Doamna Levy era pe planșeta ei de gimnastică, tratându-și grăsimea cu câteva salturi matinale. Era tăcută, ocupată cu niște planuri în legătură cu fundația, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pasărea și portarul care rânjea. — Unde este? Nu văd nici un idealist. Domnul Levy arătă vaca culcată jos în stradă. Ăsta-i el? În rigolă? Ce tragic! Amețit, beat, neajutorat, pus la index de pe acum. Notează-ți-l în carte, alături de domnișoara Trixie și de mine. O altă viață pe care ai distrus-o. — O pasăre l-a ciupit de ureche, sau ceva la fel de smintit. Uite aici, privește la banda de suspecți pe care a prins-o poliția. Ți-am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bună să se joace cu ea un student! — Mă duc direct la el acasă. Doamna Levy își adună însemnările despre fundație și opri planșeta, spunând: — Dacă tot mergi în oraș, ia-mă și pe mine cu mașina. Sunt îngrijorată în legătură cu domnișoara Trixie de când mi-a spus Gonzalez că l-a mușcat de mână pe gangsterul ăla. Trebuie să o văd. Vechea ei ură față de Levy Pants a ieșit din nou la suprafață. — Tot vrei să te mai joci cu hoașca aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mute de aici. Nu mai pot îndura! Se ceartă tot timpu’. Dă-mi voie să te mai întreb ceva. Îl cunoști bine pe domnul Reilly! Crezi că este iresponsabil? Sau poate chiar periculos? Ce vrei de la el? Ochii împăienjeniți ai domnișoarei Annie se îngustară. A mai dat și de alt bucluc? — Sunt Gus Levy. A lucrat cândva pentru mine. — Ei, nu mai spune! Nebunu’ ăla de Ignatius era tare mândru de slujba pe care o avea acolo. Îl tot auzeam spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică o bretea care îi alunecase. Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din patu’ meu!“; „Cum îndrăznești? Eu sunt virgin.“ Era groaznic! Luam aspirine două’ ș’ patru de ore pe zi. Pe urmă fata a plecat. N-o pot acuza. Nu era nici ea, oricum, întreagă, dacă s-a-ncurcat cu el. Domnișoara Annie băgă mâna să-și ridice și cealaltă bretea. Din toate casele din oraș, de ce-a trebuit să mă mut tocma’aici? Spune-mi și mie! Domnului Levy nu-i venea în cap nici un motiv pentru care ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu pot să mai îndur! Nervii îmi sunt la pământ. Până și când face Ignatius baie se aude de parcă vine potopu’ la mine-n casă! Cred că m-au lăsat balamalele. Sunt prea bătrână. M-am săturat de oamenii ăștia. Domnișoara Annie privi peste umărul domnului Levy. Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, domnule. La revedere. Intră în graba mare în casă și închise cu zgomot obloanele. Dispariția ei bruscă îl lăsă pe domnul Levy nelămurit, așa cum îi lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acolo și pe mongoloidul de Mancuso, ca să faci să pornească acest ciclu nefast. Cât de încrezător, cât de naiv am fost! De săptămâni întregi sunt victima unei conspirații. Totul era pus la cale. — Dă-te jos din mașină. — Vezi, spuse domnișoara Annie printre zăbrele. Au început din nou. Ușa din spate a mașinii se deschise și o pereche de cizme mari călcară jos pe trotuar. Capul nebunului era bandajat. Părea obosit și palid. — Nu vreau să locuiesc sub același acoperiș cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privească cruciș de furie. Își duse mâinile la urechi ca să nu mai audă nimic. — Cerul știe ce dorințe nerușinate are omul acesta! Te rog nu-mi spune întregul adevăr. Mi-ar produce o prăbușire nervoasă totală. — Tăceți din gură, strigă domnișoara Annie din spatele jaluzelelor. Nu mai aveți multe zile de stat pe strada asta. — Claude nu-i foarte deștept, dar e un om cumsecade. E bun cu familia lui, și asta contează. Santa spune că îi plac comuniștii pentru că-i singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-mi facă! Cunosc prea multe dintre activitățile ei sordide. Vrea să mă elimine. V-ați gândit să vă adresați femeii aceleia, Trixie? Știe mult mai multe decât bănuiți. Asta spune și soția mea, dar n-am crezut-o niciodată. Domnișoara Trixie este, la urma urmei, prea bătrână. Nu cred că e în stare să scrie nici o listă pentru băcan. — Bătrână? se miră doamna Reilly. Ignatius, mi-ai spus că Trixie era numele unei fete drăguțe care lucra la Levy Pants
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl avea mereu lângă cotul său, un ceainic de porțelan, puțin crăpat, în fundul căruia era întotdeauna o rămășiță de frunze fierte. Se duse la fereastră și trase jaluzelele, dar când se uită afară ochii lui îi întâlniră pe cei ai domnișoarei Annie care se uita spre el prin golul dintre jaluzele. Întoarse spatele ferestrei și îl privi pe domnul Reilly căutând într-un dosar cu foi volante. — Uite aici, spuse Ignatius. Sunt câteva însemnări pe care le-am scris în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rând sau două. „Cu timpul va afla despre devotamentul meu pentru firma lui, despre dăruirea mea. Exemplul meu s-ar putea să-l facă și pe el să creadă din nou în Levy Pants.“ Arătătorul îl călăuzi spre paragraful următor. „Domnișoara Trixie tot nu ține seama decât de persoana ei, dovedindu-se astfel mai înțeleaptă decât am considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei aparent față de Levy Pants. Devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înapoi spre docurile din Desire Street. Străbătu în goană Napoleon Street și trecând pe alt nivel se înscrise pe autostradă, cuprins de un sentiment care era o versiune îndepărtată, dar ușor de recunoscut, a hotărârii. Dacă resentimentul o împinsese pe domnișoara Trixie să scrie acea scrisoare, atunci doamna Levy era persoana responsabilă pentru procesul lui Abelman. Dar era oare în stare domnișoara Trixie să scrie ceva atât de inteligibil cum era scrisoarea respectivă? Domnul Levy spera că da. Trecu repede prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de un sentiment care era o versiune îndepărtată, dar ușor de recunoscut, a hotărârii. Dacă resentimentul o împinsese pe domnișoara Trixie să scrie acea scrisoare, atunci doamna Levy era persoana responsabilă pentru procesul lui Abelman. Dar era oare în stare domnișoara Trixie să scrie ceva atât de inteligibil cum era scrisoarea respectivă? Domnul Levy spera că da. Trecu repede prin cartierul domnișoarei Trixie, prin fața barurilor și a firmelor care se vedeau la tot pasul anunțând RACI FIERȚI și STRIDII ÎN COCHILIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să scrie acea scrisoare, atunci doamna Levy era persoana responsabilă pentru procesul lui Abelman. Dar era oare în stare domnișoara Trixie să scrie ceva atât de inteligibil cum era scrisoarea respectivă? Domnul Levy spera că da. Trecu repede prin cartierul domnișoarei Trixie, prin fața barurilor și a firmelor care se vedeau la tot pasul anunțând RACI FIERȚI și STRIDII ÎN COCHILIE. Ajungând la blocul căutat, se luă pe urma dârei de petice și urcă scările până la o ușă cafenie. Bătu și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se facă greață. Domnul Levy trecu pe lângă soția lui ca să dea de o scenă pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată. Conacul lui Levy nu-l pregătise pentru interioare ca cel de pe Constantinopole Street, sau ca acesta. Apartamentul domnișoarei Trixie era decorat cu cârpe, gunoaie, bucăți de metal, cutii de carton. Undeva, dedesubtul acestora, se afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afla mobila. Dar suprafața, terenul vizibil, era un peisaj format din haine vechi, lăzi și ziare. Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc de ziare. Unicul element de întinerire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc de ziare. Unicul element de întinerire pe care părea că l-a reținut domnișoara Trixie erau dinții. Se vedeau sclipind printre buzele ei subțiri, în timp ce mușca din prăjituri. — Ai amuțit dintr-o dată, constată doamna Levy. Ce s-a întâmplat, Gus? O altă încercare terminată cu eșec? — Domnișoară Trixie, strigă domnul Levy în urechea bătrânei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]