6,588 matches
-
Mari decât Svatopluk I și urmașii săi, nemenționați de alți cronicari de la sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Astfel, Gesta Hungarorum amintește de Menumorut, „ducele din Biharia”, de Zobor "ducele din Nitra, prin mila ducelui cehilor” și de Gelou „un valah” , care domnea în Transilvania. Gelou, ducele românilor, a condus o formațiune statală cu populație românească și slavă (blasij et sclaui) ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Cuprindea minele de sare
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
sfârșitul secolului al IX-lea și începutul celui de-al X-lea. Astfel, Gesta Hungarorum amintește de Menumorut, „ducele din Biharia”, de Zobor "ducele din Nitra, prin mila ducelui cehilor” și de Gelou „un valah” , care domnea în Transilvania. Gelou, ducele românilor, a condus o formațiune statală cu populație românească și slavă (blasij et sclaui) ce cuprindea bazinele Someșului Mic și Almașului, până la Poarta Meseșului. Cuprindea minele de sare și de aur, care au atras atenția nomazilor pecenegi și unguri. Inainte
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Tracia Glad a fost voievod al unei formațiuni statale medievale timpurii formată din români, slavi și pecenegi, localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea. Reședința principală a ducelui era Morisena (astăzi Cenad). Detalii despre voievodatul lui Glad sunt prezentate în Gesta Hungarorum Este aproape sigur că au existat cronici mai vechi, care menționau formațiunile statale și liderii acestora care au existat în regiunea în care au „descălecat” ungurii
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
despre Moravia, ungurii un invadat regiunea Nitra (Slovacia) și l-au înfrânt și ucis pe domnitorul local, Zobor. După aceasta, după cum continuă relatarea lui Anonymous,ungurii au ocupat mai întâi Panonia de la „romani”, iar după aceea l-au silit pe „ducele” Banatului, Glad, să ceară pace. Anonymous descrie și tratatul pe care ungurii l-au semnat cu Menumorut, prin care „ducele” român accepta să-și mărite fata cu fiul lui Árpád, Zolta. Specialistul britanic în istoria Ungariei medievale C. A. Macartney
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
după cum continuă relatarea lui Anonymous,ungurii au ocupat mai întâi Panonia de la „romani”, iar după aceea l-au silit pe „ducele” Banatului, Glad, să ceară pace. Anonymous descrie și tratatul pe care ungurii l-au semnat cu Menumorut, prin care „ducele” român accepta să-și mărite fata cu fiul lui Árpád, Zolta. Specialistul britanic în istoria Ungariei medievale C. A. Macartney consideră că relatările lui Anonymous cu privire la Menumorot și Glad sunt inspirate dintr-o cronică târzie, care privea domnia lui Ahtum
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Eisenach, în Thuringia. În 1228, Henric a fost căsătorit cu Elisabeta (1206-1231), fiica lui Albert al II-lea, markgraf de Brandenburg. După moartea Elisabetei, el s-a recăsătorit cu Gertruda de Babenberg (n. cca. 1210/1215 - d. 1241), fiica a ducelui Leopold al VI-lea de Austria. După decesul acesteia, el s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Beatrice (n. 1225-d. 1288), fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant. Toate cele trei căsătorii au fost lipsite de urmași. După
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
el s-a recăsătorit cu Gertruda de Babenberg (n. cca. 1210/1215 - d. 1241), fiica a ducelui Leopold al VI-lea de Austria. După decesul acesteia, el s-a căsătorit pentru a treia oară, cu Beatrice (n. 1225-d. 1288), fiica ducelui Henric al II-lea de Brabant. Toate cele trei căsătorii au fost lipsite de urmași. După moartea lui Henric Rașpe fără moștenitori, împăratul a acordat Thuringia că feud lui Henric al III-lea cel Ilustru de Meissen, fiul surorii lui
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
Ludovic I (n. 23 decembrie 1173, Kelheim - 15 septembrie 1231, Kelheim), membru al casei de Wittelsbach, a fost duce de Bavaria din 1183 și conte palatin de Renania din 1214. Ludovic a fost fiul ducelui Otto al III-lea de Bavaria cu Agnes de Loon. El a fost căsătorit cu Ludmila, fiică a ducelui Frederic de Boemia. Ludovic a extins teritoriul ducatului de Bavaria și a întemeiat mai multe orașe. Printre orașele fondate de el
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
casei de Wittelsbach, a fost duce de Bavaria din 1183 și conte palatin de Renania din 1214. Ludovic a fost fiul ducelui Otto al III-lea de Bavaria cu Agnes de Loon. El a fost căsătorit cu Ludmila, fiică a ducelui Frederic de Boemia. Ludovic a extins teritoriul ducatului de Bavaria și a întemeiat mai multe orașe. Printre orașele fondate de el se numără Landshut în 1204, Straubing în 1218 și Landau an der Isar în 1224. El a acordat sprijin
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
Bavariei. Însă în 1211 Ludovic s-a alăturat taberei familiei de Hohenstaufen; împăratul Frederic al II-lea l-a recompensat cu stăpânirea asupra Palatinatului renan în 1214. Fiul său, Otto a fost căsătorit cu Agnes de Palatinat, o nepoată a ducelui Henric Leul și a lui Conrad de Palatinat. Prin această căsătorie, familia Wittelsbach a moștenit Palatinatul, păstrându-l ca posesiune până la 1918. Tot din acel moment, leul a devenit simbolul heraldic în blazonul Bavariei și Palatinatului. În 1221, Ludovic a
Ludovic I de Bavaria () [Corola-website/Science/328642_a_329971]
-
Otto I (n. 1150-d. 1207) a fost conte de Geldern și de Zutphen de la 1182 până la moarte. Otto era fiul contelui Henric I de Geldern cu Agnes de Arnstein. În 1184, el s-a căsătorit cu Richarda, una dintre fiicele ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria cu Agnes de Loon. s-a raliat împăratului Frederic I Barbarossa în Cruciada a treia (1189-1192), în timpul căreia el a participat la cucerirea Iconiumului de către cruciații germani. După moartea lui Frederic Barbarossa
Otto I de Geldern () [Corola-website/Science/328639_a_329968]
-
faptului că Henric era logodit formal cu Agnes de Boemia, Engelbert plănuia căsătoria sa cu una dintre fiicele regelui Ioan I al Angliei; cu toate acestea, alianța matrimonială respectivă nu a avut loc niciodată. După moartea lui Engelbert din 1225, ducele Ludovic I de Bavaria a preluat misiunea de supraveghere a lui Henric. Tânărul rege se afla cel mai mult sub grija "ministerialis" imperiali. Ei activau de asemenea ca administratori asupra ducatului de Suabia. Între timp, legătura de logodnă dintre Henric
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Suabia. Între timp, legătura de logodnă dintre Henric și prințesa boemă a fost anulat. În Nürnberg, la 29 noiembrie 1225, prin ordinul tatălui său, Henric s-a căsătorit cu o femeie cu șapte ani mai mare decât el, Margareta, fiica ducelui Leopold al VI-lea de Austria. 16 luni mai târziu, la 23 martie 1227, Margareta a fost încoronată ca regină a Germaniei în Aachen. Această uniune a produs doi fii: Henric (care a murit de tânăr, în cca. 1242/1245
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
un conducător plin de viață și cultivat și s-a înconjurat de mulți "Minnesänger" la curtea sa. Este posibil ca el însuși să fi scris câteva "Minnelieder" (poeme de dragoste). În 1228, el a avut o neînțelegere cu tutorele său, ducele Ludovic I de Bavaria, care era suspectat de complot alături de papă împotriva împăratului Frederic al II-lea. În jurul zilei de Crăciun a acelui an, Henric a preluat domnia pentru sine, l-a constrâns pe Ludovic să se supună, iar apoi
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
acestuia, care îi reduceau din autoritate. În 1232, Henric a jurat credință și supunere față de tatăl său la Cividale. În același an, Henric a reînnoit liga dintre Hohenstaufeni și casa regală franceză, iar în anul următor, l-a supus pe ducele Otto al IV-lea de Bavaria și de Palatinat, fiul ducelui Ludovic I de Bavaria. Cu toate acestea, în 1233/1234, el l-a stârnit din nou pe tatăl său, atunci când a intervenit împotriva inchizitorului Conrad de Marburg, într-un
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
credință și supunere față de tatăl său la Cividale. În același an, Henric a reînnoit liga dintre Hohenstaufeni și casa regală franceză, iar în anul următor, l-a supus pe ducele Otto al IV-lea de Bavaria și de Palatinat, fiul ducelui Ludovic I de Bavaria. Cu toate acestea, în 1233/1234, el l-a stârnit din nou pe tatăl său, atunci când a intervenit împotriva inchizitorului Conrad de Marburg, într-un moment când Frederic încerca să îl aducă pe papa Grigore al
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Nidda din august 1246, însă a murit câteva luni mai tarziu. Landgraful de Thuringia a fost succedat că anti-rege de către contele Willem al II-lea de Olanda. Tot în 1246, Conrad s-a căsătorit cu Elisabeta de Bavaria, fiica a ducelui Otto al II-lea de Bavaria. Cei doi au avut un fiu, Conrad(în), în 1252. În 1250, Conrad a stabilizat momentan situația din Germania prin înfrângerea lui Willem de Olanda și a aliaților renani ai acestuia. Atunci cand Frederic al
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
Henric (n. 1173 - d. 28 aprilie 1227) a fost conte palatin al Rinului între 6 august 1195 și 1213. Henric a fost fiul cel mare al ducelui Henric Leul din dinastia Welfilor, de pe urma căsătoriei acestuia cu Matilda de Anglia. El a crescut în Anglia și a devenit conte palatin al Rinului ca urmare a căsătoriei sale din 1193 cu Agnes, moștenitoare a comitatului din familia Hohenstaufenilor. Atunci când
Henric al V-lea de Palatinat () [Corola-website/Science/328651_a_329980]
-
Imperiul Otoman. La 13 februarie 1848, înaintând un memorandum conducerii imperiale vieneze, o delegație a bucovinenilor cere mai multă autonomie în cadrul unirii sub coroana Austriei și crearea unui ducat românesc, iar "„împăratul austriac să poată purta și titlul de mare duce al românilor”", ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
mare duce al românilor”", ca o recunoaștere a românității Bucovinei. Astfel, la 4 martie 1849, ei obțin un statut de autonomie a Bucovinei în Imperiul Austriac, iar la titlurile imperiale ale împăratului Franz Josef se adăugă și acela de Mare Duce al Bucovinei. Este creată Dieta ducatului Bucovinei, care se întrunește pentru prima oară la 6 aprilie 1861. În cadrul acestei instituții erau reprezentate toate minoritățile, iar românii dețineau majoritatea. Președintele dietei, Eudoxiu Hurmuzachi, devine astfel mareșal al Bucovinei. În ciuda afluxului de
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
Utrecht, după ce a achiziționat regiunea din zona Rinului (Leiden și împrejurimile) ('comes de Hollant'; până în acel moment, stăpânirea conților se referise în mod oficial la Frizia). În jur de 1108, Floris al II-lea s-a căsătorit cu Gertrude, fiica ducelui Theodoric al II-lea de Lorena. Gertruda și-a schimbat numele în Petronila (ca derivare de la Sfântul Petru), ca recunoaștere a loialității sale față de Sfântul Scaun. Petronila și Floris au avut patru copii, trei fii: Dirk, Floris, Simon, și o
Floris al II-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328666_a_329995]
-
Adelaidei, sora lui Willem al II-lea de Olanda. În timpul domniei Margaretei, puterea reală în comitat a fost deținută de fiul ei, Willem al V-lea. Acesta va deveni conte în urma unui război civil și va ocupa și poziția de duce de Bavaria-Straubing, ca Wilhelm I. Un război de succesiune a avut loc între Ioan al III-lea și Iacobine (Jacqueline). În cele din urmă, războiul s-a încheiat cu victoria lui Filip al III-lea cel Bun, ducele de Burgundia
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
poziția de duce de Bavaria-Straubing, ca Wilhelm I. Un război de succesiune a avut loc între Ioan al III-lea și Iacobine (Jacqueline). În cele din urmă, războiul s-a încheiat cu victoria lui Filip al III-lea cel Bun, ducele de Burgundia în 1432, care, între timp, moștenise pretențiile lui Ioan asupra comitatului de Olanda. Filip era nepot de frate al lui Willem al VI-lea, care se căsătorise cu o fiică a ducelui Filip al II-lea cel Viteaz
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
Filip al III-lea cel Bun, ducele de Burgundia în 1432, care, între timp, moștenise pretențiile lui Ioan asupra comitatului de Olanda. Filip era nepot de frate al lui Willem al VI-lea, care se căsătorise cu o fiică a ducelui Filip al II-lea cel Viteaz de Burgundia. În 1432, Filip al III-lea a constrâns-o pe Iacobina să abdice din Hainaut și Olanda în favoarea sa. Pe perioada dominației străine a Burgundiei și a Habsburgilor, comitatul era guvernat de
Lista conților de Olanda () [Corola-website/Science/328659_a_329988]
-
recuperare a Comitatului de Olanda și a altor teritorii aflate în posesia lui Willem de Utrecht. Poporul s-a răsculat, însă acțiunea a fost respinsă, iar teritoriul a revenit sub dominația episcopală, ca urmare a acțiunii unei armate de sub comanda ducelui Godefroi al IV-lea cel Ghebos de Lotharingia, trimisă la ordinul împăratului Henric al IV-lea. În 1076, la solicitarea episcopului Willem, ducele lotharingian a vizitat domeniile acestuia de la granița cu Frizia. La Delft, ducele a fost asasinat de către răsculați
Dirk al V-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328668_a_329997]