6,495 matches
-
majoritatea regilor maghiari. Cu toate acestea, până la acest edict orașul nu a avut nici odată statutul de episcopie. a fost creată prin unirea unei părți a Arhidiecezei de Veszprém cu o parte a Diecezei de Győr. După acest eveniment, noua episcopie a devenit sufragană a Arhidiecezei de Esztergom în prezent având acelaș statut.
Dieceza de Székesfehérvár () [Corola-website/Science/333037_a_334366]
-
Dieceza romano-catolică de Seghedin-Cenad (în ) este una dintre cele douăsprezece episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, cu sediul în orașul Seghedin. Ea se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Kalocsa-Kecskemét. Episcopia a fost fondată în anul 1030 de către Ștefan cel Sfânt, primul rege maghiar. Inițial sediul episcopal s-a aflat
Dieceza de Seghedin-Cenad () [Corola-website/Science/333035_a_334364]
-
Dieceza romano-catolică de Seghedin-Cenad (în ) este una dintre cele douăsprezece episcopii ale Bisericii Romano-Catolice din Ungaria, cu sediul în orașul Seghedin. Ea se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Kalocsa-Kecskemét. Episcopia a fost fondată în anul 1030 de către Ștefan cel Sfânt, primul rege maghiar. Inițial sediul episcopal s-a aflat la Cenad, ca episcopie sufragană a Arhiepiscopiei de Kalocsa. După Primul Război Mondial, zona de sud a episcopiei și Cenadul au
Dieceza de Seghedin-Cenad () [Corola-website/Science/333035_a_334364]
-
din Ungaria, cu sediul în orașul Seghedin. Ea se află în provincia mitropolitană a Arhidiecezei de Kalocsa-Kecskemét. Episcopia a fost fondată în anul 1030 de către Ștefan cel Sfânt, primul rege maghiar. Inițial sediul episcopal s-a aflat la Cenad, ca episcopie sufragană a Arhiepiscopiei de Kalocsa. După Primul Război Mondial, zona de sud a episcopiei și Cenadul au ieșit de sub stăpânirea maghiară, fiind integrate în Regatul României. Astfel, teritoriul episcopiei a fost împărțit între cele două țări. În anul 1923, episcopul
Dieceza de Seghedin-Cenad () [Corola-website/Science/333035_a_334364]
-
Arhidiecezei de Kalocsa-Kecskemét. Episcopia a fost fondată în anul 1030 de către Ștefan cel Sfânt, primul rege maghiar. Inițial sediul episcopal s-a aflat la Cenad, ca episcopie sufragană a Arhiepiscopiei de Kalocsa. După Primul Război Mondial, zona de sud a episcopiei și Cenadul au ieșit de sub stăpânirea maghiară, fiind integrate în Regatul României. Astfel, teritoriul episcopiei a fost împărțit între cele două țări. În anul 1923, episcopul de Cenad Julius Glattfelder a fost alungat în Ungaria din cauza criticilor sale la adresa conducătorilor
Dieceza de Seghedin-Cenad () [Corola-website/Science/333035_a_334364]
-
rege maghiar. Inițial sediul episcopal s-a aflat la Cenad, ca episcopie sufragană a Arhiepiscopiei de Kalocsa. După Primul Război Mondial, zona de sud a episcopiei și Cenadul au ieșit de sub stăpânirea maghiară, fiind integrate în Regatul României. Astfel, teritoriul episcopiei a fost împărțit între cele două țări. În anul 1923, episcopul de Cenad Julius Glattfelder a fost alungat în Ungaria din cauza criticilor sale la adresa conducătorilor români. Glattfelder s-a stabilit în orașul Seghedin (în maghiară "Szeged"), care a devenit noul
Dieceza de Seghedin-Cenad () [Corola-website/Science/333035_a_334364]
-
împărțit între cele două țări. În anul 1923, episcopul de Cenad Julius Glattfelder a fost alungat în Ungaria din cauza criticilor sale la adresa conducătorilor români. Glattfelder s-a stabilit în orașul Seghedin (în maghiară "Szeged"), care a devenit noul sediu al episcopiei cu numele de Seghedin-Cenad (Szeged-Csnád). În anul 1930 în România a fost înființată noua Episcopie la Timișoara, cu vechiul Cenad pe teritoriul ei.
Dieceza de Seghedin-Cenad () [Corola-website/Science/333035_a_334364]
-
alungat în Ungaria din cauza criticilor sale la adresa conducătorilor români. Glattfelder s-a stabilit în orașul Seghedin (în maghiară "Szeged"), care a devenit noul sediu al episcopiei cu numele de Seghedin-Cenad (Szeged-Csnád). În anul 1930 în România a fost înființată noua Episcopie la Timișoara, cu vechiul Cenad pe teritoriul ei.
Dieceza de Seghedin-Cenad () [Corola-website/Science/333035_a_334364]
-
Ottokar al II-lea al Boemiei în 1278. Maribor a rezistat la asediile lui Matia Corvin în 1480 și 1481 și Imperiului Otoman în 1532 și 1683, iar orașul a rămas sub controlul monarhiei habsburgice până în 1918. Maribor, anterior în Episcopia catolică din Graz-Seckau, a devenit parte din Eparhia de Lavant la 1 iunie 1859, iar sediul său este Prince-Bishop. Numele eparhiei (după un râu din Carintia) a fost mai tarziu schimbat la Eparhia de Maribor, la 5 martie 1962. Evreii
Maribor () [Corola-website/Science/297236_a_298565]
-
au văzuți siliți să fugă la Lugo. Cel care a eliberat din nou Braga din mâinile maurilor a fost în anul 1040, regele Castiliei și Leonului, Fernando I (1036 -1065). În anul 1070 s-a reconstituit la Braga și instituția episcopiei sub conducerea episcopului Pedro care a inițiat și reluarea construcției catedralei. Mai apoi, în vremea lui Afonso Henriques, fondatorul Portugaliei independente, Braga a devenit parte a noului stat creștin. Între anii 1093-1147 Braga a fost chiar sediul curții regale portugheze
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
Între anii 1093-1147 Braga a fost chiar sediul curții regale portugheze. În primii ani ai secolului al XII- lea, Enrique, contele de Portugalia (Henri), din dinastia Burgunda,împreună cu episcopul de Toledo, Geraldo de Moissac, au inițiat procesul de transformare a episcopiei într-un arhiepiscopat, cu autorități sporite pe o arie largă din Peninsulă Iberica și care a concurat cu arhiepiscopul de Toledo în lupta pentru hegemonie în sânul Bisericii Catolice spaniole. Orașul a început să dezvolte în jurul catedralei, iar locuitorii au
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
autonomie religioasă pentru Maramureș și, în acest scop, în vara anului 1381, Balc și Drag s-au deplasat personal la Constantinopol, unde au obținut de la patriarhie titlul de stavropighie pentru ctitoria lor, Mănăstirea Peri, cu aproape aceleași drepturi ca o episcopie și al cărei exarhat se întindea și dincolo de domeniile stăpânite de de Balc și Drag, și anume până în regiunile Bereg, Sătmar, Sălaj, Ciceu și Bistrița. În 1397 s-a refugiat în Ungaria Teodor Koriatovici, cneazul Podoliei, după ce a fost înfrânt
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
principate. După 1688, Maramureșul a devenit parte a Imperiului Austriac, odată cu Transilvania. În Maramureș nu a avut loc o trecere la unirea religioasă cu Roma ca în Ardeal. Grecocatolicismul în Maramureș a fost prezent prin apartenența religioasă a românilor la episcopia ruteană a Muncaciului, care a trecut la unire cu Roma odată cu celelalte episcopii din Galiția. Biserica ortodoxă a rămas prezentă până spre sfârșitul secolului al XIX-lea prin câteva schituri care s-au afiliat stărețiilor moldovene, îndeosebi celei de la Putna
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Maramureș nu a avut loc o trecere la unirea religioasă cu Roma ca în Ardeal. Grecocatolicismul în Maramureș a fost prezent prin apartenența religioasă a românilor la episcopia ruteană a Muncaciului, care a trecut la unire cu Roma odată cu celelalte episcopii din Galiția. Biserica ortodoxă a rămas prezentă până spre sfârșitul secolului al XIX-lea prin câteva schituri care s-au afiliat stărețiilor moldovene, îndeosebi celei de la Putna. Viața grea a țărănimii înăsprită și mai mult prin noile obligațiile fiscale și
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
-lea, în orașele în care se aflau sași veniți din Ardeal (în special Câmpulung, Argeș, Târgoviște și Severin). Este de amintit mormântul comesului Laurentius de Longo Campo, datând din 1300. Dacă până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunitățile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înființează (fie din motive politice, fie la îndemnul soției sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul țării, la Argeș. Nu se știe unde se afla clădirea episcopatului, întrucât bisericuța Sân Nicoară, luată în discuție, avea o
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Severin). Este de amintit mormântul comesului Laurentius de Longo Campo, datând din 1300. Dacă până în vremea lui Vladislav Vlaicu comunitățile catolice depindeau de episcopia din Ardeal, voievodul Radu I înființează (fie din motive politice, fie la îndemnul soției sale) prima episcopie catolică de pe teritoriul țării, la Argeș. Nu se știe unde se afla clădirea episcopatului, întrucât bisericuța Sân Nicoară, luată în discuție, avea o arhitectură de factură bizantină, iar pe la 1788 încă se mai slujea acolo în legea Răsăritului. Întâiul episcop
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
și la Șistov. Dacă Ștefan cel Mare a zidit 45 de biserici și mănăstiri, Matei Basarab a zidit 46, atestate documentar, fiind astfel cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc (conform lui C. C. Giurescu). Printre altele, a reconstruit Episcopia Buzăului, „"după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoșii săi, arsă și stricată de năvălirile varvaricești"”, așa cum scria un cronicar al vremii. Dar cea mai cunoscută dintre ctitoriile lui Matei Basarab rămâne Mănăstirea Arnota (din
Matei Basarab () [Corola-website/Science/297415_a_298744]
-
său, canonicul Alexandru Breban, a fost senator al Partidului Național Țărănesc. În 1941 familia sa s-a refugiat la Lugoj, după ce tatăl scriitorului a fost arestat în toamna anului 1940 de către autoritățile maghiare. Vasile Breban a funcționat la Lugoj în cadrul Episcopiei Unite. Nicolae Breban și-a început la Lugoj studiile gimnaziale și liceale. În 1951 a fost exmatriculat din penultima clasă a Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj din cauza originii sale sociale. Absolvă în 1952, la cursuri fără frecvență, Liceul „Oltea Doamna
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
înalte în biserică pentru a obține profit din imensa bogăție a bisericii. Arhiepiscopia de Strasbourg valora 400.000 de livre pe an, iar preoții primeau 7.000-10.000 de livre pe an. Numeroși episcopi dețineau mai mult decât o singură episcopie și nu erau văzuți niciodată în vreuna din ele. Averea bisericii provenea din pământul pe care îl deținea și din dijme. Biserica deținea circa 10% din pământ. În nord, biserica deținea până la o treime din pământ, în Auvegne numai 3
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
fost interzisă călugărirea. În decembrie 1789, s-a emis decretul care acorda drepturi civile protestanților și s-au extins drepturi asupra evreilor în septembrie 1791. Organizarea bisericii era adaptată în cadrul administrativ al conducerii politice locale. Diocezele coincideau cu departamentele, numărul episcopiilor scăzând de la 135 la 83. Clericii urmau să nu mai fie numiți, ci aleși, astfel, episcopii erau aleși de electorii departamentali, preoții de către cei districtuali. Papa nu mai putea confirma noii episcopi. Toți clericii erau obligați să locuiască în dioceza
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
județului Alba: 86,2% ortodocși, 3,9% reformați, 3,6% greco-catolici, 1,9% penticostali. Pentru 4,4% din locuitori nu a putut fi stabilită apartenența confesională. În municipiul Alba Iulia își are sediul Arhidieceza de Alba Iulia, cea mai veche episcopie catolică de pe teritoriul României. La Blaj își are sediul mitropolitul greco-catolic, care este întâistătătorul Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică). La Alba Iulia există de asemenea Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia. În trecut zona municipiului Sebeș era dominată de evanghelici-luterani
Județul Alba () [Corola-website/Science/296588_a_297917]
-
Pentru 6,66% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Pentru 6,99% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Încă de la mijlocul secolului al XIV-lea în Tara Beiusului se afla cea mai mare parte a Domeniului Beiuș al Episcopiei Romano-catolice de Oradea cu sediul si administrația în Beius, domeniu care dezvoltă în zonă activități de exploatare si prelucrare primară a lemnului, activități de exploatare si prelucrare a minereurilor de fier, cupru si metale prețioase, a marmurei, diverse manufacturi si
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
loc sanctificarea regelui. Conform Cronicii Pictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel care a hotărât să ridice "în locul numit Vărad", adică la Oradea, o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria. Această mănăstire a constituit leagănul episcopiei romano-catolice de Oradea, al cărei întemeietor și patron spiritual a fost regele Ladislau I. Invazia mongolă din 1241 a fost descrisă în "Carmen miserabile" de Rogerius, călugăr italian din Spalato, stabilit la Oradea, contemporan cu evenimentele. În timpul regelui Carol Robert
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
1712 chiar de Împăratul Carol al VI-lea. Viața economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile și comerțul, negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraș. Papa Pius al VI-lea a înființat în anul 1777 Episcopia Greco-Catolică de Oradea Mare. Unul din corifeii Școlii Ardelene a fost episcopul greco-catolic orădean Ignație Dărăbanț. Promotor al emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost și urmașul său, episcopul Samuil Vulcan, întemeietorul liceului românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
comunismului și a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul oportun aceștia trebuiau înlăturati de pe scena vieții politice. În cursul anilor '50, arestările si condamnările politice au atins culmi nebănuite. Deosebit de violentă a fost represiunea asupra diferitelor biserici și culte, episcopii și preoții constituind una dintre cele mai numeroase categorii de deținuti politici În ciuda vicisitudinilor de ordin politic și ideologic, viața economică a Oradiei a cunoscut, în anii dictaturii comuniste, o incontestabilă dezvoltare. Începând din 1949-1950, după naționalizare, întreprinderile și-au
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]