6,728 matches
-
lor simplist, exterior (chiar și atunci când evocă momente sau personalități din trecutul național), prin grosiera și vinovata deformare a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist. Doar lirica erotică din Cupa cu garoafe (1960) sau din Cântece albe (1967), inflexiunile elegiace din Arbore neîmpăcat (1973) sau sonetele din Târziu (1980) izbutesc să contureze, în parte, o altă imagine poetului. Culegerile sale de articole, reportaje, note de călătorie, în care
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
cel care l-a lansat furtunos pe G. în viața literară a anilor ’80, se confirmă întru totul. Volumul, poate cel mai valoros al autorului, este o extraordinară aventură a limbajului poetic, o savuroasă commedia a cuvintelor. Temele predilecte - religioasă, erotică, a poeziei/poetului și cea socială - se împletesc într-un adevărat festin de ambiguități simbolice și lingvistice. Se „sare” de la registrul popular, argotic, colocvial la registrul religios, poetic, de la limbajul aparent cotidian la cel metaforic și simbolic, configurându-se astfel
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
poeți nouăzeciști, alături de Ioan Es. Pop și Daniel Bănulescu. În cărțile următoare, net inferioare estetic, facile, cu tușe de vulgaritate gratuită, autorul adoptă poza unui scandalos poet socio-erotic, care are ambiția de a scrie un „memorial” al plăcerilor limbii române. Erotica sa este fundamental una livrescă, parodică, autoironică, amuzat-ceremonioasă; iubita este chiar limba, textul, poemul, iar desfrânarea este una lingvistică. Poetul se dedă unui spectacol de limbaj livresc-licențios, argotic, vulgar (o estetică a urâtului), de mahala de început de secol sau
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
D. începe școala primară la Orșova (1930). Tot aici urmează și prima clasă de gimnaziu; în 1935 este înscris la gimnaziul și, în 1938, la Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, pe care îl va absolvi în 1941; prima experiență erotică („fata din Baziaș”) e întreruptă brutal de autoritara Theresa, mama viitorului scriitor (o fantasmă reluată în Proprietatea și posesiunea, 1991). Începându-și studiile la Facultatea de Filosofie din București, obține o bursă Humboldt și, în baza ei, se înscrie la
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
slujesc bine parabola. Textul este complex, prozatorul vizionar este dublat de un analist de multe ori pătrunzător. Efortul este de a prinde nu numai culorile unei lumi în apocalips, ci și mișcarea imprevizibilă a psihologiei individului în situații capitale (suferința erotică, sentimentul trădării, voluptatea etc.). De aici vor ieși, mai târziu, creatorul de atmosferă și portretistul admirabil din Cronica de familie și Incognito. După acest debut, consemnat între alții de G. Călinescu, D. schimbă completamente stilul epic, adoptând - sub presiunea circumstanțelor
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
armată. Trimis pe frontul din răsărit, face acte de cruzime, apoi se arată plictisit („peste tot mi-e urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex interior. Complexul este discutat, pe față, de mama freudiană atunci când fiul îi face portretul. Privind învălmășeala de forme bărbătești și femeiești de pe pânză, de o lubricitate intensă, madam Ionescu este la
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
își judecă sever fiul: „E în toată mâzgâleala ta un erotism absolut dezgustător, parc-ai fi obsedat! Da, da, ești obsedat, nu te mai gândești la altceva decât la coadă. Fă dușuri reci.” Băiat frumos și inteligent, Fili are succes erotic, două ciobănițe se bat pentru el, apoi, din relatarea unui oarecare Matejko, cititorul află că pictorul obsedat de sex a optat pentru pederastie. Trăiește oarecare vreme în Italia și, când revine la N., are o morală deja formată. Ea se
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
se bizuie, în sensul eroilor lui Gide, pe ideea libertății și a plăcerii nelimitate. Discuțiile dintre inteligentul și concupiscentul pederast și fratele său, Erasmus (naratorul, rămas la plăcerile normalității), sunt edificatore în acest sens. Teoria lui Fili este că miturile erotice (Tristan și Isolda, Romeo și Julieta etc.) nu sunt pure și nici esențiale. Esențiale sunt doar plăcerea și puterea de a stăpâni, prin relații, societatea spiritelor fine. România îi pare un loc prea mic pentru a-și realiza proiectele („țară
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
am văzut, știu: și sunt gata și doritor să aflu orice. Pe urmă, am un fizic care place la toate sexele și vârstele. Chiar dacă atracția pe care-o simt când mă văd, sau îmi vorbesc, nu e de ordin neapărat erotic; deși evident, în fond asta e. Se încălzesc când mă văd, femei, bărbați, bătrâne, tinere, bătrâni, tineri. Și am o artă nemaipomenită să nu trezesc geloziile, iritația concurenților mai slabi. De la sine îmi vine, și mă feresc, îi previn, mă
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în urma unui bombardament și visul lui de a cuceri lumea mondenă europeană dispare în mod absurd. Normalul, modestul Erasmus Ionescu are funcția de martor imparțial și, în conflictul din interiorul familiei, rolul lui este neînsemnat. Trece și el prin tulburări erotice ale vârstei (sugestia este că el practică viciul solitudinii juvenile), dar suferințele sale nu interesează pe nimeni și nu complică în nici un fel viața familiei. Este ipostaza banală a fiului cuminte și înțelept, respectuos față de părinți, solidar cu frații săi
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
se instrui, elementele de cultură intră în preocupările lor. Cristian, fiul adorat, se îndrăgostește de fiica profesorului Faber, frumoasa și incoruptibila Elisabeth-Charlotte, și idila lor, cu prelungite momente de exaltare, este notată în amănunt. Cristian, aflat la prima lui experiență erotică (o experiență care-l eliberează într-o oarecare măsură de vechiul complex), povestește fratelui cel bun și înțelept emoțiile sale, iar fratele, care este îndrăgostit în secret de aceeași Elisabeth-Charlotte, ascultă cu loialitate și suferă în tăcere. Drama sentimentală este
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
denotă imaginație epică și virtuozitate verbală. Iarna îngerilor (2002) este romanul nașterii unui roman, într-o formulă în care autorul își retrage propriul comentariu din substanța epică, permițând astfel personajului principal degajarea unui flux confesiv de tip diaristic. O dramă erotică (imposibilitatea realizării unei comunicări durabile cu partenera, dar și incapacitatea de a se sustrage obsesiei pentru ea) se suprapune unei crize existențiale (sentimentul nerealizării profesionale într-o redacție condamnată la monotonie și automatism). Debutul dramaturgic autonom al lui D. se
DASCALU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286695_a_288024]
-
regimul sovietic bolșevic. Krasnodon (1950), poem amplu în genul celor compuse de Dan Deșliu, respecta cu strictețe retorica grandilocventă proletcultistă. Alte volume (Dragostea noastră cea de toate zilele, 1966, Cartea dorului, 1968 ș.a.), fără a depăși întru totul banalitățile liricii erotice, reușesc să înscrie sentimentul de iubire într-un delicat univers meditativ. A tradus din I. Groper și I. Manger. SCRIERI: Oglinzi fermecate, Iași, 1930; Ceasul de veghe, București, 1937; Glod alb, București, 1940; Poezii pentru copii, Chișinău, 1947; Krasnodon, Chișinău
DELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286718_a_288047]
-
ciocoii noi și Doruri și amoruri, iar în 1864, drama Grigorie Vodă, domnul Moldovei. D. a fost un liric interesant ca intenții și preocupări. Se remarcă între primii noștri poeți prin virtuozități formale, dar el este cel ce aduce extazul erotic în maniera „dulcelui stil nou”; fără abuzul neologic și facilitatea diminutivelor, ar fi fost un petrarchist realizat. Poseda simțul picturalului, ca și pe cel al inefabilului. Siluete feminine suave sunt creionate în tonuri renascentiste, într-o bogăție de azur, lumină
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
nevrozați” ai literaturii noastre. El este un citadin și orașul îi apare drept un loc blestemat, spațiu al singurătății și căderii, unde oamenii se metamorfozează în soboli (Cetate). Grotescul, închipuirile macabre, hidoase, bizare, toată figurația poeziei decadente pătrunde în poezia erotică și chiar în poezia naturii. Poetul imaginează o Orgie a florilor în care beția înfloririi se amestecă cu exhalațiile descompunerii și, vrând să scandalizeze și să sfideze sentimentalismul poeziei de iubire din epocă, transcrie, într-un limbaj brutal, o senzualitate
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
salveze banalitatea de uzură, să reîntoarcă sensul în exasperantele „locuri comune” (Campioni ai speranței, Nu vă aplecați în afară, Discurs asupra metodei). La început, odată cu descoperirea ingenuă a lumii, poeta își dorea „un suflet de bărbat”, adevărat Orfeu modern, dar erotica profundă, orgolioasă, descriind „caracatița sumbră a singurătății”, suferința nocturnă, extazul mistic și mai ales „înțelegerea - pedeapsă și uitare” indică o coborâre în sinele feminității: „Nu pot să-mi iert / Această îndrăzneală care mie / Îmi pare umilință. Trec și pierd / Iubirea
DIACONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
renunțase la poezie încă din vremea primei tinereți, a vrut să-și distrugă manuscrisele. Într-o vreme el dobândise o anume notorietate prin stihurile lui - nepublicate - făcute pentru propria-i plăcere ori improvizate „din poronca” cine știe cui. Lirica lui D., preponderent erotică, nu se îndepărtează prea mult de aceea a lui Costache Conachi și Alecu Văcărescu. Sunt acrostihuri galante, în care, într-un chip convențional, se aduce un prinos amorului. Lamentațiile îndrăgostitului fără noroc nu sunt departe de tânguirile din cântecele de
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
și paiațe (1930) -, unde un oarecare interes îl prezintă doar relatările despre mediul și problemele evreilor din București, D. publică un altul, Ora sexuală (1932), în care urmărește starea sufletească a unei adolescente bogate, care trece cu naturalețe prin criza erotică, concretizând în felul acesta intenția autorului de a minimaliza importanța sexualității în viața unui tânăr echilibrat. Volumele de proză scurtă Bărbați fără femei (1932), Femei și doctori (1933) conțin fie relatarea spirituală a unei imaginare aventuri menite să reveleze comportamente
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
odăi de lux, ci „Le urli când te întorci beat, târziu, sau în pivnița poliției le mângâi încet”. Spectrul morții (al războiului) domină un Carnet de campanie: „În evantalii de noroi, / moartea înșiră mărgele spre noi.” Bogat reprezentată este și erotica, pasional-carnală, dar și angelică, spiritualizată, în cheie elegiacă (Fecioară în negru). Întreagă această orientare lirică e deturnată după 1946, când D. devine unul dintre heralzii realismului socialist. Prima șarjă (1950) și celelalte volume, încununate cu mari premii oficiale, cântă retoric
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
apărute postum). Din mormanul de discursivități teziste se salvează imaginile terifiante din poemul Războiul (1954), poemele finale din Vis planetar și elegiacele versuri din Șarpele fantastic (1965), poezia locurilor natale din Poveștile bălții (1959), ca și un număr remarcabil de erotice, cutreierate de himera Neranțulei și a Chirei Chiralina - figuri ale mitologiei brăilene ce se aștern peste propria aventură a iubirii. Conformarea la imperativele comuniste, de care acest entuziast impenitent s-a lăsat sedus, ca și dispariția lui prematură au făcut
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
amintirilor (1981; Premiul Uniunii Scriitorilor), Hărțuiala (1984) și Oglinda salvată (1986) evocă, într-o formulă narativă ce polemizează cu clișeele prozei despre perioada proletcultistă, adolescența și studenția în anii ’50 ale unui tânăr oscilând între nevoia angajării și tentația evaziunii erotice. La D. experiența personală marchează și romanele scrise după plecarea lui din țară. Alvis și destinul (1993) propune reconstituirea, poate insuficient exploatată epic, a existenței unui evreu martor la transformarea României după al doilea război mondial. Tema dramei iudaice petrecute
DUDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286889_a_288218]
-
publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu țara, evocă liric, în tonalitate convențională, grandilocventă și cu risipă de metafore, cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor ermetice, ogorul, șantierul, munca etc., experiențe sufletești, erotice și încearcă un fel de panoramare a timpului în univers ori, mai cuminte, a trecerii istorice. Păcatul fluviului (I, 1975) este un roman autobiografic cu ecouri din Panait Istrati și Maxim Gorki. Personajul principal, Tiberiu Posadu, bastard sensibil și melancolic
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
personaje ale sacralității creștine, prinse în jocul absurd al răsturnării demonice și al demolării valorilor sub comunism (biserici, cartiere, valori morale); Ruleta americană, cu același substrat tragic, este o comedie macabră a setei infernale de bani; Șarpele boa incriminează industria erotică ilicită, încercând să evite vulgaritatea de circumstanță prin alertețea dialogurilor; Bunica la Istanbul, satiră nostalgică, descrie indiferența în care se dispersează ultimele resturi de conștiință, iar Estul sălbatic, poate cea mai realizată dintre piese, cel puțin la nivelul jocurilor de
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
fastidioase, dar cu observații revelatoare și convingătoare. Interesante sunt glosările despre „complexul insignifianței”, esențial pentru o întreagă familie de personaje ale lui Preda, dar, în general, subestimat ori ignorat de comentatori. Un întreg capitol detaliază chestiunea feminității și a relațiilor erotice în opera scriitorului, un altul (intitulat În numele Tatălui) dezbate relația naratorului/personajului auctorial cu Tatăl, în termenii complexului oedipian. G. combate cu energie acuzațiile de „colaboraționism” (cu regimul comunist) care au fost formulate la adresa lui Marin Preda începând din 1990. Acuzațiile
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
limba română comună, unde reușita e mai mare), exprimă aspirația continuă spre împlinire - împlinirea însemnând la el și perseverenta șlefuire a stihului, închinat de obicei iubitei sau iubirii. Socotind iubirea un sentiment divin, el este probabil cel mai profund poet erotic în grai aromân. A îngrijit și expresive transpuneri în aromână din Mihai Eminescu, Ion Barbu și Lucian Blaga. SCRIERI: Sonete, Syracuse (SUA), 1990. Repere bibliografice: Costa Guli, UVPA, 412-413; Atanasie Nasta, Ecou de cântec aromânesc, București, 1985, 112; Cândroveanu, Aromânii
GULI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]