6,028 matches
-
între timp, căpitanul străin continua să-l implore pe Ahab să-i facă acel mic hatîr, dar Ahab stătea ca o nicovală, primind fiece lovitură, fără să se clintească. Ă Nu plec de-aici pînă nu-mi vei spune da! exclamă străinul. Fă pentru mine ceea ce ai dori să fac pentru dumneata într-o situație asemănătoare. Căci și dumneata ai un fecior, căpitane Ahab - deși încă un copilaș, aflat acum la adăpost acasă - dar e un copilaș făcut la bătrînețe, da
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ceea ce el ținea morțiș să vadă. în ciuda acestor îndoieli, era destul de înțelept însă ca să nu și le dea pe față; doar felul său de a se purta le dădea oarecum în vileag. Ă Eu însumi voi zări cel dintîi balena, exclamă el într-o zi. Da, Ahab va dobîndi dublonul acela! Și, după ce pregăti cu mîinile lui un coș cu parîmă, trimise un om în arboradă cu o macara simplă, pentru a lega parîma de vîrful arborelui mare; omul îi aruncă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în seamă prea mult - asemenea păsări fiind întîlnite destul de des pe acele latitudini - dacă ochii tuturor, fie ei cît de neatenți, n-ar fi fost înclinați acum să vadă un tîlc perfid aproape în orice lucru. - Pălăria, pălăria, domnule căpitan! exclamă deodată matelotul sicilian cocoțat în arborele artimon, ceva mai jos decît Ahab, de care-l despărțeau o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fost făurit harponul care-ar putea s-o ucidă! răspunse căpitanul corabiei străine aruncînd o privire melancolică spre un sac rotund de pe punte, pe care niște marinari îl înnădeau în tăcere, cosîndu-i capetele desfăcute. Ă N-a fost făurit, zici? exclamă Ahab, smulgînd din furcă harponul făurit de Perth și întinzîndu-l spre străin. Ia privește, nantucketezule! în mîna asta, țin moartea Balenei Albe! Fierul acesta e călit în sînge și în fulgere și jur să-l mai călesc o dată, înfigîndu-l adînc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
văzduh, într-o tăcere desăvîrșită. Marinarii credeau, în naivitatea lor, că erau aceleași jeturi tăcute pe care le zăriseră mai demult, pe apele ninse de lună ale Atlanticului și ale Oceanului Indian. Ă Nici unul dintre voi n-a văzut-o pîn-acum? exclamă Ahab, adresîndu-se oamenilor cocoțați de jur-împrejur. Ă Am văzut-o aproape în aceeași clipă cu dumneavoastră, domnule căpitan și am și strigat, zise Tashtego. Ă Nu în aceeași clipă, nu în aceeași, nu! Dublonul îmi aparține, soarta mi l-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Nu în aceeași clipă, nu în aceeași, nu! Dublonul îmi aparține, soarta mi l-a hărăzit mie, numai mie! Nici unul din voi n-a putut vedea Balena Albă înaintea mea. Uite-i jetul, uite-i jetul! Uite-l acolo, acolo! exclamă Ahab, cu un glas prelung, modulat parcă după jeturile balenei. Ă Se pregătește să plonjeze! adăugă el. Coborîți zburătorii, să rămînă numai bonetele! Pregătiți trei ambarcațiuni! Domnule Starbuck, rămîi la bord, nu uita ce-am vorbit, ai grijă de corabie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apa neagră a mării! Gata-s ambarcațiunile? Pregătiți-vă, pregătiți-vă! Domnule Starbuck, dă-mă jos, mai jos și mai jos! Mai repede, mai repede! Și, lunecînd prin văzduh, coborî pe punte. Ă Se duce drept sub vînt, domnule căpitan! exclamă Stubb. Se depărtează de noi, deși încă n-a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă - toate, afară de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scufundase balena, spre spațiile albastre, pustii și ademenitoare, de sub vînt. Dar peste o clipă, ochii părură să i se rostogolească în cap, cercetînd de jur-împrejur orizontul acvatic. Briza începuse să se întețească, iar marea să se umfle. Ă Păsările, păsările! exclamă Tashtego. Păsările albe, aliniate în șir indian, aidoma bîtlanilor cînd își iau zborul, veneau acum spre ambarcațiunea lui Ahab; cînd ajunseră la cîțiva pași de ea, începură să se rotească în văzduh, deasupra apei, cîrîind vesele, parcă în așteptare. Văzul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
intervalele ritmice prevăzute; iar cînd balena se scufunda, Ahab își nota ora și, plimbîndu-se de colo pînă colo pe punte, cu ceasta habitaclului în mînă, aștepta să se scurgă timpul. în clipa cînd se încheia intervalul prevăzut pentru scufundare, Ahab exclama: Ă Al cui e dublonul, acum? O vedeți? Iar cînd oamenii îi răspundeau că n-o văd, el poruncea numaidecît să-l înalțe la postul lui de observație. Și ziua trecu astfel, cu Ahab veghind nemișcat în arboradă sau plimbîndu-se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sus că vînătoare de balene ridică numeroase probleme delicate și dificile. Corabia luneca repede, lăsînd în urma ei o brazdă adîncă, aidoma celei pe care-ar despica-o într-un cîmp o ghiulea de tun, trasă aiurea. Ă Pe legea mea, exclamă Stubb, viteza asta ți se urcă de pe punte în picioare și-ți zguduie inima. Vasul ăsta și cu mine sîntem doi viteji! Ha, ha! Zău că spinarea mea-i ca o chilă - să vină careva să m-arunce în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i pe oameni! Sînt sigur că încă nu l-am văzut pe ăla. Dumnezeule, nu se poate! Lipsește tocmai el? Repede, fă apelul întregului echipaj! Dar teama batonului era întemeiată: la apelul echipajului, se văzu că Fedallah lipsea. Ă Partul! exclamă Stubb. Te pomenești c-a fost smuls de... Ă Dar-ar ciuma-n tine!... Dați fuga cu toții și căutați-l pretutindeni în arboradă, în cală, în cabină, la teuga - să mi-l găsiți! Nu, n-a fost smuls, nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toate pînzele! Hei, timonierule! Ține-o drept, drept așa! De-ar fi să fac de zece ori ocolul pămîntului și să trec prin el, tot o voi omorî pînă la urmă! Ă Dumnezeule mare! Trezește-te măcar o singură clipă! exclamă Starbuck. N-o s-o capturezi niciodată, niciodată, bătrîne! în numele lui Cristos, oprește-te! Ceea ce faci e mai rău decît sminteala diavolilor! Două zile la rînd ai atacat-o și de două ori ți-a sfărîmat în bucăți ambarcațiunea! Ți-a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
meu fluturînd pe deal? Parcă mi-aș pierde mințile! Hei, voi din arboradă, nu slăbiți din ochi ambarcațiunile! Observați cu atenție balena! Hei! Ia alungați-l pe șoimul ăla, uite cum își înfige pliscul în giruetă și o sfîșie! Ha! exclamă el arătînd spre flamura roșie din mărul catargului. A zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur! Ambarcațiunile nu se depărtaseră prea mult, cînd, la un semnal al oamenilor de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din Rusaliile, Alecsandri a ridiculizat pe democratul în alt ipostaz, în ipostazul de ardelean democrat și latinist. Se pare că Alecsandri a avut intenția să ridiculizeze în Galuscus numai mania latinistă. Când Răzvrătescu își expune programul citat mai sus, Galuscus exclamă: "Domnule, am ascultat toate aberăciu-nile câte le-ai debitat fraților români și fac aici declărăciune că ești un perturbator!" etc., dar Galuscus, ca ardelean latinist, nu putea să nu fie și el democrat "perturbator". Ardelenii latiniști trebuiau să fie democrați
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Cei care duc totul �n spate c�? tig? ? i bani, nu? i a? a? S? ar putea mai cur�nd spune c? rom�nii dau totul ? i nu iau nimic �n schimb�. Afirmă? ia lui a fost �nt�mpinat? cu gesturi ? i exclama? îi de aprobare. Cumnatul spuse: �Dar noi, evreii, s�ntem genero? i, le d? m �ntotdeauna ceea ce ne cer. �n 1937, c�nd Gardă de Fier era puternic? , b? ie? îi de la C? m??ile Verzi au colindat pe la birouri adun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
cre? tere. Mai erau greci, armeni, ? igani, ț? țări, rusoucraineni ? i c�? iva polonezi, nem? i, ba chiar ? i lipoveni 39. Nu este deci de mirare c? cel? lalt mare fiu al Boto? anilor, Mihai Eminescu, marele poet na? ioal, exclama: �De la Nistru p�n� la Tisa Tot rom�nul pl�nsu? mi? s?a C? nu mai poate r? zbate De? at�ta str? în? țațe�. Este oare un accident faptul c? doi mari rom�ni, Iorga ? i Eminescu (na? ionalismul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
c? v?zuse c? p�n? ? i dup? unirea Rom�niei cu Transilvania, evreii sus? ineau men? inerea ? colilor cu limba de predare maghiar? , resping�nd oferta guvernului rom�n de a �nfiin? a ? coli cu limba de predare idi? sau chiar ebraic?. Exclama iritat: �De ce nu urmeaz? evreii rom�ni exemplul evreilor unguri din Transilvania ? i nu manifest? aceea? i loialitate fă?? de Rom�nia că ? i fă?? de Ungaria chiar ? i dup? retragerea administra? iei maghiare? �36. S? nu fi �n? eles
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ele pe care le avem acum nu s�nt nimic altceva dec�ț emană? ia sacrificiilor lor transformat? �n energie�. Iorga ? i?a amintit c? , atunci c�nd Domnitorul Gheorghe ? tefan a fost sf? tuit s? fug? din ? ara să amenin? at? , a exclamat: �Mai degrab? m? las m�ncat de c�inii acestei ?? ri dec�ț s? o p? r? sesc! �61 Pe m? sur? ce situa? ia se �nr? ut?? ea, s? a iscat o mi? care puternic? �n Camer?: �s? mergem la Odessa! � Dr.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i prieteni ai lui Iorga, au preluat conducerea la Cern? u?i, contrabalans�nd c�teva slabe ini? iative ucrainene autonomiste. Au lansat o invită? ie armatei rom�ne, iar la 16 noiembrie 1918 Bucovina se unea cu Rom�nia. Iorga exclama �ntr? un editorial: �Moldova lui ? tefan cel Mare s? a ridicat din nou�118. Apoi, brusc, prima păgîn? a �Neamului rom�nesc� era acoperit? de fotografia lui Woodrow Wilson, prezentat de Iorga drept �speran? a omenirii�. Continuă (poate un pic prea idealist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
acestea fiind domeniile destinate func? iilor administrative sau sinecurilor. Evreii �ncercau s? se specializeze �n diferite profesii, dar economia rom�neasc? nu oferea suficiente posibilit?? i. Num? rul foarte mare de studen? i evrei l? a f? cut pe Codreanu s? exclame �ngrozit: �Vom avea oare o intelectualitate alc? tuit? din asemenea elemente? � (referindu? se la evrei)105. �n anii �20, nu num? rul de studen? i evrei a fost factorul care a declan? at procesul radicaliz? rîi �n r�ndul studen? ilor, ci
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
i de o alt? satisfac? ie �n Elve? ia. F? c�nd o oarecare cump? r? tur? �ntr? un magazin, proprietarul magazinului respectiv l? a �ntrebat de unde vine. Iorga a r? spuns c? vine din Rom�nia, la care patronul a exclamat: �Ah! Asta? i ? ara profesorului Iorga! �216. Dar Sistemul Versailles se n? ruia. Nu mult dup? Conferin? a Mondial? de Istorie a urmat v�nzarea Cehoslovaciei la M�nchen, dup? care revizionismul maghiar s? a dezl? n?uit. �Lupta cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
recomandare, consider�nd c? ac? iunea radical? respectiv? trebuie luat? sub un oarecare �pretext legal�, dup? care legionarii puteau fi internă? i �n lag? rele de concentrare de la Dobrov?? , Miercurea? Ciuc sau altele�. �La Dobrov?? ? i la MiercureaCiuc cu ei! �62 exclama Iorga entuziast. Cu toate c? �nsemn? rile din jurnalul lui C? linescu par s? fie autentice, autorul c? r? îi de fă?? nu poate fi sigur c? ele s�nt complete. �n vara anului 1985, autorul acestei c? r? i a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
de P�l Szvatk�, care, cu evidență să lips? de principialitate, se putea m�ndri c? era omologul budapestan al lui I.�P.�Prundeni ? i Ilie R? dulescu. Dl Szvatk� scria: ��n ultima clip? a vie? îi sale, Iorga ar fi trebuit s? exclame: ��n polemicile mele cu Ungaria am ie? it pe locul doi�, ? i cuvintele acestea ar trebui s? fie �ncrustate că un epitaf pe morm�ntul lui, ca o pedeaps? pentru cei care vor r? sp�ndi pe viitor minciuni de? a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
izbucnească în scenă ca la "corida". [...]Rică Venturiano. Dorina Lazăr e piesa strategică a demonstrației, pentru că toate întâmplările, toate dramele se răsfrâng asupra ei și le suportă usturător sau, dimpotrivă, malefic. Rică Venturiano, cealaltă piesă strategică a spectacolului, care se exclamă pe sine în scenă ca un fante irezistibil, huligan de "parlament", jurnalist plin de cacofonii și absurdități incredibile, eșuat pe un maidan unde visează o aventură facilă și se trezește amenințat cu moartea, proiectează dezbaterea în sfera periculoasă a "politicii
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lumea și resursele ei, împreun] cu oamenii și toate celelalte creaturi, sunt proprietatea lui N!adima, creatorul. Lucrurile puteau intra în proprietatea oamenilor numai dup] ce erau culese, vânate sau f]cute și era un afront la adresa lui N!adima (semnul exclam]rii reprezint] o consoan]) s] iei din natur] mai mult decât ai nevoie. Zeitatea nu putea fi influențat] în mod favorabil, deci nu existau practici că rug]ciunile, sacrificiile sau orice alt gen de venerare. Nu există deci nici un grup
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]