6,138 matches
-
convenția narativă a încheierii pe ultima pagină. Virginia Woolf vedea trăirea ca pe o aureolă. Pentru ea conta emoția, mai mult decât incidentul de la baza ei. Balzac resimțea și el curgerea, dar istorisirea lui orchestra cu fiecare pas o încheiere exemplară. Galsworthy descoperea că are mai mult de oferit lecturii decât o filozofie (socială, individuală) a fericirii ori nefericirii: tehnica lui romanescă a fost printre primele care au dat de bănuit că narațiunea se pregătea să treacă de la incident la psihologie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lectura e deci o cursă care începe mereu, și în care nimeni nu învinge, o cursă abandonată de convențiile știute. Virginia Woolf recomanda autorilor să ia ca subiect "o zi banală", un personaj oarecare, să nu caute eroul ori incidentul exemplar. Cu toate acestea, Mrs Dalloway, de pildă, nu face nimic din ceea ce predica autoarea. Cei care aplică teoriile moderniste până la cele mai prozaice consecințe sunt scriitorii Desperado. Drept care lectorul Desperado părăsește textul contra voinței lui (un text neîncheiat nu se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o medicină laică. Circumstanțe istorice, stagnări mentalitare, diminuarea contactelor au forțat la declin vechea medicină arabă atât de vestită în timpul lui Avicena. EVREII șI MEDICINA IUDAICĂ De sub pământuri milenare răsare civilizația popoarelor semite a căror contribuție în dezvoltarea medicinei este exemplară fiind relaționată medicinei din Mesopotamia, Egipt, Grecia, medicinei romane și arabe. Pe urme asiro-babiloniene, feniciene, aramaice, cananeene s-au afirmat civilizația și cultura vechilor semiți. Săpături arheologice și cercetări de texte și obiecte oferă omenirii probe de creativitate, vechime, autenticitate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Schiță de portret pentru un cap de familie este o radiografie amănunțită a poveștii unui cuplu - Alin și Felicia -, urmărit din epoca studenției până la dizolvarea lui într-un cadru familial sufocat de incomunicare. Autorul nu face din personajele sale existențe exemplare - în numele noii autenticități, polemizând cu senzaționalul cultivat de literatura epocilor trecute -, aceștia rămânând oameni obișnuiți, striviți de mediul în care trăiesc. Dotat cu ureche fină, romancierul înregistrează fidel limbaje diverse, cărțile sale cuprinzând nenumărate portrete vii, memorabile. SCRIERI: Moartea măștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în tablouri succesive toate momentele marcante ale vieții sfântului, și tragedia clasică care, nealegând decât ultimele momente pentru a le sublinia caracterul exemplar, restrânge acțiunea și o concentrează în jurul eroului unic. Racine subliniază și el eroarea comisă, după părerea lui, de către Rotrou în Antigona, unde amestecă, la modul baroc, două acțiuni diferite, conflictul dintre Eteocle și Polinice, și consecințele morții lor. El nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exploata după el mulți regizori și scriitori, ca Ionesco, de exemplu, care visează la realizarea acestui teatru al gesturilor. "Cu ajutorul corurilor vorbitoare și un mim principal, solist, poate asistat de doi sau trei cel mult, s-ar ajunge, prin gesuri exemplare, câteva cuvinte și mușcări pure, la exprimarea conflictului pur, în veridicitatea lui esențială, chiar starea existențială, autosfâșierea și sfâșierile perpetue", scrie el în Note și contra-note (Notes et contre-notes). Dornic să rupă cu teatrul psihologic, Artaud este sedus de aspectul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea substanțială a unui mecanism caracterologic, transpus, metonimic, într-un personaj exemplar. De unde vine totuși rezistența romanului, atât de șubred la analiză? Din marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Tabloul e lucrat repede, în fierbințeala intuiției, prin contururi și gesturi schematice, renunțându-se la detalii. [...] Simplificarea colorilor și a liniilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
care obține o recompensă stabilită. Dacă liniștea și respectul datorate mormântului sunt tulburate de zgomote sau fapte nepotrivite și profanatoare, acestea vor face subiectul unui adevărat proces penal, desfășurat În fața zeului, Între defunct și profanator, Încheiat cu prevestirea unei pedepse exemplare pentru acesta din urmă1. Iar, În ceea ce privește păstrarea personalității, trebuie amintită practica prin care se trimit morților adevărate scrisori 2, În care li se cere să se intereseze și să intervină pentru a rezolva problemele de familie care apar Între succesorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
modele ce nu trebuie urmate, fiind relegate Într-un timp și un spațiu diferite și Îndepărtate, În vreme ce, prin contrast, se Înalță imaginea unei vieți de familie și a unei societăți care, În prezentul istoric, erau propuse ca paradigme eminente și exemplare. Dacă În acel trecut, câteodată indistinct, grecii situaseră Înseși originile mortalității omenești și ale ireductibilei diferențe Între oameni și zei, rod al unei Înșelăciuni Înfăptuite de titanul Prometeuxe "Prometeu" În dauna lui Zeusxe "Zeus" (subcapitolul 3.3), tot În acel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trăsăturile distinctive ale elenismului ca rod al prolificei Întâlniri dintre experiențe culturale și religioase orientale și grecești, primatul evident al acestora din urmă În elaborarea unor noi și originale viziuni ale lumii fiind, de altfel, recunoscut. În acest sens, este exemplară Întâmplarea fondatorului școlii Porticului, Zenon, semit, fiu al unui negustor cipriot care, mergând des la Atenaxe "Atena" din cauza activității lui, Îi aducea În dar tânărului „multe cărți socratice” (Diogenes Laertios, Vitae, VII, 31), trezind În el acea dragoste pentru filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
contemplă suferința și moartea, dar și soluția pozitivă a „reînsuflețirii” lui Osirisxe "Osiris", care Își recapătă propria suveranitate, fie și În regatul morților, a devenit În ochii unui grec, conștient de experiențele religioase ale cultelor grecești cu misterii, un model exemplar care poate găsi În ea, dacă ea este tradusă În termeni rituali (teletài), motiv de speranță pentru o depășire asemănătoare a greutăților și chinurilor propriei existențe. Aici se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios. Dacă În antica tradiție egipteană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nou și În același timp vechi, care va ocupa un loc destul de Însemnat În panorama religioasă elenistico-romană. Povestirea, chiar și cu variațiile proprii fiecărei surse, reflectă o matrice unică și, În vivacitatea trăsăturilor ei, se dovedește a fi un document exemplar al „stilului” și al intereselor religioase ale unei epoci. În ea există, Înainte de toate, tema visului revelator, printre cele mai tipice ale religiozității elenistice, activă În nenumăratele culte iatromantice, care, legate de cele mai variate figuri de zei, eroi și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și religios care se Înmulțesc În această perioadă (sșnodoi, thìasoi, èranoi), adesea conciliind Într-o unică perspectivă toată gama intereselor evocate (Foucart, 1873). Participarea la un cult ezoterico-inițiatic satisface exigența unei experiențe religioase personale și intense modulate pe istoria divină exemplară, care este evocată și actualizată ritual, astfel Încât să-i ofere credinciosului „buna speranță” că va putea obține și el binefaceri pentru viața prezentă și, În mod verosimil, și pentru viața viitoare. O faimoasă formulă invocată de un tardiv polemist creștin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Numai urmașii lui Abraham, Isaac și Iacob au dreptul la țara Canaanului și la celelalte binecuvântări promise de Dumnezeu acestor strămoși, și nu altor membri ai familiilor lor. Alături de aceste aspecte de bază, povestirile au câteodată o dimensiune „paradigmatică” sau „exemplară”. Strămoșii sunt descriși ca modele de urmat. Acest lucru este valabil în special pentru Abraham dar și, în parte, pentru Iacob. Abraham este un model de credință, de încredere și de ascultare (vezi în special Gn 12,1-4a, chemarea lui
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
în țară este numit bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași, iar în 1874, director al școlii „Vasile Lupu”. La începutul anului 1879, primește direcția nou înființatului Institut „A. Bașotă” de la Pomârla - lângă Dorohoi -, funcționând în acest post, cu o corectitudine exemplară, până la moarte, dar păstrând legăturile cu prietenii din Iași, M. Eminescu, Veronica Micle, A. D. Xenopol, I. Ianov. B. a debutat la „Convorbiri literare” (1867) cu o povestire de factură romantică, publicând apoi versuri și piese de teatru. Într-un limbaj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
și maladiile de destin sunt situări echidistante față de 78/DESPRE LIMITĂ idealul libertății înseamnă că o existență poate fi în aceeași măsură transfigurată prin proporțiile reușitei sau prin cele ale eșecului. Spre deosebire de transfigurarea existenței prin eșec, transfigurarea prin reușită devine exemplară, iradiază asupra „celorlalți“ și intră în depozitul memoriei colective. * Faptul că o comunitate în care prevalează capitalul de destin pare mai liberă decât una în care prevalează capitalul de maladii de destin se explică prin aceea că fapta și reușita
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
au apelat în aceeași zi la armata română. Ei au explicat că, întrucît nu putea submina hotărîrea armatei române, dușmanul încerca să o submineze dinăuntru. Rakovski fusese eliberat de agenți străini; aliații ruși își vor face datoria într-un mod exemplar și toate zvonurile despre o pace separată erau false. Apelul se încheia astfel: Nu putem permite ca germanii să ne învingă voința. Faceți-vă datoria și continuați să luptați!" Partidul Laburist Român (un grup de disidenți liberali sub conducerea lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de copii și îngrijind-o pe vîrstnica mamă a lui Iorga. În timpul scurtelor perioade cînd nu erau împreună, doamna Catinca îi scria cîteva scrisori lui "Nicu", care erau pline de căldură și de dragoste și ilustrau o viață de familie exemplară 229. Iorga avea puține legături cu fratele său Gheorghe. Familia Iorga a continuat să doneze mari sume de bani pentru operele de binefacere, dar foarte discret, acestea putînd fi găsite doar în corespondența lui Iorga. În afară de operele de caritate, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
României a fost întîmpinat de o mulțime imensă cum nu se mai văzuse pînă atunci. Numeroși preoți binecuvîntau sicriele, iar la București a avut loc una dintre cele mai mari manifestații din istoria României. Ostașii legionari au păstrat o disciplină exemplară. Nu s-a produs nici un incident, întrunirile transformîndu-se în manifestații tăcute împotriva ordinii sociale existente atunci, asociată cu regele și cu sistemul. Un întreg popor s-a unit și și-a abandonat plin de dispreț regimul, izolîndu-l. Nu a fost
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România și în străinătate. Nu pierdea niciodată ocazia să facă cercetări în timpul numeroaselor lui călătorii. Viața lui particulară într-un straniu contrast cu regimul lui Carol, pe care îl susținea cu atîta patos a fost tot timpul de o puritate exemplară. Fratele lui Iorga, Gheorghe, și-a dat obștescul sfîrșit în 1933. O pierdere mult mai grea (în primăvara lui 1934) a fost moartea, la mai mult de 90 de ani, a mamei sale, Doamna Zulnia. Cu puțină vreme înainte de moartea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
milos, puritan în gusturi, mai mult decît incoruptibil, aproape lipsit de simțul valorii banului, el constituia un contrast flagrant față de contemporanii săi români. Trebuie să adăugăm că era totodată un fiu, soț și tată iubitor. A fost un cetățean patriot exemplar, punînd bunăstarea țării sale înaintea propriei sale bunăstări. În ciuda dragostei lui pentru România, o dragoste total dezinteresată și aproape mistică, gata de orice sacrificiu, Sămănătorismul nu a dat nici un rezultat concret, în ciuda marilor eforturi ale lui Iorga. Acesta nu a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
criminali”, era format din „câini În lesa americană, ce rod oase capitaliste și amușină capitalul străin”. E grăitor faptul că atacurile asupra lui Tito și a discipolilor săi au coincis cu apogeul cultului stalinist al personalității, cu epurările și procesele exemplare din anii următori. Fiindcă nu Încape Îndoială că Stalin vedea Într-adevăr În Tito o amenințare și un obstacol, temându-se de influența-i corozivă asupra loialității și obedienței altor partide și regimuri comuniste. Kominformul bătea monedă, În ziarele și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
planul acestuia de a absorbi Bulgaria Într-o Federație Balcanică (Între Kostov și Tito exista o antipatie reciprocă). Cu toate acestea, Stalin Îl suspecta - imprudent, Kostov criticase acordul economic sovieto-bulgar ca fiind defavorabil țării sale. Era candidatul ideal pentru pedepsirea exemplară a crimelor naționaliste. El și grupul său („Grupul Trădător de Spionaj și Sabotaj al lui Traicio Kostov”) au fost acuzați În decembrie 1949 de colaborare cu mișcarea fascistă antebelică, spionaj pentru serviciile secrete britanice și conspirație cu Tito. După ce a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1849 a adus un parlamentarism moderat, dar o libertate substanțială a presei și cultelor. Constituția suedeză (și norvegiană, pe atunci) din 1809 (care a rămas În vigoare până În 1975) a introdus instituții politice moderne, printre care reprezentarea proporțională și postul exemplar de ombudsman (comisar), adoptat ulterior În toată Scandinavia, furnizând un cadru stabil În care se putea dezvolta sistemul partidelor politice. Dar Scandinavia a fost dintotdeauna săracă: o zonă cu păduri, ferme, cherhanale și câteva industrii de bază, cele mai multe În Suedia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și estetic ce desparte aceste perioade. După ce dobândise un loc de prim rang într-o generație excepțională de poeți căreia îi datorăm cea mai importantă epoca a liricii românești, Blaga a continuat să scrie, în condiții fundamental schimbate, cu o exemplara fidelitate estetică și morală față de sine și de propria-i opera. Unitatea acesteia nu exclude, firește, schimbarea sau înnoirea, dar ele sunt datorate reacției spiritului la cursul vremii și al vremurilor, si nu înlocuirii conjuncturale de program literar.806 La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]