6,288 matches
-
și a procedeelor romanțioase de înrămare a narațiunii. Un loc cu totul aparte în scrisul lui M. îl ocupă două biografii așa-zis romanțate, Scânteietoarea viață a Iuliei Hasdeu (1939) și Tragedia lui Petru Cercel (1941), scrise cu nerv și fantezie interpretativă pe baza unui material documentar vast. Cel puțin Scânteitoarea viață a Iuliei Hasdeu e un veritabil document în sine, datorită preluării unor informații și mărturii orale de la cei care au cunoscut-o pe poetă. SCRIERI: Rândunica, Iași, 1914; Nebunul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă, relevantă, a ceea ce realitatea are esențial, semnificativ. Dar ce e realitatea? Realul, afirmă Wellek, include totul, deci și lumea interioară, plăsmuirile fanteziei, visurile, proiecțiile simbolice. După Garaudy, întrucât „orice operă de artă autentică exprimă o formă a prezenței omului în lume”, „prezență asemănătoare aceleia a unui ferment”, „nu există artă care să nu fie realistă”. Cu toată vâlva stârnită și cu tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
Weininger au formulat puncte de vedere fudamental diferite asupra relației dintre rațiune și sensibilitate. În timp ce Weininger diviniza rațiunea drept încorporarea moralității și demoniza lumea sentimentelor ca sursă a haoticului, O VIAȚĂ DE EROU? 23 a forțelor distructive, Kraus credea că fantezia și creativitatea își au sursa în sensibilitate. Fără o autentică adeziune afectivă la valori, intelectul omului degenerează și poate să devină un instrument al bestialității. Pentru Kraus, raționalitatea nu aparținea lumii celor mai înalte valori, valorile etice și estetice. În
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
cum altfel, Trinacria. Înainte să mi se ducă tot entuziasmul, am găsit unele albe, iar meșterul urma să le împletească cu altele albastre, pentru ca a doua zi să-mi găsesc încălțările făcute întocmai după piciorul meu și după cât mă dusese fantezia la acea oră târzie. Cu lumina din jurul prânzului, Taormina se împăca cel mai bine în giardino pubblico. Sicilienii se mândreau cu Parcul Colonna, după ce le trebuise ceva timp să se obișnuiască cu creatoarea acestuia, Floreance Trevelyan, una dintre acei matti
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
decoruri romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei și imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut parcă dintr-o suferință generală, dintr-o permanentă insatisfacție a ființei umane, o fantezie desuet romanțioasă, trăirea ușor exacerbată tulbură logica discursului liric. B. și-a strâns schițele și povestirile în două volume - Popasuri vânătorești (1906) și Dor pustiu (1908). În primul, câteva întâmplări mărunte sunt tratate cu umor, pe un ton mucalit, natural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
cineva, vârsta, sexul și altele sunt în domeniul public al ferestrei, astfel că ele sunt cunoscute fiecăruia dintre noi. În domeniul ascuns sunt acele lucruri pe care le cunoaștem, dar despre care nu vrem să se știe, așa cum ar fi fanteziile sexuale, frica irațională de înălțime etc. În zona oarbă sunt acele aspecte ale sinelui despre care nu știm, dar celălalt le știe de exemplu, că suntem un tip temperamental, zgomotos, agasant și altele de acest gen. În domeniul necunoscut sunt
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
prin excelență rural” și făurindu-și o „legendă” privind viața „aristocratică” de aici, pe care literatura nu a încetat să o transpună. „Marii scriitori ai Sudului american - spune S. - au avut meritul de a pătrunde dincolo de legendă, de a desprinde fantezia de adevăr, de a intui tragismul vieții trăite în iluzie și, confruntată mereu cu o realitate contradictorie, de a defini și explora sentimentul de culpabilitate care face din sudist un potențial erou de tragedie”. Criticul urmărește cum s-a format
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]
-
problemă în seama specialiștilor, se înțelege, în filosofie: În volumul întîiu din studiul operei lui Eminescu, autorul vrea să expună care era Filosofia teoretică și care cea practică a poetului. Pretutindeni însă istoricul filosof prezintă un pêle-mêle din ideologie ți fantezie poetică, reușind să încurce toate și în urmă să se încurce și pe sine însuși, în propriile mreje. Să nu ne mirăm, dacă în păinjenișul informațiilor, scriitorul dela pagină la pagină uită ce-a spus și oferă imagina celui care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Numai atunci simte îndemnul de a pune mîna pe condei, numai sub apăsarea "despotismului îngrozitor al iernei" poetul își notează impresiile. O recluziune jumătate impusă, jumătate căutată precede, dar, hotărîrea lui Alecsandri de a scrie" (E.S.). Pofta de scris și fantezia înfloresc pe măsură ce întreaga natură se îneacă în omături. E o plăcere ce se manifestă într-o recluziune silită de intemperii. Nu are frămîntări interioare asupra dificultăților ridicate de procesul de creație, ceea ce îl preocupă sînt "Condițiile exterioare ale stării de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
soba nu trage cum trebuie, dacă ora nu este potrivită". Lirica celui mai mare poet de pînă la Eminescu este într-un fericit echilibru între subiect și obiect, nu există un conflict în zborul inspirației între ceea ce-și propune fantezia și putința sau neputința de a împlini - o stabilitate de invidiat, dacă tema n-ar fi poezia. La Vasile Alecsandri, poezia, remarcă actualul academician, este, în modul cel mai exact al termenului, o comunicare: o privire care nu modifică ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Alecsandri totul este mult mai terestru și pragmatic, mai natural, condus de realismul sănătos al vieții. A scrie, pentru Alecsandri, ne spune punctual eseistul, înseamnă: "1) a intimiza, a stăpîni și a ordona informul, haosul material și 2) a elibera fantezia de strînsorile realului" (E.S.). Lui Alecsandri i se recunoaște prioritatea în afirmarea și consolidarea retoricii naționale, a unei veritabile mitologii naționale care-și afirmă prezența pînă în actualitate. El este și un deschizător spre zorile poeziei moderne, fie și unul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
amoriului, "slujind iubirea, înțelegea să slujească poezia" (E.S.). Sînt rezumate de către Eugen Simion regulele stihurghiriei și noima prozodiei propuse de Conachi: "Retorica poeziei se confundă, la 1820, cu retorica erosului. Figurile erosului exprimă disponibilitățile și formele sensibilității omului. Gîndirea, reveria, fantezia lui trec prin acest teritoriu unde bucuria e fructul durerii. Un spațiu pe care Anton Pann îl asemuiește cu un spital: Spitalul Amorului. Iubirea este, într-adevăr, înțeleasă ca o boală a sufletului: o boală însă fecundă, creatoare, căci ea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
valoroasă. Ar fi însă o gravă eroare să credem că acest lucru se întîmplă numai în știință și că într-un birou, de pildă, lucrurile se petrec altfel decît într-un laborator. Un comerciant sau un mare industriaș lipsit de "fantezie comercială", adică lipsit de idei, de idei geniale, va rămîne toată viața o persoană care, în cel mai bun caz, va deveni vînzător sau funcționar tehnic: el nu va crea niciodată forme organizatorice noi. Spre deosebire de ceea ce cred pedanții, inspirația nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
artei. Este o copilărie să-ți imaginezi că un matematician așezat la masa de scris, înarmat cu o riglă sau cu alte dispozitive mecanice, cum ar fi o mașină de socotit, ar putea ajunge la vreun rezultat științific de valoare. Fantezia matematică a unui Weierstrass este, bineînțeles, în ceea ce privește sensul și rezultatul, cu totul altfel orientată decît cea a unui artist, iar din punct de vedere calitativ este fundamental diferită de a acestuia. Ea nu diferă însă din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fi prostită complet de textarii stângiști, gureși și tupeiști (care oricum văzuseră filmul "moca"). Iar efectul socialist de-abia urmează: dacă tot a fost aclamat mondial, junele regizor (ajuns, din greșeală, să predea (??) arta regiei la universitate) va pretinde ca fanteziile-i "minimaliste", "derrideiene", "ironice" și "proaspete" să-i fie, de acum înainte, plătite din bani publici, de CNC, că s-o fi săturat și bietul taică-su de atâtea facturi la creație. Că ieșea mai ieftin cu un Bamboo și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Adevărul literar și artistic”, „Lumea”, „Adevărul literar” ș.a. Romanul „de capă și spadă” Cu paloșul (1905), apărut inițial în foileton în ziarul „Epoca” (1904-1905), este o narațiune nutrită de laborioase investigări ale trecutului, un Ev Mediu altminteri obscur, completată de fantezie, cu influențe din Walter Scott și, nu în ultimul rând, din literatura populară. În pofida unei anumite prolixități, cartea se bucură de succes - confirmat și de Premiul Academiei Române - și conține caracteristicile fundamentale ale scrierilor de mai târziu: jalonarea „balzaciană” în spațiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
din Lacul Lebedelor; Antonio Vivaldi: Anotimpurile; J.S. Bach: Preludiile; F. Chopin: Valsurile; Pietro Mascagni: Cavaleria Rusticană. → Relaxare L. van Beethoven: Simfonia pastorală; F. Schubert: Serenada; F. Liszt: Vis de dragoste; V. Papatanasiu: Apocalipsul animalelor; P.I. Ceaikovski: Lacul lebedelor: J.S. Bach: Fantezie în sol minor; J. Strauss: Voci de primăvară; C. Saint-Saens: Simfonia pentru orgă nr. 3 în do minor; Pentru relaxare se recomandă, de asemenea, audiția unei casete muzicale care să cuprindă minunata muzică a naturii, de la cântecul privighetorii la cel
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
pentru adâncimile psihismului creatorului, atunci cel puțin față de obiectivitatea rece, cuantificabilă a textului scris. Autorul poate să-și cultive În voie bovarismele - pentru că, teoretic, Într-un jurnal intim se poate truca absolut totul. Autorul poate să-și dea frâu liber fanteziilor paranoice. Poate să rescrie realitatea urmând niște impulsuri obscure, alterând sensurile evenimentelor. Poate să-și prezinte eșecurile drept mari triumfuri și neputințele drept superbe probe ale izbânzii apoteotice. Poate brava mascând lașitatea În curaj și spaima În vitejie. Însă el
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
etapă la alta la același subiect care de obicei se repliază total asupra propriei lumi lăuntrice, prin dereglări ale asociațiilor de idei, mod de gândire necritică, centrată pe subiectivitate, rupt de realitate prin întreruperea fluxului ideativ, dominat de reverie și fantezie, trăite puternic. Copilul bolnav de TSA (tulburare din sfera autismului) are adesea stări depresive, comportamentale și neurovegetative secundare. Stările psihotice evoluează într-un regim de maximă dificultate pentru cei din jur, copilul prezentând un comportament inert (cu dezinteres și lipsă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
după o schemă logică, dar la debilul mintal se exprimă în formă intuitiv-concretă și adesea nu sunt în raport cu necesitățile activității, la acesta predomină visarea; lumea imaginară este totodată o modalitate de a fi, iar educatorul are sarcina de a conduce fantezia lui către aspectele pozitive; se urmărește crearea unui cadru în care el să poată dezvolta riguros gândirea sa (convergent = unul sau mai mulți stimuli ce produc aceeași reacție și invers, divergent = în sensul producerii de idei destul de libere, elaborând o
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
secolului XX se explică prin funcția acestei minciuni de a colora viu cenușiul epocii moderne, din moment ce și doctrina oficială care susține că viața în Rusia totalitară este mai veselă decît în alte locuri este, în sine, un exemplu ilustrativ de fantezie creatoare. Urmîndu-l pe Dostoievski, Hingley sugerează că aceia care spun minciuni vranyo nu cred de la început în ceea ce relatează. Mai tîrziu însă, ei se lasă convinși de propria elocvență, deși poate că privind retrospectiv își dau seama că au inventat
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mic este capabil să se comporte în mod înșelător cu mult înainte de a învăța să vorbească". Însușirea limbajului deschide multe noi posibilități. O modalitate prin care copiii învață să se folosească din plin de limbaj pentru a minți este prin intermediul fanteziei verbale. Cu o sută de ani în urmă, Compayré (1902:197), scria, cu privire la copilul mic: Cînd începe să i se dezvolte imaginația, îl încîntă orice este fabulos și cuvintele sînt pentru el obiect de joacă, la fel ca groapa cu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fabulos și cuvintele sînt pentru el obiect de joacă, la fel ca groapa cu nisip... el vorbește fără să țină cont de realitate... În același mod, Dunn (1980:205) descrie felul în care, în limbajul copiilor din Anglia și America fantezia verbală "este unul din aspectele cele mai importante". Prin fabulare copiii învață că vorbele pot fi folosite "aici și acum", după spusele lui Rappaport (1979:180) și drept urmare, pot induce în eroare, dacă acesta este scopul urmărit de orator. Dacă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
copil de paisprezece luni a pretins că s-a lovit numai pentru a fi alintat. În loc să le considerăm încercări de a induce în eroare, pare mai plauzibil să privim aceste acțiuni ale unor copii mici ca pe niște invitații la fantezie adresate adulților. Valentine numește atitudinea copilului "joaca de-a prefăcutul", calificare justificată de gestul aceluiași copil, o lună mai tîrziu, de "a lovi capul păpușii pentru a avea motiv să o alinte". De Villiers și de Villiers (1978:164-165) relatează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
reușind să-și controleze expresia feței în așa fel încît să nu se dea de gol (Lewis et al. 1989). Astfel, cercetările arată că, începînd să mintă de la vîrste fragede, copiii își perfecționează treptat această capacitate. Legătura între minciuni și fantezie, asupra căreia Ferenczi (1955:77-80) atrage atenția, poate fi observată în viața adulților în întreceri de minciuni, organizate uneori pentru amuzament și/sau în scopul strîngerii unor fonduri; ne vom referi la acestea în capitolul 9. Recunoașterea legăturii dintre fantezie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]