16,377 matches
-
și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite de noi prin neatenție, ca printr-un obstacol. Ce este de făcut când un duhovnic îndeamnă la câte un creștinism social din care este exclusă rugăciunea minții
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
aceasta îmi face semn să o urmez la etaj. Camera e la fel de mare,mobila veche dar scumpă,din lemn masiv, nu reușește să-i reducă din dimensiuni. Pe mine nu mă prea interesează interiorul ci doar exteriorul,imaginea de dincolo de geamul mare.Adorm într-un târziu legănat încet de zgomotul valurilor care se sparg încet de stafilopozi. Mă trezesc abia peste cinci ore și mă ciupesc de mână să îmi dau seama dacă sunt viu sau am intrat in transă. Cobor
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite de noi prin neatenție, ca printr-un obstacol. Ce este de făcut când un duhovnic îndeamnă la câte un creștinism social din care este exclusă rugăciunea minții
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > FULGI DE VÂNT ÎN UMBRE FĂRĂ UMBRĂ Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului FULGI DE VÂNT ÎN UMBRE FĂRĂ UMBRĂ toamna iar ne bate-n geam surâzând pe trotuar ori în frunza de pe ram iarăși toamna ne admiră cu ochii cum o privim pe când frunzele le-nșiră noi pe unde ne găsim frunze umbre fără umbră pași zvârliți pe trotuar floare ca într-o penumbră din
FULGI DE VÂNT ÎN UMBRE FĂRĂ UMBRĂ de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371418_a_372747]
-
să merg cu orbii prin rugină, n-aș fi schimbat un pas peste hotare, mi-era devreme-n gândul de regină și sol de drag ți-eram pe așteptare. Deschide peștera din noi să ardă! Acolo un sihastru stă la geam, culege timp din verbe de zăpadă, și ce frumos devine astăzi ram! Referință Bibliografică: Timp din verbe de zăpadă / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia
TIMP DIN VERBE DE ZĂPADĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371466_a_372795]
-
dimineață... Emilian Oniciuc- 12.03.2017 Chipul tău drag îmi apare deseori Prin vise cu soare, prin ploi, uneori. Dar ce pot face acum Prin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut, Ploia își ține în geam ritmul mărunt. Fața în pernă îmi ascund Căutând morganic: timpul secund... Geamul aburit păstrează amintiri, Stropi reci preling uitate simțiri. Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult... Este o clipă din prea scurta dimineață, Cu lacrimi din
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Prin vise cu soare, prin ploi, uneori. Dar ce pot face acum Prin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut, Ploia își ține în geam ritmul mărunt. Fața în pernă îmi ascund Căutând morganic: timpul secund... Geamul aburit păstrează amintiri, Stropi reci preling uitate simțiri. Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult... Este o clipă din prea scurta dimineață, Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață. Eu, un muritor prin vânt Căutând ziua de
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Ploia de mâine dimineață...Emilian Oniciuc- 12.03.2017Chipul tău drag îmi apare deseoriPrin vise cu soare, prin ploi, uneori.Dar ce pot face acumPrin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut,Ploia își ține în geam ritmul mărunt.Fața în pernă îmi ascundCăutând morganic: timpul secund...Geamul aburit păstrează amintiri,Stropi reci preling uitate simțiri.Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult...Este o clipă din prea scurta dimineață,Cu lacrimi din cerul
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
îmi apare deseoriPrin vise cu soare, prin ploi, uneori.Dar ce pot face acumPrin jarul de azi, mâine doar scrum...? Dimineața se- ntinde prin așternut,Ploia își ține în geam ritmul mărunt.Fața în pernă îmi ascundCăutând morganic: timpul secund...Geamul aburit păstrează amintiri,Stropi reci preling uitate simțiri.Le simt și le reascult: Refrenul pierdut în undeva, demult...Este o clipă din prea scurta dimineață,Cu lacrimi din cerul dăruitor de viață.Eu, un muritor prin vântCăutând ziua de ieri
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
îi revenise bună dispoziție, iar cel mai tare îi încântă faptul că Vasea în timp ce își descarcă roaba la remorca le mai povestea câte ceva hazliu. Peste o saptămână Vasea era într-un autocar ce pornise din Valencia spre Lerida, așezat la geamul autocarului privea peisajul ce i se întindea în față. După un timp autocarul ajunsese într-o zonă deșertica prin care șerpuia drumul iar Vasea rămase cu ochii ațintiți la orizont unde se vedeau niște munți iar deasupra lor albastrul nesfârșit
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
recunoască în fiecare esență. Ecoul îi întregește ființa și-i probează completitudinea (în lutul (ne)umbrelor, surprinzător de perfect). Personificările, epitetele personificatoare sau oximoronice te întâmpină seducător la tot pasul: cântece în frac, salutul cu potcoave minate, sahara bate la geam, tăcerea avea tocuri de aur, iarnă cu ochi căprui și adânci, noaptea își descheie cămașa, s-a pornit vântul să numere gândurile din rândul întâi, între mine și tine un perete își mușcă buzele, între noi/ două duminici/ își umpluseră
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
așez”. Contrar firii poetice, însă, poetul dorește sfânta realitate: „Nu vreau să fiu o adiere.../ Să-ți mângâi buzele c-un zbor, / Ci un sărut să pun pe ele / De câte ori îmi este dor. // Și nici vreo stea ce stă la geam / Să-ți vadă tainele din nopți, / Eu vreau în brațe să te am / Să sorb pe rând din nurii copți” (Simplă tăcere...) Ecouri din Eminescu, Topârceanu, Coșbuc, Al. Vlahuță, Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel, într-un cuvânt, clasicii noștri
CEZARINA ADAMESCU-ILUSTRUL ANONIM ŞI VERSURILE LUI TĂMĂDUITOARE. UN ORFEVRIER AL CUVINTELOR de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371524_a_372853]
-
frunziș de prun, stau gângănii aproape ude și pline de răceală. Alături pe vie au căzut buburuze de gheață, nu multe, dar grele și stricătoare. - Se poate o ploaie cu mai multă apă decât aceasta? - Cine știe? Am deschis un geam, am deschis o ușă. Stau pe un prag de lemn tocit de pași și-mi ascund uimirea. Ca semn de supraviețuire, mi se arată un curcubeu, străjuit parcă de doi serafimi. L-aș strânge în palme, rugându-l să mă
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
și văile verzi, îngălbenite, pline de petece roșcate ale sămănăturilor de toamnă. În pădurile ca arama s-au înfiripat, în sute de puncte, lumânările roșii ale cornilor (Vâltoarea); Fulgi rari alunecă și se aștern pe pământul înghețat. Pustiu pe uliță, geamuri luminate slab (Nimic deosebit în timpul serviciului meu). Definitorii în pattern-ul descrierii naturii în prozele de mari dimensiuni ale scriitorului sunt elementele de hidrografie care conturează orizontul local, apropiat sau îndepărtat, în care autorul și-a așezat personajele ca să stăpânească
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
cu drag o poveste... În lumea magiei s -aluneci ușor Știind că e vremea pentru plugușor Iar casa e plină de -aromele care Îți gâdilă nările, sunt doar desfătare Bunicii, părinții, și frați ne strângem În jurul braduțului din colț, de la geam Cadouri sau dulciuri la toți erau puse De moșul cel darnic, ce -a fost, și se duse Dar nu mai conta, noi ne bucuram Erau simple daruri, și copii eram Aceasta e iarna ce mi -o amintesc Și alta e
IARNĂ TÂRZIE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371636_a_372965]
-
nebăut. Așteaptă, ochii nu-i deschide Și încă nu ieși din vis, Mai stai un timp în paradis, Alungă dorul și-l desfide ! Mai lasă încă tras oblonul, Lumina ta mai ține-o-n casă Și n-o lăsa pe geam să iasă, Să ți se-ntunece salonul. Și gura-nchisă să-ți rămână, O vorbă să nu scoți măcar, Chemarea ta va fi-n zadar, Dacă iubirea nu-i stăpână. Referință Bibliografică: IEȘIREA DIN VIS / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN
IEŞIREA DIN VIS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374841_a_376170]
-
nopți cu lună plină, ca stele pe bolta cerească. * © Maria Filipoiu 12.01.2015 * * Menirea unui Luceafăr * Vremelnicia clipei îmi luminează gând, să îmi revărs iubirea în condei lăcrimând. Când rază de Luceafăr coboară tremurând, să îmi sărute fruntea, prin geamuri pătrunzând. * Lumină blândă-și pune pe masa mea de scris, iar în condei transpune o iubire de vis. Aduceri-aminte coboară din paradis, omagiu să îi aștern cu grijă în manuscris. * Prin codrii de aramă, cu gând cutreiera, când Soarele apunea
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
Strofe > Introspectie > POEME Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1574 din 23 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului M-am zăvorât în mine M-am zăvorât în mine. În cuie am bătut ferestre, uși și-am dat cu gri pe geamuri. Degeaba bat în ele ale ursitei ramuri. Mă fac că nu le-aud și rămân mut. Nu-mi pasă ce se-ntâmplă de-un timp în jurul meu. M-am plictisit de-atâta urâciune ce-a reușit într-însa speranța să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374880_a_376209]
-
și borcane. Printre toate astea, două coșuri în care, două cloști stăteau pe ouă, conștiincioase și înfoiate. Lângă coșurile cloștelor, o strachină spartă și răsturnată plângea după apa risipită, care băltea, dizolvând găinațul consistent din jur. După un dulap cu geamuri sparte și polițe căzute, observă o ușă scundă, încuiată cu lacăt. Nu știa de ușa asta. Probabil că taică-său și Ghiță săpaseră un beci secret cu intrarea pe aici. Chestia asta îi stârni curiozitatea. Cine știe ce ascunseseră acolo răposatul hoțoman
S.R.L.AMARU-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374851_a_376180]
-
fără de iubire? Un câmp arid, o pâine fără sare, Un templu rece-n care nu-i simțire, Grădină fără flori, țărm fără soare. Copaci fără pădure, triste ramuri, Lac fără nuferi, cer fără de stele, Perdele gri de fum plângând în geamuri Și libertate-ascunsă-ntre zăbrele. Fără iubire, ce e viața, oare? O mare fără valuri înspumate, Un orizont pierdut, zâmbet ce doare. De n-ai iubire, poți avea de toate, Nefericit te simți și zi și noapte! N-ai satisfacții, suflet fără
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
care s-a plimbat mai bine de o jumătate de oră prin apropiere. Farmacista susținea și a consemnat în declarație că fata și bărbatul, a cărui față nu o văzuse, se cunoșteau, pentru că, în momentul în care a privit pe geam, i s-a părut că fata era îmbrățișată de acel bărbat. A menționat că nu era sigură, pentru că era ocupată cu clienții. Iar când s-a uitat din nou, în timp ce primea comanda de la un alt client, contrariată ca fata niciodată
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
al doilea plan, nu era de găsit... Când toată așezarea era cuprinsă de întuneric, bărbatul a tras-o de mână și a târât-o în mașină, avertizând-o să stea întinsă pe canapeaua din spate și să nu privească pe geam. A condus atent pe panta abruptă, cu viteză redusă și fără să aprindă luminile, până a ieșit din curte și a oprit imediat. După ce a închis porțile, a demarat în forță, fără ca Iuliana să își dea seama în ce direcție
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
tâlc culeasă de la radio sau din cărți pentru a răspunde la întrebările fetiței și a o ajuta să înțeleagă lumea și tot ce o înconjura. Astfel duceau ele o viață modestă și liniștită, proiectată seara printr-o simplă luminiță la geam ce pâlpâia cald și lent la un loc cu viețile celorlalți locuitori de mii de feluri din orașul cel ploios. Deoarece iubea ploaia nespus, fetița obișnuia adesea să o întâmpine cu dans și voie bună și aproape mereu evita să
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei Sfântului Maslu
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374846_a_376175]
-
-se spre interior. În biserică, neputând încăpea toți oamenii, au intrat numai copiii, înghesuindu-se cum au putut, iar cei mari au stat afara, cât mai aproape de biserică pentru a asculta Prohodul. Lumina nu putea pătrunde prin micuțele ochiuri de geam zăbrelite și singura sursă de lumină era cea venită de la lumânari. O lumanare și-a întins flacăra până la o coroană de celuloid. dascălul a stins-o cu palmele, dar o scânteie a urcat în pod și în scurt timp, limbi
REMEMBER: PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374940_a_376269]