56,083 matches
-
Încă nu era celebru, iar Alvin, vorbind despre el cu Norman Într-o zi, cînd scriitorul tocmai părăsea librăria, l-a făcut „personaj boem”. La ora aia Încă mă aflam În etapa burgheză a vieții mele, așa că acesta nu era genul de apelativ la care aspiram. Norman l-a descris odată și ca romancier experimentalist, deși e posibil să o fi spus În glumă. Alteori Îl făcea țicnit sau bețiv. Acest scriitor locuia deasupra librăriei, deși eu Încă nu știam asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
le aveam despre insecte. Și În ziua aia, În timp ce i le ambala, Norman l-a Întrebat la ce lucrează. CÎnd i-am auzit răspunsul, era să cad din Balon. — Lucrez la un nou roman, a zis scriitorul, despre un șobolan. Genul cu blană. Ăsta chiar că n-o să placă absolut deloc. Norman a rîs. — O continuare ? a Întrebat. La care Jerry i-a răspuns : — Nu, e cu totul altceva. Am terminat-o cu chestiile alea prea la prima mînă. Știi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la „Faimoasa lui „Odă a nopții’”. Însă chiar și cu prăvălia aproape pusă pe butuci, Norman continua să cumpere cărți. Cred că și el era un fel de rechin, și-i era frică să nu se Înece. Întotdeauna am fost genul visător. Și, dată fiind situația mea, cum aș fi putut fi altfel ? Însă știam și cum să-mi Înfig toate cele patru picioare bine În pămînt, atunci cînd era cazul. Și apoi - făcut fleașcă, să zic așa, de burnița realului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am fost niciodată prea Întreg la minte, Însă nu sînt dement. Puteți ridica din sprînceană, puteți chiar ridica din ambele sprîncene, Însă faptul e fapt, fanteziile și scăpările mentale sînt una, iar nebunia cu totul alta. Iar eu nu sînt genul de ființă care să fie țicnită și să nu fie conștientă de asta. Există mulți oameni care sînt mult mai rău decît mine. Dețin această informație de la o adevărată autoritate În domeniu, și anume Peter Erdman, autorul cărții Sinele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic. Lateralele acestuia fuseseră extinse prin adăugarea unor șipci de lemn, pe care cineva pictase de mînă numele E. J. MAGOON, cu litere mari roșii și galbene, ca pe o căruță de circ. CÎteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
las iar greutatea pe el. Și, după alte cîteva zile, abia dacă mă mai durea, deși a rămas strîmb, și de-atunci merg un pic șonticăind. A șonticăi e un cuvînt drăguț. Este exact așa cum sună. N-am fost niciodată genul sportiv, și nu mă deranja prea tare faptul că am o mică infirmitate fizică. Mi se părea chiar că Îmi dă așa, un aer distins. Mi-ar fi plăcut să am și un bastonaș și niște ochelari de soare. Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lipsea - din păcate, fiindcă n-am reușit niciodată să recuperez paginile pe care le-a rupt Flo și eu, fără să știu ce sînt, le-am mîncat. În afară de cărți, raftul de jos conținea și un lung șir de caiete de genul cărora pe care scria Jerry. Deși de felul meu sînt destul de băgăcios, mi se părea că totuși nu am dreptul să-mi vîr nasul și În ele, deși, trebuie să recunosc, tentația a fost groaznică. I-am citit Însă cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și cîte o umbrelă, și fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
una - zona Întrerupătoarelor prost montate, scîndurile desprinse din dușumea și toate locurile din pereți și podele prin care trec țevi - și explorarea atentă a spațiului, centimetru cu centimetru, mă convinsese că În camera lui Jerry nu există nimic de acest gen. Singura gaură substanțială, dacă substanțială e cuvîntul potrivit, era o mică crăpătură din jurul țevii de scurgere de la chiuvetă, suficient de mare pentru un șoarece dolofan, Însă, poate, total insuficientă fie și pentru cel mai firav șobolan. Însă eu, demn urmaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Început să ies și eu de unul singur, și era limpede că nu avea nimic Împotrivă. Mă trata ca pe un egal. Mă cățăram Înapoi prin gaură, iar Jerry, care se afla la masă, se Întorcea și zicea ceva de genul „Salutare, Ernie, cum fu plimbarea ?” Mi se rupea inima că, În acele clipe, nu-i puteam răspunde „ Bună, Jerry, a fost ca lumea de tot.” Acum că puteam merge din nou la librărie, petreceam destul de mult timp În timpul zilei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Îl căutam lîngă stația de metrou Park Street. Jerry a rezemat un carton explicativ lîngă cărucior. Pe acesta scria, cu litere scrise de mînă, CĂRȚI LA REDUCERE - CĂRȚI NOI, CU AUTOGRAFUL AUTORULUI. Aveam, firește, o experiență considerabilă legată de acest gen de comercializare și, dacă mi-ar fi fost cerul sfatul (ah, ce bine-ar fi fost dacă s-ar fi Întîmplat asta !), aș fi propus - cu tact și fără să mă dau atotcunoscător - să ne ducem și să tragem lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pînă după ora de vîrf, și am avut astfel ocazia să observ cum se schimbă lumina În copaci și cîteva persoane chiar au cumpărat cărți, În vreme ce altele s-au oprit doar să pălăvrăgească un pic. Majoritatea acestora din urmă erau genul lui Jerry, și era limpede că nu au bani să cumpere cărți. Au vorbit, și-au bîrfit cunoștințele comune și au glumit În legătură cu faptul că erau faliți. Își spuneau unul altuia „omule”. Erau cu toții foarte interesați de persoana mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu haine șifonate și cărucior, e cel mai inteligent om de pe pămînt. Așa că-i ziceau : „Dacă chiar ești cel mai inteligent om de pe pămînt, cum se face că vinzi cărți dintr-un căruț ?”, și alte asemenea idioțenii snobilicești de acest gen. Însă Jerry nu-și ieșea niciodată din fire. Le explica răbdător cum, de fapt, este un om foarte bogat fiindcă este liber, fiindcă nu e un sclav al salariului și n-a muncit pîn-a crăpat, stînd opt ore pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
alături de celelalte specii, ci au ajuns aici În urma naufragiului unei nave. Învățăturile acestei noi religii erau În deplină armonie cu sentimentul pe care Îl avea toată lumea În acel moment, și anume că nu aparține acestei planete. Nu prea era deloc genul de planetă de care ai dori să aparții. John Hunter le-a spus oamenilor că trebuie să fie cu toții salvați și că, pentru ca acest lucru să se poată Întîmpla, trebuie să anunțe cumva prezența lor aici prin semnale trimise către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
poată Întîmpla, trebuie să anunțe cumva prezența lor aici prin semnale trimise către navele spațiale ce trec pe lîngă pămînt. Firește că nu aveau la dispoziție decît tehnologia cea mai primitivă, nu aveau nici radio și nici nimic de acest gen, astfel Încît semnalizarea a devenit o problemă greu de rezolvat. Însă John Hunter avea și răspunsul. Le-a spus că trebuie să construiască o piramidă atît de mare, Încît să se vadă și din spațiu. Următorii doi ani și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
colo-colo În solitudine polară, atît de singur că era În stare să vorbească și cu un șobolan. Și totuși, În acele clipe frumoase, la micul dejun citind ziarul sau ascultînd muzică noaptea, În fotoliul cel impozant, trăiam cîteodată un alt gen de fericire. Nu era veselia exuberantă a zilelor de altădată, din librărie. Era un sentiment mai cald și mai blînd, de culoare aproape cafenie. Uneori, ne lăsam duși de val și-l puneam pe Bird să cînte la maximum, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a Întors și mi-a aruncat o privire ce părea să zică „Bietul Ernie, a rămas singur.” Totuși acum, cînd mă gîndesc retrospectiv, cred că a fost mai degrabă una mirată, așa că poate voia de fapt să spună ceva de genul „Cine naiba o mai fi și animalul ăsta ?” Prefer să-mi rămînă În amintire așa. Însă, indiferent care dintre variante a fost, ideea e că s-a Întors În cameră și m-a luat pe sus. M-a vîrÎt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de Snickers, nici de nimic, de fapt. Și nici În librărie nu-mi mai petreceam prea mult timp. Mă deprima, iar Shine Îmi făcea greață. Mă mulțumeam să-mi tîrșîi picioarele fără rost, cu sufletul greu și Întristat. Nu era genul de durere În care te vaiți și-ți rupi părul din cap. Mai degrabă, era un soi de plictiseală copleșitoare. Eram Împovărat de plictiseală. Viața mă plictisea, literatura mă plictisea, chiar și moartea mă plictisea. Singurul lucru care nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Aveau pachete și valize și unii dintre ei țineau de mînă copii. Se apropiau fericiți de zona luminată din jurul teatrului, Însă nimeni nu alerga și nu scotea nici un sunet sau doar sunete abia discernibile, scîncete, scîrțîituri și altele de acest gen, ce erau acoperite de muzică, oricît de Încet se auzea aceasta. Sute și sute de oameni la coadă, ce se foiau În tăcere avansînd către Îngerii ce ridicau piciorul, de parcă ar fi dansat. Sub poză am pus cuvîntul REFUGIAȚI. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe ea era poza unui clovn, și din pălăria lui erupea un gheizer de floricele. Și a Început să danseze acolo, În mijlocul vechii odăi a lui Jerry. N-o văzusem niciodată dansînd așa, decît poate uneori În mintea mea. Era genul de dans fără pași clari pe care Îl dansau Frumoasele la Rialto după miezul nopții, zvîrcolit și mîngîiat, cu șoldurile unduindu-li-se În ritm, lent și marcat. M-am cățărat În fotoliu cu floricelele mele și am privit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și negustor de blănuri) De asemenea, joc de cuvinte, În original Firmin the vermin (vermin, dăunători, vermină). John Tenniel (1820-1914), celebru ilustrator al primei ediții din Alice În țara minunilor de Lewis Carroll din 1865, rămasă pînă azi etalon al genului Titlul unei cunoscute piese de Oscar Wilde din 1895, cu dublu sens: „importanța faptului că ești onest” și „importanța faptului că ești Ernest”. Pentru totdeauna isteț rostogolește-te În original, man from the moon Lider sindical și compozitor (1879-1915), executat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei Bellairs Îl surprinse; se așteptase mai degrabă să audă vocea tremurătoare a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Or, fericirea trebuia să aibă la temelie o cunoaștere profundă a nefericirii. Broșura lui Tolstoi, cu sublinierile pe jumătate șterse, se mai afla Încă În raftul de cărți. Esențialul este să știi... Nu e vorba de o cunoaștere abstractă, În genul aceleia În care excelase doctorul Forester; nu e vorba de teorii seducătoare și Înșelătoare, de virtuți transcedente și alte asemenea lucruri nobile, ci de o cunoaștere omenească simplă, dar pasionată. Deschise Încă o dată cartea lui Tolstoi și citi: „Ceea ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că apogeul înfiorător al vieții mele era repetat cu ani înainte și că va avea loc pe-o autostradă cine știe de unde sau la vreo bifurcație de drumuri cunoscută doar de producătorii acelor filme. Uneori speculasem chiar și pe marginea genului de accident rutier în care voi muri. Am fost trimis la secția de radiografie, unde o femeie tânără și plăcută, care, discutând cu mine despre starea industriei filmului, a început să-mi fotografieze genunchii. Mi-a plăcut conversația cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
totul. Pe deasupra, nu am timp. L-a consultat deja Helen Remington. Se întoarse cu spatele spre platou. - Remington o să fie angajată de Laboratorul de Cercetări Rutiere. Peste o săptămână e ziua porților deschise - o să mergem împreună cu toții. - Ăsta-i un gen de distracție pe care prefer să-l evit. - Nu, Ballard - o să ți se pară reconfortant. E o parte esențială pentru serialul de televiziune. Și se îndepărtă spre parcare. Aceste puternice confuzii dintre ficțiune și realitate, însumate în figura patetică dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]