9,375 matches
-
al unor cai de curse cu care a cîștigat Derby-ul de la Epsom de trei ori. 20. Charles George Gordon (1833-1885) a luptat în Războiul din Crimeea (1854-1856) și în China (1859-1860 și 1863-1864, împotriva Taipingilor), unde s-a acoperit de glorie și de unde i s-a tras porecla de "Chinese Gordon", refuzînd totodată onorurile și darurile oferite de împăratul Li Hung Chang din dinastia manciuriană Qing. În 1871, reprezintă Anglia în Comisia de îmbunătățire a circulației fluviale pe canalul Sulina. În
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
se poate vedea la Nürnberg, patria jucăriilor), bomboneria "Godiva", cu cele mai bune trufe de ciocolată din lume, în fine "Café Royal", un fel de "Capșa" bucureștean de acum 70-100 de ani, dar mai opulent, frecventat în zilele sale de glorie de Oscar Wilde și Bernard Shaw, de Edward VIII și George VI, înainte de a deveni suverani. "Café Royal" rivalizează cu celebrele cafenele pariziene de pe Malul Stîng ("Les Deux Magots", "Café de Flore" și cafeneaua-braserie "Lipp" din Boul. St. Germain, "Le
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
internațional a devenit neîncăpător pentru corporațiile din ce În ce mai mari. Pe calea schimbului de bunuri și servicii, resursele de extindere s-au epuizat. Acest lucru devine evident odată cu primul mare val de protecționism care se manifestă după apusul mercantilismului. După perioada de glorie a politicii de liber schimb, conturată pe la jumătatea 19, la sfîrșitul aceluiași secol operatorii internaționali care aveau forța economică necesară evoluează pe calea investițiilor internaționale de capital și astfel se transformă În operatori transnaționali. Operatorii transnaționali Încetează de a mai
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
și nu propria persoană, ca până atunci, gustând delectarea clipei supreme a actului de generozitate. Gest care îi va aduce cu adevărat fericirea și senzația de împlinire. Mefistofel pierde prinsoarea. Lemurele îi îngroapă trupul lui Faust, iar sufletul lui, în glorie cerească, este luat de îngeri și dus la Tatăl Ceresc, obținându-și mântuirea. Sufletul îi fusese salvat. Acel suflet care pe pământ a purtat denumirea de Faust, în tărâmul de dincolo, detașat, "la rece", în lipsa raționalului, și după legile iubirii
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
care o ocupa în mediul academic. În memoriile sale, lingvistul Iorgu Iordan face următoarele aprecieri: "O catedră în învățământul superior din România veche valora acesta este termenul exact cât o moșie bună, cu avantaje, în plus, față de aceasta. Căci, afară de glorie, posesorul ei se bucura de un frumos venit material, care era asigurat fără teama pe care o avea moșierul, că o secetă sau o altă întâmplare asemănătoare îl poate ruina. Venitul consta nu numai în salariu, ci și în cota-parte
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
porc și vițel) [...], chifteluțe marinate în oțet de vin (nu cu tarhon, ci numai cu măsline), praz umplut ș.a., le revine meritul, zic, de a fi născocit perișoarele cu smântână, care făcute după rețeta clasică, sunt suficiente pentru a face gloria oricărei bucătării.“ Despre aceleași perișoare, tot Păstorel: „Nu știu de unde vine și ce va fi fost la origine. Știu însă că rafinamentul bucătăriei moldovenești l-a scos din ticăloșie, așezându-l din nou pe masă boierească.“ Care este secretul acestei
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mai departe un viitor plin de promisiuni datorită înfăptuirilor recente din cele mai diverse domenii ale științei și tehnicii, precum și datorită intensificării cooperării popoarelor în asigurarea sănătății tuturor. Creșterea sensibilă a mediei de viață este factorul concret și explicativ al gloriei medicinei. Dr. G. Brătescu membru al Academiei de Științe Medicale din România. PREFAȚĂ A scrie istoria unui sistem disciplinar ca acela al științelor medicale este o întreprindere care presupune muncă laborioasă, reflectată metodic în confruntarea surselor de referință, de selecționare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
prin care a trecut. După unii începutul a fost cu 500.000 de ani în urmă, după alții cu 250.000 de ani. Cu cât preistoria își va distanța începuturile, cu atât omul se va încorona merituos de mai multă glorie, adeverind superioritate față de întreaga existentă planetară. Creator de idoli și zei, el s-a afirmat trup și suflet, spirit recuperator al relației cu Dumnezeu, indiferent de denominația pe care i-a dat-o divinității. în această perspectivă spiritualizată, el vindecătorul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de una culturală, ilustrată de savanți arabi în atâtea domenii. Medici filosofi, creatori de școli sunt Al Razi (n. 925), Avicenna (n. 980), Averroes (n. 1126), alături de care se înscriu generații de medici arabi mai puțin vestiți care au făcut gloria medicinei arabe. Multe cărți de medicină, scrise în Evul Mediu de arabi au devenit surse de formare medicală în școlile occidentale medievale, prin sec. al XVIII-lea mai fiind încă traduse în limbile popoarelor de astăzi. Medicul Abu Bakr Muhammad
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Cărțile salernienilor, prin numeroasele ediții, au ajuns clasice (instrumente de referință și învățare în clasă). Spiritul universalist și complex al școlii a intrat în legendă. Din Salerno vor pleca grupuri de medici magiștri spre universități care apăreau în toată Europa. Gloria acestei Civitas Medicorum, deși fără drept de a da diplome, se făcea cunoscută pe continent și mai departe. Urmează dezvoltarea universităților din Bologna (1109), Paris (1150), Neapole (1225), Toulouse (1229), Cambridge (1257), Padova (1228), Roma (1303), Praga (1348), Cracovia (1364
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
teoretico practică în afara căreia nu vedea realizat un medic autentic. Arnoldo de Villanova a lăsat un Breviar medical și Regimen sanitatis, această carte a sănătății în care armonizează concepția hippocratică, galenică și arabă cu cea a școlii medicale din Salerno. Glorie a făcut și Chirurgia celebrului Henri de Mondeville, care sfătuia pe medici să ia onorariu de la cei care au, dar să trateze gratuit pe cei săraci, căci „așa vor ajunge în Rai“. Discipolii l-au recunoscut ca mare profesor și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
un obiectiv minunat, dorit și, procentual realizabil, căci, dacă în sec. XVII, vârsta medie era de 33 de ani, astăzi este în jur de 66 de ani. La acest miracol, medicina își are partea ei de neodihnă, sacrificiu, satisfacție și glorie care-i justifică poziția majoră între alte științe. UN SECOL CARE SE VREA AL LUMINILOR Medicina, profesie universală prin obiective și limbaj, în sec. al XVII-lea se mondializează. Ramificată în sistem deschis, cercetează în adâncime. încep studiile de anatomie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a unor scriitori luminiști celebri: Diderot, Rousseau, Voltaire, Montesquieu. Toți raționaliști, critici, moraliști, ajunși universali, în viață fiind. Denis Diderot (1713 - 1784), pasionat de medicină, consideră senzația și automișcarea, atribute ale materiei, iar conștiința, manifestarea acesteia în stadiul superior organizat. Gloria lui Diderot este legată de Enciclopedie, capodopera Luminilor, în 35 volume, realizate de 150 colaboratori, între care mulți medici, și apărută sub redacția și truda sa și a prietenului său D’Alembert — autorul Tratatului despre dinamică (1743), a unei clasificări
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cooperare cu anatomopatologii. Numărul lor e tot mai mare și dintre cei mai cunoscuți îi cităm pe francezii Joseph Réchamier, Jacques Lis, Auguste Nelaton, Dominique, Larrey (chirurg militar în campaniile napoleoneene) și mai ales Guillaume Dupuytren, strălucit operator, însetat de glorie și bani, dar și ros de invidii. Tot cu ecou în lumea medicală sunt englezii Astley Cooper, James Syme; italienii Tito Vanzetti și Francesco Ritzzoli (ortoped); germanii Bernard von Langenbeck, J. F. Diefenbach (plastician), Karl Ferdinand von Graefe (specialist în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sale e reflectată analitic în cărțile: Névroses et idées fixes - 1898; Obsession et la Psychasthénie - 1903; La médecine psychologique - 1923; De l’angoisse à l’extase - 1928. Ca și Charcot, Janet este creator de școală, de elevi care vor asigura gloria neurologiei în Europa și America, așa cum el a fost elevul creatorului de școală Hippolyte Bernheim (1840 - 1919) și al lui Ambroise Liebeault (1823 - 1904). Austriacul Sigmund Freud (1856 - 1939), audiator al cursurilor lui Charcot, făuritor de școală și de elevi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Spectaculis, Tertulian scrie: "Diavolii, care prevăzând chiar de la început, că plăcerea față de spectacole ar fi unul din mijloacele cele mai eficace de a introduce idolatria, le-au inspirat, ei înșiși, oamenilor arta reprezentațiilor teatrale. Într-adevăr, ceea ce trebuia să folosească gloriei lor nu putea veni decât inspirat de ei: și pentru a învăța lumea despre această funestă știință, nu trebuiau să folosească alți oameni, decât pe aceia în apoteoza cărora găseau o onoare și un avantaj deosebit." (traducere de Pierre de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o reprezentare a unui noroc personal fără niciun pericol pentru viață. Tragedia este ca oglinda fragilității lucrurilor omenești, cu atât mai mult cu cât aceiași regi și aceiași prinți pe care îi vezi acolo la început, atât de plini de glorie și atât de triumfători, servesc la sfârșit ca nevolnice mărturii ale insolenței norocului. Comedia, dimpotrivă, este un fel de joc ce prezintă în fața noastră viața unor persoane de condiție mediocră și care le arată taților și copiilor dintr-o familie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fie compus din fapte cu totul imaginare, și totuși verosimile. Tragedia descrie în stil ales acțiunile și pasiunile unor persoane alese, în timp ce comedia nu vorbește decât de mediocri, în stil simplu și mediocru. Tragedia la începutul ei este plină de glorie, și arată măreția celor mari; la sfârșit este demnă de milă, ca aceea care arată regi și prinți căzuți pradă disperării. Comedia la începutul ei este plină de neprevăzut, turbulentă la mijloc, căci aici se fac toate înșelăciunile și toate
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dușman, nici de la cineva indiferent, ci de la o persoană care trebuie să-l iubească pe cel ce suferă și să fie iubită de el." Cu Horace, Corneille creează de asemenea o situație perfectă în planul tragicului. Eroul, ajuns în culmea gloriei, comite, omorându-și sora, o crimă împotriva naturii, care îi provoacă spectatorului o milă și o teamă maxime. Greșeala acestui om corect, care într-o privință este un model de virtute, în sensul cornelian al termenului (curaj), nu ar putea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Astfel că singurul scop al unui poet, întreaga finalitate a muncii sale, este să fim, ca și eroul său, îndrăgostit de oamenii frumoși, să-i slujim ca pe niște divinități; într-un cuvânt, să le sacrificăm totul, dacă nu cumva gloria, pe care a o îndrăgi este și mai periculos chiar decât dragostea pentru frumusețe." (Maxime și reflecții despre comedie) Pentru toți teologii secolului al XVII-lea, zugrăvirea pasiunilor este periculoasă. Aceia dintre ei care vor să păstreze teatrul în sânul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dragostei, se arată rezervat cu privire la orgoliu, neexplicându-se practic niciodată asupra atitudinii morale ce ar trebui urmată față de reprezentarea comportamentelor eroice. Nicole, în schimb, ca și alți doi janseniști iluștri, Pascal și La Rochefoucauld, condamnă fără drept de apel demonul "gloriei". Reducând la zero mitul eroului, el distruge idealurile cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
drept de apel demonul "gloriei". Reducând la zero mitul eroului, el distruge idealurile cavalerești care îmbogățesc literatura primei jumătăți a Marelui Secol. De aceea își împrumută el exemplele exclusiv din teatrul lui Corneille, unde eroii, îndrăgostiți de sublim, sacrifică totul "gloriei" lor62. Citând Horațiu și Cidul, Nicole se oprește în special la Theodora, fecioară și martiră. Caracterul edificator al piesei lui Corneille nu este, după părerea lui, decât aparent, căci eroina nu este înzestrată cu smerenie. Pentru Nicole, care vorbește în numele
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
gustului, diferit la fiecare popor. Privirea asupra operelor antice se schimbă cu epocile. Nu rețin întotdeauna atenția aceleași aspecte. "...ardoarea prea violentă de a vrea să-i imite pe Antici a făcut ca primii noștri poeți să nu fi atins gloria, nici calitatea excelentă a Anticilor. Ei nu considerau că gustul națiunilor este diferit, atât față de obiectele spiritului, cât și față de cele ale trupului, și că la fel ca maurii dar fără să meargă atât de departe, spaniolii își imaginează și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
réflexions sur l'art dramatique. 33 Să consemnăm că Adrienne Lecouvreur (1692-1730), marea actriță franceză aparținând generației care o precede pe cea a Domnișoarei Clairon, angajase deja cu timiditate arta dramatică într-o simplitate care sedusese publicul și contribuise la gloria ei. 34 Garrick (1717-1779) domină scena engleză începând din 1741. Actor, director de teatru și autor, el se distinge în marile roluri din Shakespeare, al cărui text original îl dezvăluie parțial, grație adaptărilor. Cu ocazia celor doi ani petrecuți în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
concretizat politic în Revoluția Franceză: "Zeița Rațiunii era tentativa imposibilă a unui mit al non-miticului sau a unui cult fără divinitate. Nazismul, dar mai întâi ansamblul fascismelor, s-a născut într-adevăr din dorința de "răzbunare" a acestei atingeri aduse gloriei sacre, o răzbunare ce trebuia să restaureze posibilitatea mitului și a unei salvări ce-ar putea fi găsită în el. Ceea ce este resimțit ca pierdere a unei vieți ocrotite de siguranța înflăcărată a miturilor dă naștere tristeții și resentimentului, datorită
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]