11,105 matches
-
și un sfert de hectar de pădure. Care trebuie să asigure și hârtia, și casa, și lemnul de foc. Singura sursă de energie regenerabilă, căci cărbunele, petrolul ori gazele nu-s decât o mare minciună, când omul ajunge să ardă gunoaiele unor epoci de mult apuse ale Terrei, refăcând acele condiții care nu ne sunt câtuși de puțin favorabile... Și, de ce nu, tot pădurea trebuie să asigure scândurile copârșeului ori rugul pe care mi-l doresc. Doar că tăiem pădurea de când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a ecosistemului cu sursa de energie primară Soarele -, adică pădurea și ogorul, nu trebuie privatizate ci, dimpotrivă, socializate. O miaun chiar cu riscul de a fi văzut negru, adică unealta lui Belzebut. „Meridian“, 7 iulie 2000, ora 12,23 3. Gunoaie Châââî Ce negru sunt! Am adormit Într’un horn, motiv să meditez acum la cât de imperfectă e Natura... nici propria-i biomassă, aceea făcută din bioxid de carbon și apă printr’o reducere fotosinteza n’o poate Întoarce În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
carbonul nu e sechestrat de oxigen cum ar trebui, ci lăsat În plata domnului. À propos: nici noi nu suntem perfecți, dar facem așa vin, bere și rachiu... Lăsat În plata domnului? Nicidecum. Acele viitoare zăcăminte, acum abia gropi de gunoi, se ascund, afundându-se. Aerul se limpezește, iar temperatura sufocantă scade. Și apar mamiferele, iar În vârful piramidei, curând și omul... Procesul de dosire a carbonului continuă și astăzi, dar mai Încet, căci bioxidul de carbon e doar de leac
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lemnul oferit de o pădure tot mai mică e insuficient pentru a-l face și lemn de foc, și mangal pentru fierul săbiilor și tunurilor, descoperind cărbunele. Apoi, pentru setea vitezomană a automobilului, petrolul. Dar astfel am scos la iveală gunoaiele epocilor trecute, eliberând carbonul, desigur sub formă de bioxid. Mereu, de e vorba de cărbune, petrol ori gaze, bioxid de carbon, care tinde să reconstituie condițiile vechii ere, aceea În care nu doar că nu existam, dar nici nu puteam
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ați face altceva, un polimer care, după folosire, să poată sluji de hrană vreunei viețuitoare. Precum petrolul Însuși, care este mâncat de unele drojdii, precum Candida. Altfel spus, să aruncați tot În cârca Naturii grija de a se descotorosi de gunoaiele civilizației voastre. Doar că Natura e mai isteață decât voi. În fond, e și mama voastră. Iar invitatul vostru la ospăț, acela căruia Îi aruncați deșeul, precum câinelui oasele, devine inițiatorul altei „hore“, paralele. El va sluji de hrană altuia
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nostru colțat nu e În stare de așa ceva, dar nu e vina lui: are biocâmpul la antipod, iar gâzgăniile asta așteaptă. Chiar și puricii... Cum supraviețuiește cățelul aflat În situația pisoiului? După feleșagul predecesorilor lui hoitari: lupul, șacalul... scurmând În gunoaie. Și are destule. À propos: Mare prostie faceți adunând vagabonzii din drum și-i țineți apoi pe mâncare, deci pe cheltuială. Vin alții să ocupe locul gol de lângă tomberon. Nu-i mai simplu să vă descotorosiți de gunoaie În mod
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scurmând În gunoaie. Și are destule. À propos: Mare prostie faceți adunând vagabonzii din drum și-i țineți apoi pe mâncare, deci pe cheltuială. Vin alții să ocupe locul gol de lângă tomberon. Nu-i mai simplu să vă descotorosiți de gunoaie În mod civilizat? Atunci vagabonzii vor hălădui doar la vărsătoare și, când veți avea grijă și de ea, o trimiteți În șomaj pe Brigitte Bardot. Dar - poate că vreți să-mi faceți probleme - nu vă văd În stare de așa ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În șomaj pe Brigitte Bardot. Dar - poate că vreți să-mi faceți probleme - nu vă văd În stare de așa ceva. Chiar legea supremă a lumii - cum Îi spune Cristi - entropia, se opune. Aceleia Îi place dezordinea, Împrăștierea... fie și a gunoaielor, cât mai generală. O ajută și vagabondul, chiar dacă are și el, prin Egipt, oarece rubedenie divină, dar aceea se ocupă de morți, e Anubis. Eu, Bastet, sunt Încarnarea frumuseții și prolificității. Chiar și pentru voi, europenii, am 9 vieți. Cristi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
le valorifice, aruncându-le unde vedeți cu ochii, faceți caz, ba chiar dispută electorală, din faptul că cineva, câinele, nu le lasă pradă bacteriilor... - Lasă, Moti, dar eu am văzut un câine, deștept, care controla, rând pe rând, coșurile de gunoi de pe stradă; acelea la care ajungea. Învățase deci să valorifice și resturile puținilor civilizați. - Nu divaga. Recunoaște că În mintea voastră se poartă - chiar inconștient - o luptă; Între realitate și o imagine pe care v’ați creat-o singuri: câinele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceva aparent sentimental și la altceva pragmatic. Sunteți totuși de un sânge cu el: codul genetic e unic de la bacterie până la voi. Via câine și, desigur, pisică. Iar el, câinele, face ceva ce vouă vă repugnă: depoluează, descotorosindu-vă de gunoaiele aruncate dezinvolt oriunde. Și, pentru că orice acțiune cere energie, fiți siguri că dacă nu va găsi de mâncare, nedoritul - câine ori cioară - va părăsi de bună voie orașul. Trebuie doar să vă civilizați, lăsând fără „obiectul muncii“ pe acest gunoier
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru e valabil și la bipezi. Trec și peste faptul că ambii vagabonzi: câine și om trăiesc În același mod și din aceleași expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus, de fapt o bucățică ruptă de la gură, spre ajutorarea semenilor iar nu a intrușilor străini de specie? Miroase a sinucidere, câtă vreme n’aveți
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Cum ar fi aceea a modului de viață: american, chinezesc, mozambican, lapon, românesc... Care se restrânge zi de zi, În favoarea primului, recunoscut ca fiind cel mai risipitor dintre toate: vreo 4% din populația lumii - aceea a „Statelor“ - produce 70% din gunoaiele acesteia... Ce va face, americanul de pildă, În clipa În care - dracu’ știe din ce motive - nu va mai avea hamburgherul, Coca Cola, blugii și pe Moș Crăciun? Convertind deja, Între timp, Întreaga lume la ele, nu-și va afla
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
proaspeți peste iarnă doar prin bioxidul de carbon degajat de ei Înșiși, dar rămas - căci e mai greu ca aerul - În borcan... Fie, Cristi, dar eu am vrut să-ți sugerez altceva, à propos de gogomănia voastră de a arde gunoaiele Naturii - cărbuni, petrol, gaze - pe care se bazează toată civilizația cu care vă Împăunați. Așa adăugați bioxid de carbon din alte epoci la cel din atmosfera de astăzi, și recunoaște că nu numai efectul de seră devine astfel o problemă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
interior; afară, Natura rămânea stăpână. Ce-ați făcut voi, mai ales de când turcimea care s’a Înstăpânit chiar pe vechiul Bizanț i-a adăugat mahalalele? Orașul se Întinde În Natură, dar nu prin frontul perfecțiunii, frumuseții, ci prin acela al gunoaielor și sordidelor - era să spun amenajări - bidonviluri. Care, oricâtă tencuială - tot o treabă turcească; nomina odiosa totuși căci nu cu turcul am ce am ci cu superficialitatea, lucrul de mântuială - ar acoperi urâțenia interioară, sunt o palmă pe obrazul Naturii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar iepurele scăpat În Australia de sub controlul vulpii, rămasă În Europa, ori gândacul din Colorado, ținut la respect de Natura Americii, dar flagel În Europa. Ocean și pământ? Pe zeul Okeanos Îl văduviți de balene și pești, răsplătindu-l cu gunoaie, inclusiv radioactive. Zeița Geea e Împănată cu sticle și anvelope; tot ea geme sub greutatea blocurilor; tot ea se Înnăbușă sub șosele; tot ea e otrăvită de pesticide și Îngrășăminte, dar și de mercurul bateriilor ori cianura care vă ajută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mânzgâlește casa, Îi sparge geamurile și cojește pereții, Îi dă foc acoperișului, Îi spurcă fântâna și-i astupă șanțul de la drum, Își schilodește ba chiar omoară frații. Ce Înseamnă fiecare poznă? Nici măcar nu le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor, de-a valma arzătoarele deșertului și Înghețatele Siberiei? Dar Îndărătnica răscolire după minereu și cărbune, care dislocă munți și surpă pământul, decât cojirea pereților casei? Ce Înseamnă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
fiecare după feleșag. Apa spălând, dizolvând; Aerul vânturând; Pământul putrezind; Eterul sublimând, compensând degradarea impurificării cu negentropia spiritului; Focul mistuind. Dar, Într’o lume avidă de energie, Focul nu poate fi decât sfânt. Motiv pentru care românul tradițional nu arde gunoaie, după cum nici nu le aruncă Înspre quintesența energiei, adică spre Soare. Iar „casa“ focului, cuptorul, nu trebuie dărâmată chiar dacă casa omului este... Că strămoșii au folosit focul pentru a se descotorosi de morți, că o mai fac Încă alții, precum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
conștientizării iar mai departe a educării, dresării mai bine-zis, doar-doar ziua cu pricina - deloc gratuit aleasă chiar la data echinocțiului de toamnă, fenomen astronomic, implicit natural cu N mare - va deveni două, trei... până la 365. Pe scurt, la lada de gunoi a tehnologiei cu motorul cu ardere internă și drum deschis aceluia electric, al tramvaiului ori troleibuzului, prin definiție nepoluante. Bine bine, aș zice eu, numai că orice tehnologie, iar motorul electric tot asta e, poluează. Uneori mai discret, ca să nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebui și el dispersat și gata cu grijile stocării. Noroc de ideea cu proiectilele. Doar că omul nu-l poate dispersa la fel de bine, de fin făcându-l deci inofensiv, precum a făcut-o Natura. No problem. Voi dispersa uraniul, acest gunoi al civilizației noastre, departe de casă, prin Irak, Jugoslavia, Afganistan și unde voi mai găsi sămânță de gâlceavă. Dar să nu creadă careva că o caut doar ca să scap de gunoi. Nu! Culmea, câștig la greu din asta. Iar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
făcut-o Natura. No problem. Voi dispersa uraniul, acest gunoi al civilizației noastre, departe de casă, prin Irak, Jugoslavia, Afganistan și unde voi mai găsi sămânță de gâlceavă. Dar să nu creadă careva că o caut doar ca să scap de gunoi. Nu! Culmea, câștig la greu din asta. Iar dacă cineva Îmi va cere socoteală, voi invoca - neuitând să adaug un mea culpa! - doar o oarecare toxicitate a uraniului. La urma-urmei el e prezent, ca urme, și În materia vie. Tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
place orice loc. Prefer pentru siestă să stau colăcit pe cuptor... Hm Cristi Îmi oferă doar un calorifer. Când apucă să-și plătească datoriile la Întreținere... Nici nu bagă de seamă că atunci dă negentropie, valoare adică, pe entropie, adică gunoi. Căci ce e căldura decât cea mai degradată formă de energie? Dar place, ca orice viciu, virtutea fiind chiar o tortură... Nu e cazul meu, al pisicii, care nici nu beau, nici nu fumez, nici nu joc poker... Iar dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nas cu ditamai somnul cu mustăți lungi și corp sticlos. Am fugit mâncând pământul și astfel mi-am astâmpărat nestăvilita poftă de a da târcoale Siretului. Apoi treceam râul și mergeam în pădurea Mustea ca să culegem ciuperci din movilele de gunoi adunate pe mal și bureți din adâncurile pădurilor. Când ploile erau mai abundente de umpleau șanțurile, copilașii neobosiți erau primii afară să se joace cu „tunuri”. Nu știți ce sunt, nu-i așa? Copii adunau în mânuțe noroi și-l
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
răcute recrut răvariu oală de pământ, strânsă la gură în care se pune laptele la prins răzgăbăiată țesătură slab bătută în război, deslânată, destrămată recăl haină groasă de lână retează zăvor la ușă prevăzut cu lacăt râni (a) a scoate gunoiul din grajdul vitelor, a face curățenie în grajd rânză stomac râșchitoriu sculă textilă casnică cu care se realizează sculurile de fire S scarpă femeie rea (scorpie) scălâmbăiat anormal, strămb scăuneciu scaun rotund cu trei picioare secrement efortul de a realiza
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Da, vom face curat lună, ca să lăsăm apartamentul cum l-am găsit la sosire. Am măturat, am spălat pe jos în bucătărie, în baie, am golit sertarele, dulapurile de lucrurile în plus, pe care le-am pus în punga pentru gunoi, am aranjat paturile, am făcut ordine în frigider aruncând ce nu mai trebuia, am șters praful, am aerisit. Era curat și ordine. Să mergem la plajă, se veselea Janeta. Nu vom sta mult, ca să nu pierdem autocarul. ─ Mai trebuie să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
în prima ei fază. Chiar și atunci când poetul evocă universul interior al unei locuințe, ritmul este alert, cu inserții viguros-caricaturale: Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă,/ Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă,/ Prin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă/ Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă;/ Hârâe-n colț colbăită noduros râșnița veche,/ În cotlon toarce motanul pieptănându-și o ureche;/ Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac/ Arde-n candelă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]