6,354 matches
-
fată", susținînd aceeași atitudine de materialism superficial și calculat. Madona și-a însușit în acest videoclip o înfățișare asemănătoare celei a lui Marilyn Monroe, arborînd poze și elemente de vestimentație folosite de aceasta în timpul anilor '50, ca un fel de imn dedicat materialismului burghez; cu toate acestea, o privire mai atentă asupra videoclipului oferă o perspectivă diferită. Liniile melodice sînt încadrate într-o narațiune în care un producător o privește pe Madona cîntînd și începe să-i facă curte. Acesta este
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și replica dată tocmai acestor imagini. O dată mai mult, Madona profită de propriile contradicții, adresîndu-se atît membrilor mișcării feministe, dar și unor spectatori masculini precum personajele Beavis și Butt-Head care sînt fascinați de anumite părți ale corpului feminin. Ca urmare, imnul ei de eliberare poate fi privit fie ca un text feminist, fie ca o altă încercare de transformare a corpului femeii într-un obiect destinat plăcerii bărbaților. Madona III: ambiția blondă Așadar, efectul Madona devine din ce în ce mai contradictoriu. Pe de o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai puțin capabil. Fiecare dintre cele o sută de poeme e, în sine, o aventură pe un teren incert, date fiind structurile metaforice create într-o deplină libertate, dintr-un material lingvistic proaspăt și neconvențional. Unul dintre cele mai celebre imnuri ale libertății, Vremurile sunt în schimbare (The Times They Are A'Changin'), își păstrează intactă sonoritatea profetică : "Scriitori și voi, critici/ Ce cu pana munciți/ Vegheați, căci o altă/ Șansă n-o să primiți/ Roata încă se-nvârte/ Prea curând nu
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
stat, și ea, foarte puțin./ (Venise numai la plimbare)". Străbătând ținuturi tropicale, apoi Sahara, India, America și chiar spațiul lunar, Apolodor își câștigă un binemeritat statut eroic. Într-atât de puternice sunt ecourile faptelor sale, încât Naum îi dedică un "Imn de slavă pentru Apolodor, primul pinguin cosmonaut". În tradiția lui Swift, Naum își permite un intermezzo subtil de satiră politică (într-atât de subtil, încât e eliminat din ediția din 1988): "Trăiască, deci, Apolodor/ Care-a trecut pe lângă stele/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
această stare de spirit a generat Inchiziția și Teroarea. Tot ea va alimenta noile inchiziții și terorile viitoare. Iată-ne, așadar, în fața unei dileme: știința luminează individul, dar fanatizează masele. Așteptăm o soluție reală, care să nu fie un simplu imn de credință înălțat în cinstea rațiunii umane: căci istoria a făcut-o deja de ocară. Mulțimile atomizate și anonime trăiesc într-o lume în care nu se trăiește întotdeauna bine. Ele caută fericirea, dar cel mai adesea găsesc contrariul ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
evidențiat prin imaginea celui care îl va ocupa. III Prin ceremonial, reuniunea se transformă în mesă hipnotică, în cursul căreia conducătorul își folosește întregul său prestigiu. Diverse elemente se combină acum într-o adevărată sărbătoare a simbolurilor: steaguri, alegorii, imagini, imnuri care celebrează întîlnirea conducătorului cu mulțimea, atașamentul ei pentru lider și pentru ideea pe care o întruchipează (națiune, armată, socialism, etc.). Fiecare simbol, precum și ordinea intrării lor în scenă au drept scop stîrnirea emoțiilor sau, cum se mai spune, încărcarea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un fel de patină. Termeni ca libertate, egalitate, fraternitate, cuvintele revoluției sau ale internaționalismului au tot fost folosite pînă la epuizare. Dar în vremuri de restriște, într-un context schimbat, ele capătă o încărcătură nouă. De obicei, repetăm mașinal cuvintele imnului național. Dar dacă dușmanul amenință granițele, "la arme, cetățeni" atrage ca un sunet de trîmbiță și redevine o parolă colectivă. Cu un minim de conținut turnat într-o formă imperativă, o astfel de parolă poate afirma orice, fără a se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
divinizarea dictatorului decît politica lui tenace care viza să scadă cu cîteva copeici prețurile alimentelor"271. Și nu s-a întîmplat așa doar în interiorul Rusiei. Și în exterior a fost glorificat de poeți, scriitori și filosofi, care și-au împletit imnurile cu cele ale oamenilor politici. Nici Franța nu a fost lipsită de condeie care i-au declarat dragoste și admirație: "Cîte sute și sute de milioane de oameni, scria Andre Wurmser, nu împărtășesc aceeași dragoste lucidă pentru mareșalul Stalin!"272
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
puterilor împărțite odinioară între mai mulți "frați" de arme și de partid. În același timp, botezarea străzilor, a orașelor, a institutelor care-i poartă numele, stabilește o legătură directă între conducător și masele care-l omagiază cîntînd în cinstea lui imnul: "Stalin ne-a educat în spiritul credinței față de popor. Ne-a educat să ne ducem la împlinire munca măreață și înfăptuirile noastre etc.". A cerut de la toți să participe la întreținerea neîntreruptă a propriului său cult prin omagierea gloriei sale
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ține de domeniul lingvisticii; într-un descântec funcția magică se îmbină cu funcția conativă, cărora li se adaugă, de multe ori, funcția poetică. în beletristică funcției poetice i se adaugă cea emotivă (în cazul speciilor lirice), conativă (întâlnită în ode, imnuri), funcția referențială (în genul epic). 4. Forme ale limbajului Limbajul pasiv are o sferă mult mai mare și rămâne întotdeauna bază a limbajului activ. Este implicat în învățarea limbilor străine, dar și în înțelegerea mesajelor scrise, în lectură, care funcționează
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
oligofrenă; iar unui afacerist de 40 de ani, liniștitoare ("ce bine că-s mulți fraieri în România! Datorită lor, noi o ducem ca-n Rai!"). Recunosc cu rușine, dincolo de patriotism (ce vreți, am desuetul obicei de-a lăcrima cînd aud imnul țării!), dincolo de dragostea pentru familie și meserii (ce vreți, am și din astea!), dincolo de nostalgii istorice & geografice, fraților, înțelegeți-mă, mor dacă nu arunc cu vorbe de spirit în populație! Ce porecle am dat, în ani! Dar ca să vedeți ce
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cînd nu sînt frumoase vremurile în teatru?! Sau poate numai amintirile sînt frumoase?"... Zău, ce rost are să afli?!... Cum era să-l cunosc pe Victor Eftimiu... Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (autorul unui rapt amuzant: a vîndut Albaniei imnul nostru național), președinte al PEN Club-ului român, publicist, mason, campion mondial al sonetiștilor (a scris peste 1.000 de sonete!), director de teatru, era și un personaj interesant. În anul în care avea să moară, cu cîteva luni înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de douăzeci de ani (Covor românesc) (1972) surprinde prin maniera total diferită de aceea a cărților anterioare. Este o culegere de versuri închinate patriei, frumuseților pământului natal, în care entuziasmul zgomotos este exprimat direct, nu metaforic sau perifrastic. Ca și Imnuri (1974) - 38 de poezii dedicate țării și eroilor neamului -, volumul ar fi fost mai potrivit începuturilor lirice ale lui D. În schimb, Fals tratat de vânătoare (1973), Orgolii (1973), Culoare și aromă. Melanholii (1974) perpetuează imaginea creatorului preocupat de rafinarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
București, 1970; Templul otrăvii, București, 1970; Poeții de douăzeci de ani (Covor românesc), București, 1972; Fals tratat de vânătoare, București, 1973; Povestea minunatelor călătorii, București, 1973; Sir și Elixir, Iași, 1973; Orgolii, București, 1973; Culoare și aromă. Melanholii, București, 1974; Imnuri, București, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, București, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, București, 1977; Elfi la Brusa, București, 1979; Vânătorile, postfață Al. Condeescu, București, 1981; Babilonul, București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan Metafora, București, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
pentru popor. Cu glas abia auzit îi șopti lui Ponzio: Uită-te la ei! Tineri și decrepiți, năuci și prefăcuți: ar putea să treacă direct în cercul dantesc al ipocriților. Ba chiar, știi ce cred? Ar trebui să compunem un imn al ipocriziei, să facem din ea de-a dreptul o dogmă de respectat în toate ocaziile pentru a nu fi părtinitori. Simt nevoia să strig la această turmă, s-o scuip în față. Potolește-te, Tommaso, întoarce-ți mai curând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
1 Dumnezeu-Dragoste, București, Editura Christiana, 2000. Tudor, Sandu, Caiete 2 Sfințita rugăciune, București, Editura Christiana 2000. Tudor, Sandu, Caiete 3 Taina Sfintei Cruci, București, Editura Christiana, 2001. Tudor, Sandu, Caiete 4 Ce este omul?, București, Editura Christiana, 2003. Tudor, Sandu, Imnul Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu, București, Christiana, 2007. Tudor, Sandu, Acatiste. Prima ediție integrală, București, Christiana, 2009. Țuțea, Petre, Între Dumnezeu și neamul meu, București, Editura Humanitas, 1992. Țuțea, Petre, Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992. Țuțea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acel moment a alfabetului român a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare moldovenească. După proclamarea independenței Moldovei din 1991, limba română a fost proclamată limbă oficială (alături de alte simboluri de inspirație românească: imnul național Deșteaptă-te, române!, steagul tricolor albastrugalben-roșu, stema națională), pentru ca în 1994, prin noua constituție, să se revină la denumirea din perioada sovietică, aceea de „limbă moldovenească”. În 1996, o încercare a președintelui Mircea Snegur de schimbare a numelui limbii
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Sovietului Suprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto - german de neagresiune și a protocolului adițional secret din 23 august 1939, a stemei la 3 noiembrie 1990, prin declarația de independență din 27 august 1991, însoțită de adoptarea imnului de stat „Deșteaptă-te române”. Pentru unii, drumul spre revenirea la realitățile din 1918 părea pregătit. Ziarul oficial al Sovietului Suprem a fost redenumit Sfatul Țării, deputații gândindu-se chiar să numească Parlamentul în acest fel. La sfârșitul lui 1989
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
este lesne de înțeles că noțiunea de limba moldovenească din acest articol ține nu atât de un temei științific, cât de unul politic”. Noul Parlament din 1994 a trecut rapid la anularea multora dintre reformele inițiate de Front în 1990-1991. Imnul de stat Deșteaptă-te române a fost eliminat și s-a organizat o competiție pentru înlocuirea sa. S-a optat pentru Limba Noastră, a lui Alexei Mateevici, care nu face o referire clară nici la limba română, nici la cea
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Antioh, sunt plăcuți și sfinți înaintea lui Dumnezeu, asemenea patriarhilor, profeților și marilor preoți, pentru că eroismul lor a fost util patriei și religiei asemenea legilor lui Moise, învățăturilor lui David, Solomon și ale profeților. Eroilor amintiți li se înalță un imn de glorie și de recunoștință nepieritoare, iar sacrificiul lor, pe câmpul de bătălie, este numit sfânt, asemenea holocaustului care se consumă pe altar (cf. 1Mac 9) înaintea Domnului. 1.2. Concepția Noului Testament despre serviciul militar În paginile Noului Testament
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acest sens. Pentru poetul latin Prudentius (348-413), actele martirice ale acestor soldați creștini au fost distruse de călăul blestemat, odată cu distrugerea arhivelor bisericilor de la începutul persecuției generale; existența actelor lor martirice pentru anul 303, pare să fie de dată anterioară. Imnul său ne spune că au fost martirizați pentru refuzul lor de a-și continua viața militară și de a se mai implica în războaie, deși luptaseră cu multă bărbăție până a-tunci, dobândind multe decorații, lanțul și medalia de aur pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
martiriul lui Maximilianus, Marcellus și al altor soldați martiri citați acum, probabil fiind convins că aceștia erau uciși mai mult din motive de disciplină internă a armatei, decât din motive religioase. Dacă nu ne-ar fi rămas actele proconsulare și imnurile lui Prudentius nu am fi știut nimic despre acești martiri militari, considerați sfinți de către popor. În primele patru secole nu era sfânt martir numai cine murea pentru credința creștină, ci orice creștin care murea de mâna păgânilor. Pe durata războiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
perpetuate în timp au fost compuse în întregime pe baza notițelor păstrate în biserici și după tradiția orală, potrivit mărturiilor unor panegirice pronunțate de Ioan Crisostomul (354-407), de Augustin (354-430), de Grigore din Nazians (329-390), și scrierile și mai ales imnurile lui Ambroziu (339-397) și ale lui Vasile cel Mare (329-379). De o anumită valoare istorică, datorită consistenței faptelor narate, sunt și Acta S. Sebastiani, Gordius, Ferreolus, Victor, Alexander, Felicianus și Longinus și ale celor 40 de martiri din Sebaste (Armenia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
poată scăpa de El și de ziua judecății sale“. 4. După ce a pronunțat aceste cuvinte, tribunul, de parcă pentru a-și domoli mânia sa nebunească, a poruncit să fie lovit pentru a doua oară. Preafericitul Theogenes sub agravarea loviturilor, cânta un imn lui Dumnezeu în timp ce chipul său tresălta de o mare bucurie și pace interioară. În timp ce 18 centurioni își dădeau schimbul și toate vergile se rupeau ca paiele, el căpăta mai multă tărie sufletească și, aducând mulțumiri, înălța lui Dumnezeu acest cântec
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Toamna). De altfel, în poemele de după 1920 simbolismul se va vărsa tot mai mult în romantism și parnasianism. Poetul cutreieră parcul din Versailles admirând statuile, se adresează lui Iupiter, lui Satan, Regelui Soare, Mariei Antoaneta, umblă „pe drumul gândului”, înalță imn nopții, semnalează o amforă, un „vas de bronz”, un satir, o statuie a Afroditei, descrie catedrala Notre-Dame în noapte, consacră poeme „reginei Saba”, glorifică pe Aurel Vlaicu și eroii căzuți în primul război mondial. Dintre scrierile în proză, cea care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288260_a_289589]