7,158 matches
-
1) Comandantul navei este obligat să ia măsuri pentru salvarea pavilionului navei, jurnalelor de bord și de navigație, jurnalelor de mașini, documentelor secrete, ștampilelor, hărților și a fondurilor bănești. ... (2) Când există pericolul ca documentele salvate să cadă în mâna inamicului, comandantul navei ia măsuri pentru distrugerea acestora. ... (3) Dacă abandonul navei survine în urma luptei, pavilionul navei rămâne arborat la loc vizibil; în funcție de situație, comandantul navei poate ordona părăsirea navei de către o parte sau întregul echipaj. ... Articolul 352 (1) Dacă echipajul
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
desfășoară potrivit regulilor prevăzute în anexa nr. 11. Articolul 371 (1) Întregul echipaj are obligația să apere pavilionul navei. ... (2) Coborârea pavilionului navei în timpul luptei de către comandantul navei, precum și de către orice altă persoană îmbarcată, în scopul de a servi cauzei inamicului, se pedepsește conform legilor în vigoare. ... (3) Dacă pe timpul luptei pavilionul navei a fost distrus în locul lui se ridică imediat un pavilion de rezervă. ... (4) Dacă mijlocul de susținere al pavilionului navei, bastonul pupa sau picul, a fost rupt, pavilionul
REGULAMENT din 27 mai 2013 de organizare şi desfăşurare a activităţilor la bordul navelor şi ambarcaţiunilor din Forţele Navale *). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270089_a_271418]
-
s-a stabilit în Moldova și a pus bazele ramurii moldovenești a neamului Drăculeștilor . În timpul domniei sale, Țara Românească și-a obținut temporar independența față de Imperiul Otoman. Vlad Țepeș a devenit vestit prin severitatea sa și pentru că obișnuia să își tragă inamicii în țeapă. Din cauza conflictelor cu negustorii brașoveni, aceștia l-au caracterizat, propagandistic, ca pe un principe cu metode de o cruzime demonică. În 1453, resturile Imperiului Bizantin sunt cucerite de otomani, care obțineau astfel controlul asupra Constantinopolului (actualul Istanbul) și
Vlad Țepeș () [Corola-website/Science/297239_a_298568]
-
13 vendemiar - 5 octombrie 1795 are loc o cionire violentă între secționari și soldații comandați de Barras. După spusele lui Thiebault, ofițer de stat-major și viitor general, "bătălia este condusă de generalul Bonaparte personal". Bonaparte reușește să-i învingă pe inamici care-i atacaseră la Tuilerii. Cinci zile mai târziu, Convenția, la propunerea lui Barras, îl numește pe generalul Bonaparte, comandant secund, iar la 16 octombrie Napoleon este avansat în gradul de general de divizie. La 26 octombrie, Barras, devenind unul
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
Mușat. Până la moartea voievodului muntean, relațiile dintre cele două țări vor rămâne cordiale. Mircea a mai întreținut relații de bună vecinătate și cu regii/țarii din sudul Dunării. În perspectiva căderii Dobrogei sub stăpânirea otomană, ceea ce i-ar fi adus inamicul în zona porturilor dunărene, Mircea preia inițiativa și o alipește Țării Românești în 1388. Mircea a intrat în conflict cu Imperiul Otoman din cauza intervențiilor sale în sprijinul popoarelor creștine din sudul Dunării. În 1395, Baiazid I (zis și Ildîrîm sau
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
sau cu diferite deficiențe erau asasinați într-un mod teribil, fiind acceptați numai copiii capabili de a face față războiului. O problemă a Spartei era lipsa marinei, motiv pentru care în bătălia de la Termopile a fost nevoită să recurgă la inamicul său, Atena. Prima înfrângere a spartanilor a fost înregistrată în această bătălie contra Imperiul Persan. Sparta nu a trimis decât câteva sute de războinici sprijiniți de marina greacă. O legendă spune că 300 de spartani au reușit să țină în
Sparta () [Corola-website/Science/297359_a_298688]
-
morți, criza de produse și corupția din timpul Primului Război Mondial au dus la nemulțumirea crescândă a populației ruse față de autocrația țarista. Cererile de încetare a războiului erau tot mai frecvente din partea armatei și populației civile. Soldații tindeau chiar să fraternizeze cu inamicii. În martie 1917, unitățile militare din St. Petersburg au refuzat ordinul Tarului Nicolae al II-lea de a suprima grevă muncitorilor prin forță. Armata s-a aliat cu muncitorii, iar la 15 martie 1917 l-au forțat pe tar să
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
prima bomba atomică: RDS-1. Pe plan intern, Teroarea Mării Epurări s-a încheiat, insă presiunea politică exercitată de Stalin și Lavrenti Beria, presedintele Comisariatului Poporului Sovietic pentru Afaceri Interne-NKVD, era neîndurătoare. Toți soldații și ofițerii care au avut contacte cu inamicii occidentali în timpul războiului au fost eliminați sau retrogradați în funcții obscure, inclusiv mareșalul Jukov, erou de război. Stalin a intensificat ritmul reconstrucției industriale prin al patrulea plan cincinal, care a derulat rapid în timp ce dezvoltarea agricolă încă stagnă. În 1948, industria
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
politică sovietică și să prevină proteste împotriva autorităților. Se utilizau stereotipurile, reprezentări simple ale unor evenimente, impunerea unei mentalități identice printre oameni prin intermediul moralei colectiviste, evidențierea unor calități deosebite, reprezentarea compasiunii că o calitate negativă și a vigilentei sporite împotriva inamicilor din "lumea liberă", America reprezentată că un tărâm al șomerilor și infractorilor. Oamenilor li se interzicea să protesteze și li se indică modul cum să-și trăiască viețile. Erau însă mulți care conștientizau că realitatea nu era cea prezentată de
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
a fost acuzat că în negocierile cu URSS a apărat interesele Bulgariei. În Albania, Dzodze, dușmanul lui Hoxha, a fost judecat. În Polonia nu existase nicio condamnare. În Cehoslovacia, în anii 1950-1951, Rudolf Slánský, un stalinist convins, milită pentru anihilarea inamicilor interni și externi. Deși printre liderii comunist se aflau și evrei, Stalin era înclinat spre antisemitism și se împotrivea creării Israelului. Au izbucnit revolte muncitorești. În 1953 are loc o revoltă în Cehoslovacia în urmă măsurilor economice negândite și nejustificate
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste () [Corola-website/Science/297336_a_298665]
-
Tighina) a fost încredințată detașamentului 22, condus de lt. col. Macovescu. În executarea ei, s-au săvârșit unele greșeli, ceea ce a dus la o încleștare deosebită. Eroarea aparține M.C.G. și conducerii Diviziei 11, prin faptul că detașamentul era redus numeric față de inamic și nu s-a ținut cont de ostilitatea populației rusofone, precum și de specificul orașului prin cetatea militară medievală, oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol-Bender care au ocupat orașul. 2. în Bender e liniște, orașul nu este ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de sovietici . „Brigada 22 era alcătuită, de fapt, dintr-un batalion de infanterie, două companii de pionieri, 1 escadron de cavalerie
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
batalioane, un escadron și 2 baterii. La 18 ianuarie, Divizia 11 trimite un detașament la Orghiev (Orhei) unde trupe înarmate de sovietici devastau și prădau depozitele. Două batalioane de voluntari ce sunt îndreptate spre Chișinău și Tighina sunt atacate de inamic și dezarmate în localitatea Căinari (40 km la sud de Chișinău) deoarece comandantul nu dăduse ordin să tragă nici un foc în caz de întâlnire cu inamicul. În ziua de 20 ianuarie, detașamentul declanșează atacul, ocupând localitățile Lipcani, Borisovka și Varnița
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Două batalioane de voluntari ce sunt îndreptate spre Chișinău și Tighina sunt atacate de inamic și dezarmate în localitatea Căinari (40 km la sud de Chișinău) deoarece comandantul nu dăduse ordin să tragă nici un foc în caz de întâlnire cu inamicul. În ziua de 20 ianuarie, detașamentul declanșează atacul, ocupând localitățile Lipcani, Borisovka și Varnița, situate la nord de oraș. Sosesc și alte întăriri, detașamentul ajungând la 5 baterii, 5 batalioane și un escadron. Este declanșat un bombardament violent de artilerie
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
ora 5 dimineața, detașamentul atacă prin surprindere și la 10 orașul este eliberat . „Armata română capturează un imens material feroviar și de război, între care un depozit de artilerie, având 800 de tunuri - adăpostit în cetate și i-au produs inamicului mari pierderi de oameni: morți și răniți.” Sunt formate mici garnizoane pentru apărarea gărilor, localităților și materialelor, iar în Tighina este oprit doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
doar un batalion. Artileria ocupă poziția Borisovca și Lipcani având obiectiv podul și satul Parcani. Este trimis un detașament de o companie și jumătate și o secție de artilerie în direcția S-E de Tighina, având misiunea de a alunga inamicul. Bolșevicii profită de dispersarea trupelor române și fiind bine informați, la 23 ianuarie, declanșează o puternică contraofensivă dinspre Tiraspol, folosind mașini militare blindate și tunuri pe care la trec cu ușurință peste podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
Brigăzii 4 Roșiori, deschid un foc violent asupra Tighinei, iar peste 20 minute, infanteria pornește la atac. Înaintarea s-a făcut ușor până la liziera de vest a orașului, dar în localitate a fost grea, fiind primită cu foc dens din partea inamicului. Totodată, de pe malul stâng al Nistrului, dinspre localitatea Parcani, artileria inamică trage și ea spre Tighina. Între orele 11-12, orașul este recuperat de trupele noastre. Iar cele bolșevice și susținătorii lor, respinse peste Nistru, se retrag la Tiraspol. În această
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
XI-lea (1655-1697) să redreseze economia și să modernizeze armata. Moștenirea lăsată fiului său Carol al XII-lea a inclus unul din cele mai bune arsenale militare din lume, o armată terestră numeroasă, și o flotă redutabilă. Cel mai mare inamic al Suediei din acel timp, Rusia, avea mai mulți soldați, dar era inferioară în ceea ce privea antrenarea și echiparea lor. După Bătălia de la Narva din 1700, una din primele din Marele Război al Nordului, armata rusă a fost decimată, iar
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
punct de cotitură în lupta de 300 de ani a regatelor din Europa Centrală împotriva otomanilor. Mai înainte de asediul Vienei, nu era subiect al obiceiurilor diplomatice normale, nici nu a recunoscut dreptul la existența al statelor creștine, care erau considerați inamici tolerați. După eșecul din fața Vienei a început un proces de "medievalizare" a statului otoman, iar regulile islamice care guvernaseră viața imperiului au început să fie înlocuite de contracte financiare și civile în toate domeniile, (în relațiile externe, recrutările pentru armată
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sunt cele dintre „credincioși” sau musulmani, si necredincioși, sau nemusulmani ( politeiștii - musrikun și „oamenii Cărții” - ahl al-kitab). Exstă infideli care locuiau în Casa războiului, și cei care locuiau în Casa Islamului. A doua disjuncție există între muslim și harbi ( un inamic potențial). Termenul de harbi era identificat cu infidelul (kafir) care nu plătește tribut (djizye) statului otoman și trăiește în „Casă Războiului”. Acest atribut era aplicat locuitorilor, mărfurilor, negustorilor etc. Lumea era împărțită între aceste două zone: dar al-Islam și dar
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
sfânt”, adirmarea primordialității în lumea islamică și a calității de moștenitori ai selgiucizilor, calificarea safavizilor drept „necredincioși” ( kafirler) și „eretici ( mulhidler). Nu se referea la faptul ca principii respectivi nu participaseră la războiul sfânt, ci la subminarea acestuia, sau sprijinirea inamicilor Islamului. În sec. XV, cronicarii otomani au desemnat acțiunile împotriva emirilor anatolieni ca fiind defensive În timpul lui Murad ÎI apare argumentul conform căreia dinastia otomană avea descndenți până la Oguz Han, fiind adevărații moștenitori ai oguzilor. Războaiele împotriva safavizilor. La începutul
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de musulmani, respectiv a Iranului șahilor safavizi. Somația este primul pas către pace, fiind considerată djihad-ul cel mai merituos, deoarece războiul era dus cu cuvintele. Existau două elemente: notificarea pretențiilor și declarația de război. Sunt 2 tipuri de somații: religioasă ( inamicii erau chemați să se convertească) și politica ( inamicii sunt somați să accepte să se supună Islamului). Juriștii musulmani făceau diferența între harbî care fuseseră chemați la Islam, sau nu. Cu toate acestea, rațiunea de stat prima în fața legilor religioase. În
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
este primul pas către pace, fiind considerată djihad-ul cel mai merituos, deoarece războiul era dus cu cuvintele. Existau două elemente: notificarea pretențiilor și declarația de război. Sunt 2 tipuri de somații: religioasă ( inamicii erau chemați să se convertească) și politica ( inamicii sunt somați să accepte să se supună Islamului). Juriștii musulmani făceau diferența între harbî care fuseseră chemați la Islam, sau nu. Cu toate acestea, rațiunea de stat prima în fața legilor religioase. În practică otomană, există o cutumă de a-l
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
să accepte să se supună Islamului). Juriștii musulmani făceau diferența între harbî care fuseseră chemați la Islam, sau nu. Cu toate acestea, rațiunea de stat prima în fața legilor religioase. În practică otomană, există o cutumă de a-l înștiință pe inamic înainte să declanșeze războiul. În sec. XVIII-XIX, djihad-ul era declarat cu ajutorul fetvalelor. În tradiția musulmană ce ajunge până la Muhammad, lumea este împărțită în două zone: Dar al-Islam ( Casă Islamului) și Dar al-Harb ( Casă Războiului) - se pare că aceasta concepție era
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
era termenul atribuit tuturor locuitorilor Casei Războiului, dar și rebelilor sau musulmanilor apostați, ale căror teritorii deveneau dar al-harb în urmă rebeliunii. Casă Războiului trebuia să se diminueze progresiv, în favoarea Casei Islamului, astfel că termenul de harbî era asociat cu inamicul potențial al musulmanilor. În concepția hanefiților, harbî erau atât supușii statelor creștine care nu încheiaseră tratate de pace și comerț cu otomanii, cât și supușii unui principe ce aveal legământ cu sultanul. Acest atribut nu era atribuit doar persoanelor, ci
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]