6,703 matches
-
gând îndreptat spre cititoarele sale: „Iar voi, plăcute doamne, rămâneți sănătoase în paza și puterea Lui și, de v-a fost de vreun folos citirea acestei cărți, aduceți-vă aminte din când în când de mine.” 129 Giovanni Boccaccio are intuiția corectă a propriei eternități doar prin intermediul operei sale. Cu toate că Geoffrey Chaucer realizează portrete ușor ironice personajelor feminine din galeria Povestirilor din Canterbury, nu este mai puțin un filogin și un apărător al drepturilor femeii decât Giovanni Boccaccio. Grija pentru acestea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
orișicare alta cu frumusețe sufletească și minte ascuțită.”901 Prin viclenie și diplomație, femeia urzește un plan atât de iscusit, folosindu-se și de credulitatea unui călugăr, încât reușește să-l aducă alături pe bărbatul îndrăgit. Teatralitatea ei este impecabilă, intuiția remarcabilă, iar imaginația de-a dreptul debordantă. Eroina se dovedește un spirit anticlerical, este o bună cunoscătoare a slăbiciunilor oamenilor Bisericii, o adulterină fără remușcări și fără moralitate, de aceea mai puțin scuzabilă. Ceea ce-i imputa soțului nu era lipsa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
posibilitatea de abordare creștin-ortodoxă a vieții și operei lui Eminescu, încheindu-se astfel: „Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creștin (deși va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale acuitatea metafizică, intuiția organicului, reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
care I.E. Torouțiu o consideră definitivă și indiscutabilă este cea din versul 50 (în loc de Ce din frunze îți doinește). I.E. Torouțiu susține fără rezerve forma frunză (manuscrisele nu ne dau soluții, finalul cuvîntului fiind greu lizibil), considerînd-o una dintre acele «intuiții formidabile» ale lui Ibrăileanu. Expresia este reluată la singular, după Ibrăileanu, în edițiile G. Călinescu și de Gr. Scorpan. O respinge D.R. Mazilu și o respinge Perpessicius, motiv pentru care nu s-a impus, textul lui Perpessicius devenind dominant după
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ritmurile sale "reduc la același numitor" o mulțime de fenomene și semnificații. Întregul Cosmos devine transparent și supus unor "legi"."180 Ansamblul, Lună Ploaie Fertilitate Femeie Șarpe Moarte Regenerare, a pus bazele unei adevărate filosofii tradiționale: În conștiința omului arhaic, intuiția destinului cosmic al lunii a fost echivalentă cu întemeierea unei antropologii. Omul s-a recunoscut în "viața" lunii, nu doar pentru că propria sa viață avea un sfârșit, ca aidoma tuturor organismelor, dar, mai ales, pentru că oferea autenticitate, prin revenirea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
niciodată Tractatus-ul.“40 Pare totuși cu totul neplauzibil ca autorul Tractatus-ului să se fi înșelat în acest fel. Se pune, totodată, întrebarea cum este posibil ca prin combinarea unor obiecte, care nu au proprietăți empirice, nu pot fi cunoscute prin intuiție, să ia naștere faptele lumii, care au asemenea proprietăți. Datorăm onestității intelectuale inflexibile a lui Malcolm recunoașterea faptului că acea interpretare realistă a ontologiei Tractatus ului pe care o propune conduce inevitabil la concluzia că lucrarea este lăuntric inconsistentă. Interpretarea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a două niveluri ale existenței: cea a esențelor pure și cea a faptelor accesibile experienței. „Obiectele logice ale lui Russell, categoriile lui Kant și ideile lui Platon trebuie să facă cognoscibilă și descriptibilă o altă mulțime de obiecte - lucrurile sensibile, intuițiile lui Kant sau obiectele materiale individuale ale lui Platon.“ Dincolo de particularitățile distinctive ale sistemelor filozofice, în ele este prezentă una și aceeași schemă: „Esențele realizează contextualizarea și explicația, dar ele nu se lasă, la rândul lor, contextualizate sau explicateă“35
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
prin excelență. Aceasta ne ridică deasupra orizontului experienței curente prin elaborări teoretice, care urmăresc obiective diferite de cele ale cercetării științifice. Se presupune că, în alt fel decât marile teorii științifice, rațiunea filozofică identifică și depășește aparențe, dezvăluie corelații inaccesibile intuiției și experienței comune. Asumarea tacită sau elaborarea sistematică a unor asemenea reprezentări constituie un punct de întâlnire pentru orientări și tradiții filozofice atât de diferite cum sunt cele inaugurate de Platon și Aristotel, de Descartes, Kant și idealismul german, pentru
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dezvăluie ceva ascuns privirii omului obișnuit - o realitate situată dincolo de lumea accesibilă experienței, condiții de posibilitate ale cunoașterii în genere, consecințe generale ce pot fi desprinse din progresele cunoașterii, o imagine despre lume ca întreg, clarificarea acelui cadru de concepte, intuiții și idei care orientează cunoașterea și acțiunea prin analiză logică și lingvistică -, ci „reeducă“ modul său de a gândi. Filozofia nu produce rezultate care se acumulează, așa cum se acumulează cunoștințele științifice sau experiențele câștigate în diferite domenii de activitate. Iar
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
orice caz, expresia ei superioară slăbește de îndată ce ne sunt arătate alte posibilități, care reprezintă tot atâtea alternative. Oamenii sunt înclinați să acorde o poziție privilegiată unei anumite folosiri a cuvintelor. Se creează astfel obișnuința de a asocia acestor cuvinte anumite intuiții. Vom spune că un cuvânt stă pentru o anumită noțiune. Iar filozofii, cercetătorii și alți oameni cu preocupări „teoretice“ vor încerca să o precizeze, formulând definiții sau alte stipulări. În lecțiile și însemnările lui, Wittgenstein atrăgea în mod insistent atenția
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
adecvat stările reale care reprezintă obiectul descrierii. Vom spune că o descriere dată de un martor, de un călător, de o iscoadă sau de un prizonier este adevărată sau nu este adevărată folosind expresia adevărat în acest mod. Fixarea pe intuiția legată de această folosire a constituit baza elaborării teoriei adevărului ca o corespondență între ceea ce enunțăm noi despre fapte și faptele așa cum sunt ele, indiferent de ceea ce se afirmă sau se neagă despre ele. Aristotel, căruia îi datorăm prima formulare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
că „spune adevărul cel care gândește disociate un subiect și un predicat care sunt disociate în realitate sau cel care le gândește asociate pe cele care sunt asociate“13. Există multe folosiri ale expresiilor adevăr și adevărat ce concordă cu intuiția pe care se sprijină această teorie; dar și multe folosiri care nu concordă cu ea. În științele naturii atributul adevărat este acordat în mod tipic enunțurilor care sunt sprijinite de observații bine verificate despre fapte, iar în științele formale enunțurilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
despre fapte, iar în științele formale enunțurilor care sunt demonstrate. Cuvântul adevărat este folosit în diferite situații din viața curentă și pentru a distinge opinii care sunt în acord cu tot ceea ce este unanim acceptat într-o anumită comunitate. De la intuiția legată de această folosire a cuvântului adevărat s-a plecat în elaborarea unei teorii a adevărului, teoria coerenței. Atenția unor filozofi s-a concentrat asupra unei folosiri diferite a cuvântului adevărat în viața de fiecare zi, aceea în care adevărate
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
început toate faptele de care avem nevoie.26 2. În ce constă semnificația unei expresii a limbajului? Tema ocupă un loc central în Caietul albastru, în Caietul brun, în multe paragrafe de la începutul Cercetărilor. Termenul de referință al discuției este intuiția că semnificația unui cuvânt este ceva care corespunde cuvântului. Tocmai această intuiție constituie punctul de plecare al diferitelor teorii ale semnificației, care au fost elaborate de către filozofi. Un substantiv - observă Wittgenstein - ne face să căutăm un obiect care să-i
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
semnificația unei expresii a limbajului? Tema ocupă un loc central în Caietul albastru, în Caietul brun, în multe paragrafe de la începutul Cercetărilor. Termenul de referință al discuției este intuiția că semnificația unui cuvânt este ceva care corespunde cuvântului. Tocmai această intuiție constituie punctul de plecare al diferitelor teorii ale semnificației, care au fost elaborate de către filozofi. Un substantiv - observă Wittgenstein - ne face să căutăm un obiect care să-i corespundă. Ca și în cazul numelor proprii sau comune, avem tendința de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să căutăm un obiect care să-i corespundă. Ca și în cazul numelor proprii sau comune, avem tendința de a căuta în jurul nostru sau în mintea noastră lucruri pe care le-am putea numi „semnificația expresiilor limbajului“27. O altă intuiție familiară, care stă la baza multor elaborări filozofice, este aceea că semnificația unei expresii mai complexe a limbajului, cum este propoziția, este dată de semnificația părților ei componente, cuvintele. Este intuiția pe care se bazează înțelegerea limbajului drept „un calcul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
am putea numi „semnificația expresiilor limbajului“27. O altă intuiție familiară, care stă la baza multor elaborări filozofice, este aceea că semnificația unei expresii mai complexe a limbajului, cum este propoziția, este dată de semnificația părților ei componente, cuvintele. Este intuiția pe care se bazează înțelegerea limbajului drept „un calcul“. În Tractatus, Wittgenstein vedea încă în acest fel limbajul. 4.024 conține observația că noi înțelegem o propoziție „dacă îi înțelegem părțile componente“. Iar în 3.318 se precizează: „Propoziția o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fel limbajul. 4.024 conține observația că noi înțelegem o propoziție „dacă îi înțelegem părțile componente“. Iar în 3.318 se precizează: „Propoziția o concep - ca și Frege și Russell - drept o funcție a expresiilor conținute în ea.“ Cele două intuiții nu se prezintă, de obicei, separate. Se crede că înțelegem semnificația unei propoziții dacă cunoaștem semnificația cuvintelor care o compun și că determinăm semnificația cuvintelor indicând entitățile pentru care stau ele. Cu referire la un pasaj din Confesiunile Sf. Augustin
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
dacă împrejurările în care este folosită o expresie determină ceea ce tu numești «sensul», atunci ele au sensuri diferite.“33 Că o bună înțelegere a modului cum folosim expresii familiare ale limbajului nu poate fi câștigată decât prin eliberarea de anumite intuiții, pe care ni le sugerează formele noastre de exprimare, ne apare clar dacă analizăm modul cum ne reprezentăm o relație ca cea dintre intenții și acțiuni. Suntem înclinați să credem că un anumit proces mintal premerge și pregătește acțiunea. Procesul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
are despre ea o cunoaștere certă și completă, care contrastează cu acea cunoaștere doar ipotetică, bazată pe conjecturi și interpretări, a celorlalți oameni. Ne putem îndoi cu privire la ceea ce simt și gândesc alții, dar nu cu privire la ceea ce gândim și simțim. Este intuiția căreia Wittgenstein îi va da următoarea formulare în § 303 al Cercetărilor: „Pot doar să cred că celălalt are dureri, dar o știu când le am eu.“ Tindem să ne reprezentăm stările și procesele subiective prin analogie cu cele din lumea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
deosebește de cea exterioară doar prin aceea că acestea sunt „private“, că pentru ele expresii ca „știu“, „cunosc“, „descriu“ ar putea fi folosite într-un mod tot atât de neproblematic ca și pentru cele din lumea exterioară, se leagă o serie de intuiții familiare. Una dintre ele este că introspecția ar fi corolarul observației asupra lumii exterioare, cu specificarea că ceea ce știm prin introspecție despre ceea ce simțim și gândim este cert, indubitabil. Suntem tentați să credem că acea cunoaștere pe care ne-o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ne-o oferă introspecția constituie idealul cunoașterii în genere. Iar dacă obiectul cercetării psihologului îl constituie „lumea interioară“, psihologul este într-un anumit sens, ținând seama de certitudinea cunoașterii introspective, într-o poziție mai bună decât cercetătorul naturii. O altă intuiție care conferă un contur net reprezentării familiare despre o „lume interioară“ este aceea că stările și procesele subiective ar fi corelate doar empiric cu corpul, cu caracteristicile observabile ale comportării noastre verbale și nonverbale. Avem, așadar, imaginea a două lumi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să le ascundem. Cu alte cuvinte, putem să ne prefacem și putem să mințim. Ceea ce duce la concluzia că propriile trăiri ne sunt în mod nemijlocit cunoscute pe când cele ale altora trebuie să fie „descoperite“. Wittgenstein pune în discuție asemenea intuiții și reprezentări familiare pe baza cercetării gramaticii expresiilor despre ceea ce simțim și a relației lor cu expresiile care descriu caracteristici ale comportării. El urmărește să determine ce lumină aruncă asupra acestor intuiții și reprezentări familiare o examinare mai îndeaproape a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să fie „descoperite“. Wittgenstein pune în discuție asemenea intuiții și reprezentări familiare pe baza cercetării gramaticii expresiilor despre ceea ce simțim și a relației lor cu expresiile care descriu caracteristici ale comportării. El urmărește să determine ce lumină aruncă asupra acestor intuiții și reprezentări familiare o examinare mai îndeaproape a modului cum sunt folosite expresii referitoare la senzații, cum este, de exemplu, expresia „mă dor dinții“. Altfel spus, să obțină, pe această cale, clarificări conceptuale care ne îngăduie „să vedem mai bine
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
transparentă. Practica filozofică a lui Wittgenstein este, prin urmare, net diferită de acea practică a profesioniștilor filozofiei care devenise dominantă în țările de limba engleză încă la mijlocul secolului trecut. Cea din urmă este orientată spre testarea, întemeierea sau corectarea unor intuiții conceptuale curente prin aplicarea unor metode speciale, unele cu un accentuat caracter tehnic. Inventarea jocurilor de limbaj țintește, dimpotrivă, influențarea modului nostru de a gândi prin îndreptarea atenției asupra unor lucruri pe care le știm, dar tindem să le uităm
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]