5,961 matches
-
a recăsătorit în 1941 cu Zizi (Zoe) n. Laurențiu (1917-1995), având un fiu, Pârvu Boerescu (n. 1946). Col. Pârvu Boerescu a încetat din viață la 6 septembrie 1978, în vârstă de 90 de ani. Sublocotenent de Cavalerie (01.07.1907), Locotenent (01.07.1910), Căpitan (01.04.1915), Maior (13.11.1917) . Ulterior a fost avansat lt.-colonel și colonel în rezervă. După absolvirea clasei a 4-a liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București în 1902, a fost înscris până în
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
a fost trimis la un stagiu militar de specializare în Germania, în Regimentul 15 de dragoni al Cavaleriei Prusiene (la Haguenau), frecventând Școala de Război din Metz și Școala de Echitație din Paderborn. Întors în țară în 1910, este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
OF-1b) este cel mai mic grad de ofițer locotenent în cadrul forțelor armate ale Germaniei (Bundeswehr), Forțelor Armate Austriece și Armatei Elveției. Acest substantiv german (cu sensul de „Stellvertreter”, în română „adjunct”) a provenit din cuvântul francez „locotenent” începând de prin jurul anului 1500. În majoritatea armatelor din țările vorbitoare de
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
OF-1b) este cel mai mic grad de ofițer locotenent în cadrul forțelor armate ale Germaniei (Bundeswehr), Forțelor Armate Austriece și Armatei Elveției. Acest substantiv german (cu sensul de „Stellvertreter”, în română „adjunct”) a provenit din cuvântul francez „locotenent” începând de prin jurul anului 1500. În majoritatea armatelor din țările vorbitoare de limbă germană el este cel mai mic rang de ofițer (în Marina Germană „Locotenent zur See”). În Bundeswehr rangurile de "" (OF1b) și "Oberleutnant" (OF1a) aparțin corpului "Leutnant". În
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
substantiv german (cu sensul de „Stellvertreter”, în română „adjunct”) a provenit din cuvântul francez „locotenent” începând de prin jurul anului 1500. În majoritatea armatelor din țările vorbitoare de limbă germană el este cel mai mic rang de ofițer (în Marina Germană „Locotenent zur See”). În Bundeswehr rangurile de "" (OF1b) și "Oberleutnant" (OF1a) aparțin corpului "Leutnant". În alte forțe armate (cum ar fi fosta Armată Națională a Poporului) există un grad inferior: Unterleutnant (OR1c). De pe la 1500 până la mijlocul secolului al XVII-lea denumirea
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
în funcția de comandant de pluton. Cu toate acestea, gradul de „Leutnant” este purtat de un ofițer aflat la studii la Universitatea Forțelor Armate Federale ale Germaniei sau la o altă instituție de învățământ. Rangul ”Leutnant” din Bundeswehr aparține grupului locotenenților (un grup de ofițeri de rang inferior). În Germania Leutnant (prescurtat: Lt / uneori și: L) este denumirea celui mai mic rang de ofițer. Echivalentul său în Marina Germană ("Deutsche Marine") este Leutnant zur See. În Germania Nazistă, în SS și
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
Până în 1918 "Leutnant" (în maghiară: Hadnagy) era cel mai mic grad de ofișer din Armata Austro-Ungară, echivalent cu cel de Assistenz-Arzt și Leutnant-Rechnungsführer. În misiunile ONU și în Parteneriatul pentru Pace al NATO rangul "Leutnant" este echivalent cu rangul de locotenent II (2Lt), NATO-Codul: OF-1b.
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
decembrie 1949), apoi Facultatea de Artilerie din cadrul Academiei Militare "I.V. Stalin" din București (absolvită în anul 1952) și ulterior un curs postuniversitar în cadrul Academiei de Studii Economice din același oraș. După absolvirea Școlii de ofițeri, este avansat la gradul de locotenent și repartizat la Centrul de Instrucție al Artileriei "Mihai Bravu". A urmat apoi Academia Militară, fiind coleg cu viitorul general Vasile Milea și la 23 august 1952 a fost înaintat la gradul de locotenent-major. A urmat o carieră militară strălucită
Generalul Atanasie Stănculescu a murit by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101066_a_102358]
-
comunității. Aceeași pedeapsă de 2 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare cu suspendare și 60 de zile muncă în folosul comunității a primit și general maior în rezervă Constantin Năstase. Alte condamnări în primă instanță au primit: general locotenent în rezervă Sergiu Medar - un an închisoare cu suspendare, locotenent în rezervă Gheorghe Rotaru - un an și 6 luni cu suspendare, comandor în rezervă Gheorghe Gonciaruc - un an și 6 luni cu suspendare, colonel în rezervă Ionel Vizitiu - un an
ÎCCJ, sentință definitivă într-un dosar important. Fost ministru, emoții () [Corola-website/Journalistic/101124_a_102416]
-
de zile închisoare cu suspendare și 60 de zile muncă în folosul comunității a primit și general maior în rezervă Constantin Năstase. Alte condamnări în primă instanță au primit: general locotenent în rezervă Sergiu Medar - un an închisoare cu suspendare, locotenent în rezervă Gheorghe Rotaru - un an și 6 luni cu suspendare, comandor în rezervă Gheorghe Gonciaruc - un an și 6 luni cu suspendare, colonel în rezervă Ionel Vizitiu - un an cu suspendare, plutonier adjunct în rezervă Mihaela Matei - un an
ÎCCJ, sentință definitivă într-un dosar important. Fost ministru, emoții () [Corola-website/Journalistic/101124_a_102416]
-
organizată de Poliția Română și Teatrul Țăndărică. LUNI 18.04 SALA LAHOVARI Orele 10.00 și 12.20 - PĂCALĂ 4+, 55 min Ora 12.00 și 12.15 - "PRIETENUL MEU POMPIERUL" întâlnire cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență(ISU). Prezintă locotenent Bucă Novăceanu și plutonier adjutant Precup Petruța. ora 18.00 - OMUL DE ZĂPADĂ CARE VOIA SĂ ÎNT LNEASCĂ SOARELE de Matei Vișniec PREMIERĂ NAȚIONALĂ 5+, 60 min SALA ATELIER Ora 10:00 - Atelier de construcție păpuși și marionete Țăndărică Ora
Matei Vișniec, lansare la Teatrul Țăndarică by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101227_a_102519]
-
STUDIO Orele 10:00 si 12:00 - URSUL PĂCĂLIT DE VULPE MARȚI 19.04 SALA LAHOVARI Orele 10:00 si 12:20 - MICA SIRENĂ Ora 12:00-12:15- "PRIETENUL MEU POMPIERUL" întâlnire cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență(ISU). Prezintă locotenent Bucă Novăceanu și plutonier adjutant Precup Petruța. SALA ATELIER Ora 10:00 - Jocuri teatrale si constructie de marionete Ora 12:00 - Curs de teatru si costructie de obiecte animate SALA STUDIO Orele 10:00 și 12:00 - RIDICHEA URIAȘĂ MIERCURI
Matei Vișniec, lansare la Teatrul Țăndarică by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101227_a_102519]
-
Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu (strănepot al lui Petru Maior). Acest Corp, la 7 ianuarie 1918, a fost transformat într-o brigadă formată din regimentele "I „Turda”" - comandant locotenent-colonelul Dragu Burescu (cu baza la Scobinți) și "II „Alba-Iulia”" - comandant locotenent colonelul Constantin Pașalega (cu baza la Cotnari și Ceplenița). Unitatea a fost subordonată, inițial, "Diviziei de grăniceri" - redenumită, din 24 ianuarie 1918, Divizia a 16-a și a redevenit, iarăși, la 1 februarie 1918, Corp subordonat direct Marelui Cartier General
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în care generalul Boieriu și-a preluat oficial postul, căpitanul Popa devenind vicepreședinte), alți 6 noi membri au fost cooptați în Senat. Un moment semnificativ a fost reprezentat de sosirea și instalarea în ordine a Regimentului 31 Sibiu, comandat de locotenentul Eugen Duca. Pe 17 noiembrie s-a desfășurat în cazarma Franz Ferdinand, solemnitatea depunerii jurământului militar și a sfințirii drapelului românesc (confecționat de către Silvia Popa, soția căpitanului Traian Popa), serviciul religios fiind oficiat de către preotul militar Iosif Serafim, asistat de
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
de a-i captura pe asasini în viață. Mai mult de 13.000 de oameni au fost în cele din urmă arestați și torturați, inclusiv prietena lui Jan Kubiš, Anna Malinová, care a murit în lagărul de concentrare Mauthausen-Gusen. Mătușa locotenentului Adolf Opálka, Marie Opálková, a fost executată la Mauthausen în 24 octombrie 1942. Tatăl său, Viktor Jarolím, a fost de asemenea ucis. Printre victimele nevinovate a fost și doctorul în drept Jan Fleischmann, care era originar din Kostelec nad Vltavou
Jozef Gabčík () [Corola-website/Science/336117_a_337446]
-
When Eve Was Naked" și două romane scurte "The Bass Saxophone" și "Emöke". Un personaj ce apare des în romanele sale este Danny Smiricky, care este parțial un autoportret al autorului. El a scris patru cărți de povestiri polițiste cu locotenentul Boruvka de la Secția de Omucideri din Praga: The Mournful Demeanor of Lieutenant Boruvka, "Sins for ", "The End of Lieutenant Boruvka" și "The Return of Lieutenant Boruvka". Poezia lui a fost publicat în 1999 într-un volum cu titlul "...nu există
Josef Škvorecký () [Corola-website/Science/336157_a_337486]
-
faptul că, în acel timp, cele mai multe reviste erau publicate în Boston, New York și Philadelphia. Edgar Allan Poe a lucrat ca redactor pentru o perioadă de timp (vezi mai jos). După plecarea lui, White și-a reluat sarcinile redacționale înainte de angajarea locotenentului Matthew Fontaine Maury USN ca redactor din 1840 până în 1843. După moartea lui White în anul 1843, Benjamin Blake Minor a lucrat ca redactor și director din august 1843 până în octombrie 1847. Articolele prosudiste publicate în revistă, precum și pierderea abonamentelor
Southern Literary Messenger () [Corola-website/Science/336315_a_337644]
-
să fie trimis pe front în primăvara anului 1917, încrezător în faptul că lupta și jertfa generației sale vor sta la baza unei noi organizări sociale în care oamenii vor renunța la egoismul individual în schimbul efortului solidar pentru binele general. Locotenentul Radu Comșa este rănit grav în luptele de la Oituz, plămânul fiindu-i perforat de niște schije de obuz și suferind alte răni minore (la gură și la ochi). Discuțiile purtate cu Vasile Mogrea, colegul său de salon, în cele două
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
Brașov (pe atunci orașul Stalin), unindu-se cu școală militară de acolo și devenind "Școala Militară de Ofițeri de Artilerie Antiaeriană și Radiolocație", iar din 1964 "Școala Militară Superioară de Ofițeri de Rachete Antiaeriene și Radiolocație". Această școală forma ofițeri (locotenenți) tehnici într-o specialitate modernă, RADARUL, pentru Armata Română. este încadrat inițial ca lector în cadrul catedrei de "Bazele radiolocației", disciplină predată în anul doi de studiu. În primii 4 ani, la Școala din București, a fost avansat la gradul de
Andrei Ciontu () [Corola-website/Science/336595_a_337924]
-
scurt timp după aceea, el a primit Ordinul Pour le Mérite. În octombrie 1916 "Militär Wochenblatt" a anunțat că von Kluck a fost plasat la cerere în retragere cu o pensie ce era egală cu jumătate de salariu. Fiul său, locotenentul Egon von Kluck, a fost ucis la începutul anului 1915. Generalul von Kluck a scris despre participarea sa la război în volumul intitulat "Führung und Taten der Erste" (1920). Memoriile sale postbelice, "The March on Paris and the Battle of
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
terasament cu tot, moloz și sfărâmături de vagoane, obuzele se sparg toate în cuprinsului singurului loc de cale ferată prin care respirăm. Avioanele completează simfonia petrecută de tirul furios al bateriilor antiaeriene..." În anul 1917, aici își trimitea corespondența și locotenentul Radu Comșa, eroul romanului "Întunecare" (1927-1928) de Cezar Petrescu, participant la luptele de la Oituz: "„Luminița avea astfel pe cineva aci, care purta grijă în fiecare zi să-i plece cartea poștală cu inscripția: „A nu se menționa data, localitatea și
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829-1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena. În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848 se afla la Cracovia, având gradul de căpitan
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
Militarii aliați au întâlnit o rezistență germană mai puternică decât așteptaseră planificatorii operațiunii. Printre trupele germane aflate în defensivă s-au aflat inclusiv unități de elită precum Corpul II Panzer SS. Doar un grup restrâns de militari aliați sub conducerea locotenent colonelului John Dutton Frost a reușit să ajungă la podul rutier de la Arnhem (pod numit în zilele noastre „John Frost”), să cucerească unul dintre capete și să păstreze controlul asupra acestuia. Deși au fost copleșiți numeric și din punct de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Arte Frumoase din Dresda. În contradicție cu uzanțele acelor vremuri, în același an a renunțat la studiile de la academie pentru a se alătura armatei. A devenit mai apoi, profesor de echitație în cadrul armatei și a fost promovat în gradul de locotenent în anul 1868. Anul 1876 i-a schimbat viața și cariera datorită întânirii sale cu pictorul Hans Makart la Viena. Astfel, Uhde a părăsit rândurile armatei pentru a urma o carieră în domeniul picturii. S-a mutat la München și
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
care a primit numele de cod „Lion” - și să asigure apărarea podurilor principale de cale ferată și rutier ca și a unui pod de pontoane aflat între cele două de mai înainte. Batalionul al 3-lea de parașutiști comandat de locotenent colonelul Fitch trebuia să se deplaseze spre Arnhem prin Oosterbeek pe așa numita rută „Tiger” și să sprijine cucerirea podului rutier și să ocupe poziții defensive în estul orașului. Batalionul 1 comandat de locotenent-colonelul Dobie trebuia să deplaseze pe ruta
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]