6,058 matches
-
Editura Pentru Literatură, București, 1964, pp. 263-264. CĂLINESCU 1982: George Călinescu, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", Editura Fundației pentru literatură și artă, București, Editura Minerva, 1941, pp. 606-608. CĂLINESCU 1963: Matei Călinescu, "Despre poezia lui Ștefan Petică", în „Luceafărul”, VI, nr. 16 (127), 3 august 1963, p. 4. CĂLINESCU 1965: Matei Călinescu, "Ștefan Petică sau poezia muzicii", în „Aspecte literare”, București, Editura pentru literatură, 1965, pp. 24-42. CĂLINESCU 1970: Matei Călinescu, "Ștefan Petică și tradiția poetică modernă", în „Cronica
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
6. STREINU 1983: Vladimir Streinu, "Poezie și poeți români", Editura Minerva, București, 1983, pp. 184-190. ȘEICARU 1924: Pamfil Șeicaru, "Ștefan Petică", în „Gândirea”, No. 1 (15 Octombrie 1924), pp. 22-23. ȘTEFĂNESCU 1970: Alexandru Ștefănescu, "Ștefan Petică și poezia absenței", în « Luceafărul », XIII, nr. 27 (427), 4 iulie 1970, p. 2. TĂBĂCARU 1918: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică", în « Neamul românesc », XIII, nr. 327 (Iași), 26 noiembrie 1918, p.2. TĂBĂCARU 1919: Grigore Tăbăcaru, "Notiță (Postumele lui Șt. Petică: Între luptă și vis
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Ștefan Petică, "în "Poezia simbolistă românească", Humanitas, București, 1996, pp. 68-73, 179-204. ZAMFIR 1971: Mihai Zamfir, "Proza poetică românească în secolul al XIX-lea", Editura Minerva, București, 1971. ZAMFIR 1977: Mihai Zamfir", Întrebarea unei vieți (aniversarea lui Ștefan Petică"), în „Luceafărul”, An 20, nr. 5/29 ianuarie 1977, p. 1, 6. ZAMFIR 1981: Mihai Zamfir, "Poemul românesc în proză", București, Editura Minerva, 1981, pp. 223-251. ZAMFIR 2009: Mihai Zamfir, "Ștefan Petică - Suavul visător", în „România literară”, nr. 42, București, 2009, pp.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
triste aniversări", în « Clipa », II, nr.66, 14 septembrie 1924, p.1. ZAMFIRESCU 1925: G. M. Z. (Zamfirescu, G. M.), "Ștefan Petică, Poeme", în "Năzuița", Craiova, IV, nr. 1-2, mai-iunie 1925, pp. 85-86. ZAMFIRESCU 1979: Dan Zamfirescu," Omisiuni semnificative", în „Luceafărul”, București, 21 februarie 1979, pp. 13-14. ZELETIN 1979: Constantin Dimoftache Zeletin, "Ștefan Petică. 75 de ani de la moarte", în „România literară”, nr. 44, octombrie 1979, p. 5. ZELETIN 1997: Constantin Dimoftache Zeletin, "Reflecții asupra lui Ștefan Petică", în „Bârladul”, anul
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
dintre prozatorii clasici ai literaturii române contemporane. A absolvit Institutul de Cultură Fizică din București (1953-1955). De asemenea, absolvent al Facultății de Filologie din Iași (1967). A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o zână de lut". Din 1964, este redactor, apoi redactor-șef adjunct la ”Ateneu”. În 1979 se mută la
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
1877 s-a mutat la București, unde până în 1883 a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la ziarul "Timpul". A desfășurat o activitate publicistică excepțională, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria "Scrisorile", "Luceafărul" etc.). Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană, în ședințele "Junimii" de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
A desfășurat o activitate publicistică excepțională, care i-a ruinat însă sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria "Scrisorile", "Luceafărul" etc.). Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului 1882. În schimb a citit în mai multe rânduri „Luceafărul” pe care Mite Kremnitz l-a tradus în germană, în ședințele "Junimii" de la Titu Maiorescu. Este semnalat adeseori în casă la Maiorescu. În 1 ianuarie, la gazetă, Eminescu este flancat de un director și un comitet redacțional care urmau să
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
septembrie, în absența poetului, probabil, se citesc „iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în casa lui Maiorescu. În luna ianuarie a anului 1883, Eminescu este internat pentru o vreme în spital. În lipsa lui se citește la Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în limba germană. La București, în 23 iunie, pe o căldură înăbușitoare, Eminescu a dat semne de alienare mintală, iar la 28 iunie, boala a izbucnit din plin. În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
fost publicat în 1996, la editura Western Publishing din Chicago, câteva exemplare existând și în România (Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară din București ș.a.). În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, regizorul Emil Loteanu a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viața și creația poetului Mihai Eminescu. Pe meleagurile copilăriei lui Mihai Eminescu, în satul Ipotești, județul Botoșani, se află singura biserică din Europa închinată unui scriitor. A fost ridicată de Nicolae Iorga în memoria lui Eminescu și are o
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
pe tema Transilvaniei și a Țării Românești: "Legăturile Principatelor române cu Ardealul", "Sate și preoți din Ardeal", "Despre Cantacuzini", "Istoriile domnilor Țării Românești". Iorga a devenit interesat de naționalism cultural și didacticism, conform unei scrisori deschise adresate revistei lui Goga, "Luceafărul", cu sediul în Budapesta. După mai multe intervenții ale lui Goga și ale lingvistului Sextil Pușcariu, "Luceafărul" a devenit principalul mijloc de exprimare din afara României. S-a întors la București în 1903, unde a urmat sugestiile lui Lamprecht și s-
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
2008, București) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român. A provenit dintr-o familie de intelectuali moldavi: nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu Octav Onicescu. A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache. își face debutul
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
Din 1895 și până în 1899 a colaborat la revistele: "Gazeta poporului", "Epoca", "Drapelul", "Povestea vorbei", "Lumea veche", "Adevărul", "Foaie interesantă", "Literatură și artă românească", "Pagini literare". În 1896 a condus "Epoca literară". Din 1899 a început să publice la "Lupta", "Luceafărul", "Românul", "Convorbiri". Din 1899 a susținut la "Universul" seria de "Notițe critice", care a oferit materiale volumului "Momente". Prin articolul "", de la 19 noiembrie 1899, a indispus comitetul teatral din care el însuși făcea parte. Ziarul "Die Zeit" din Viena a
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
ciobani de borangic“; cârciumărese roșii țin hanurile lor deschise pentru gângănii zvelte; crăițele sfioase au „carne de madonă“; „amfore cu zări“ se răstoarnă peste un „ostrov de leneșe candori“; pomii, întinzând „aripe albe“, par „vulturi de cleștar“; în seara „roză“, luceferii, ca „păunii“, îi ciugulesc poetului din mâini. El e prin excelență seniorul acestui domeniu feeric: „Radu, cneazul gândacilor cerești“, „Gyr - prințul trist și leneș, domnind prin busuioc“, „vătaf peste lăcuste și lalele și logofăt pe crinii de gheață și topaz
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
furtuni. / Birui râpele la trântă, / munții mă poftesc la nuntă. Beau din ploscă zarea-ntreagă, / îndes luna în dăsagă. / Cu țurcana, țurcă vie, / Svârlu-n rai la Sân-Ilie. // Cântul meu în rotocoale / vâjâe și dă târcoale. Suflu cer peste voroave, / din luceferi fac potcoave, / că în grajdurile mele / roibii-s potcoviți cu stele / și ocale mari de vise, / pentru drumurile-nchise. Noaptea, dorm pe-un braț de joarde / lângă sufletul ce arde. / Și prin somnul cu poiene / ies, din lacuri, Sânziene. / Vin
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
rezona din retorica imnului național polonez, pe care Imber, ca băștinaș al Galiției îl cunoștea: "Polonia încă nu e pierdută...". N.H.Imber a publicat poezia în 1886, la Ierusalim, după ce ajunsese în Palestina, într-un volum de poezii intitulat: ""Barkayi"" (=""Luceafărul de Dimineață""). Atunci poezia se numea încă "Tikvatenu" (="Speranța Noastră")]. În anul 1888 Shmuel Cohen (=Samuil Kogan, 1870 - 1940), tânăr țăran evreu, originar din Ungheni, Basarabia, și stabilit în Palestina, în noua așezare evreiască Rișon Lețion, unde învățase să cultive
Hatikva () [Corola-website/Science/298208_a_299537]
-
aurorae" dar și în numele unor sfinți creștini că de exemplu Lucifer din Cagliari, dar și în faptul că Isus Christos a fost slăvit timp de peste o mie de ani în toate bisericile creștine, cu numele de Lucifer În folclorul românesc luceafărul este asociat cu demonii, dar face aluzie și la Hyperion, titanul din mitologia greacă. Mihai Eminescu a scris un poem cu titlul Luceafărul în care a detaliat câteva dintre atributele credințelor populare asociate luceafărului de dimineață. Cuvântul "luceafăr" provine din
Luceafăr () [Corola-website/Science/298203_a_299532]
-
numele de Lucifer În folclorul românesc luceafărul este asociat cu demonii, dar face aluzie și la Hyperion, titanul din mitologia greacă. Mihai Eminescu a scris un poem cu titlul Luceafărul în care a detaliat câteva dintre atributele credințelor populare asociate luceafărului de dimineață. Cuvântul "luceafăr" provine din latinescul Lucifer. Următorii aștri au primit denumiri populare care conțin cuvântul „luceafăr”:
Luceafăr () [Corola-website/Science/298203_a_299532]
-
folclorul românesc luceafărul este asociat cu demonii, dar face aluzie și la Hyperion, titanul din mitologia greacă. Mihai Eminescu a scris un poem cu titlul Luceafărul în care a detaliat câteva dintre atributele credințelor populare asociate luceafărului de dimineață. Cuvântul "luceafăr" provine din latinescul Lucifer. Următorii aștri au primit denumiri populare care conțin cuvântul „luceafăr”:
Luceafăr () [Corola-website/Science/298203_a_299532]
-
din mitologia greacă. Mihai Eminescu a scris un poem cu titlul Luceafărul în care a detaliat câteva dintre atributele credințelor populare asociate luceafărului de dimineață. Cuvântul "luceafăr" provine din latinescul Lucifer. Următorii aștri au primit denumiri populare care conțin cuvântul „luceafăr”:
Luceafăr () [Corola-website/Science/298203_a_299532]
-
de Vergiliu, "Don Carlos" de Schiller, "Odiseea" de Homer; este numit în postul de șef al Biroului de control al activității extrașcolare (1907). Munca de tălmăcire în românește a capodoperei lui Dante, "Divina Comedie", îl absoarbe în întregime. Publică în "Luceafărul", "Românul" și "Flacăra". Alături de Al. Vlahuță și M. Sadoveanu, Coșbuc îndrumă și organizează conferințele sătești. Din 1908, revine frecvent în locurile natale. În august 1915 moare Alexandru, fiul poetului, într-un accident de automobil. Coșbuc suportă foarte greu lovitura , se
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
iar la echipă este adus Ioan Petcu. Sub conducerea acestuia, hunedorenii au parte de un parcurs oscilnat care îi duce tot mai departe de prima poziție. La finalul sezonului, avea să termine pe locul 5, la 18 „lungimi” distanță de Luceafărul Oradea. Vara lui 2011 avea să aducă pe Cerna o nouă schimbare, după renunțarea celor doi oameni de afaceri, echipa urma să aibă un nou investitor: pe tânărul hunedorean Silvan Toma, care la fel ca predecesorii săi a fixat ca
FC Hunedoara () [Corola-website/Science/317049_a_318378]
-
mai poate-ncânta:/ cu-n apus,/ cu un munte,/ cu-o apă...”. E aici ceva din Luceafărul (cum vom vedea în “Cădere în logos”, spre exemplu, - “duh arzător furișat în iatacu-ți”). În fond, autoarea cărții este o Cătălină sau un Luceafăr, care, după ce s-a materializat și a băut din cupa pământească până la fundul ei, e din nou însetat de repaos.(...). Există în versuri picturalitate și sonoritate, există capacitatea auditivă de a vedea și de a transpune acest real, dar toate
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
făcut parte din scriitorii care au contribuit la primul nucleu puternic de poeți și prozatori atașați Partidului Comunist. A lucrat la "Scînteia" și la diferite publicații cotidiene, precum și literare. Un timp a fost membru în comitetul de direcție al revistei "Luceafărul". Primul volum publicat după 1944 a fost "Hrisovul meu" (apărut în 1947), volum care întrunea și multe versuri anterioare cu conținut militant. Alături de activitatea poetică concretizată în mai multe volume, a scris și lucrări în proză: scenariul cinematografic "Barbu Lăutarul
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
Glasul de Nord", Baia Mare (2000-2002), „Jurnalul de Sighet" (1993-1999), „Astra vișeuană", Vișeu de Sus (1996-1998). Redactor-șef al cotidianului „Opinia" — subredacția Vișeu (1996-1998). Colaborator la revistele „Echinox" (1974-1978), „Viața studențească", „Amfiteatru", „Dialog", „Astra", „Tribuna", „Orizont", „Cronica", „Urzica" și almanahul „Urzica", „Luceafărul", „Steaua", „Perpetuum comic", „Familia", „Târgoviștea", „Ziua literară", „Curierul ucrainean", „Helvetica", „Archeus", „Poesis", „Nord literar", „Poezia", „Mișcarea literară", „Oglinda literară", ,Plumb", ,Ramuri", ,Citadela", ,Nord literar", ,Bucovina literară", cotidianul „Graiul Maramureșului" și ,Informația zilei de Maramureș" la hebdomadarele băimărene „Jurnalul de vineri
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]
-
băimărene „Jurnalul de vineri", „Nord magazin", „Hora locală" și ,eMaramureș". Rubrică de parodie în: „Luceafărul" (1994-2000), „Archeus" (din anul 2000), „Steaua" (2000-2002), „Ziua literară" (2000-2004), „Familia" (din 1998), „Poesis" (2002-2014), „Mișcarea literară" (din 2004), „Poezia" (din 2006), „Oglinda literară" (2007-2008), „Luceafărul de dimineață" (2009-2011), „Vatra" (din 2009), „Caiete silvane" (din 2009), „Singur" (din 2009), ,Acolada" (din 2014), ,Tribuna" (din 2014), ,Răsunetul cultural" (din 2014). 1974 — Premiul I la Festivalul Internațional de Poezie de la Sighetu Marmației. 1985 — Premiul „Andrei Mureșanu" și Premiul
Lucian Perța () [Corola-website/Science/317585_a_318914]