6,722 matches
-
se spune nimic de cele discutate. La ultima întâlnire, Nicolae Petrașcu l-a întrebat pe Noveanu dacă nu a observat cumva, că este urmărit. Noveanu l-a asigurat că nu, dar chiar în seara aceea, pe strada Alecu Russo, la mătușa lui Vică Negulescu, a fost arestat și Nicolae Petrașcu și Vică Negulescu. Data exactă a arestării se poate deduce numai din data apariției comunicatului dat de Comandamentul legionar, care a apărut la câteva zile după arestare și pe care îl
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
târziu, trădarea lui Pacepa și poate chiar jocurile Securității în 1989. într-o zi i-a adus sergentul, ca din partea medicului, 16 borcănele cu penicilină, să ia unul pe zi, cu apă. Peste zi ne-a vorbit mult de o mătușă a lui, care locuia undeva în Bucureștii Noi. Dimineață m-am trezit înainte de ora 5. Nuti adormise definitiv având un firicel de sânge scurs din colțul gurii pe bărbie, gât și piept. Am anunțat gardianul, care ne-a spus să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vizită în seara zilei de 30 iulie 1964 la familia unei verișoare de-a noastră, care locuia la Sibiu, ea fiind din Sâmbăta de Sus. Am primit un telefon de acasă, din Str. Croitorilor nr. 8, unde locuiam în casa mătușii noastre, farmacista Ancuța Bânda, născută Banea, mama și cei doi fii. Ni s-a spus că au venit din închisoare tata și unchiul Mitu și să venim acasă să-i vedem. Se auzise în societatea noastră că s-au eliberat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
societatea noastră că s-au eliberat închisorile și că toți deținuții politici se eliberează, dar pentru că trecuseră mai mult de 16 ani, respectiv 8 ani, parcă nu ne venea să credem. Ajunși acasă, în bucătăria apartamentului era mama, poate și mătușa mea și „două grămezi de gunoaie” - aceasta a fost, pentru mine, imaginea celor doi bărbați din familie, pe care i-am așteptat cu atâta drag zeci de ani. Erau ca două fantome, slabi până la limită, tata era cu corpul micșorat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
chinuit în cele mai grele condiții de închisoare și apoi pentru mama noastră Livia, care trăise, în plus, drama ei cu aproape 6 ani de închisoare, fiind despărțită de soț și de doi copii mici. Toată familia suferise: bunici, unchi, mătuși, veri, colegi, prieteni și toți s-au bucurat de această adevărată minune a eliberării deținuților familiei noastre. Tata, așa cum am mai spus a ieșit foarte grav bolnav, cu tuberculoză pulmonară activă, cu coxartroză bilaterală, osteoporoză a coloanei vertebrale în regiunea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oraș nu ieșeam, prieteni nu aveam... Nu te-ai dus la școală? — Nu, spuse ea impasibilă. Bunicul pretindea că n-aveam nevoie de școală. M-a învățat el tot ce trebuia să știu: de la engleză și rusă până la anatomie... totul. Mătușa m-a învățat să fac mâncare și să cos. — Mătușa? — Nu era chiar mătușă adevărată. Era de fapt menajera care stătea la noi și făcea gospodărie. O femeie admirabilă! A murit de cancer acum trei ani. De când a murit ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la școală? — Nu, spuse ea impasibilă. Bunicul pretindea că n-aveam nevoie de școală. M-a învățat el tot ce trebuia să știu: de la engleză și rusă până la anatomie... totul. Mătușa m-a învățat să fac mâncare și să cos. — Mătușa? — Nu era chiar mătușă adevărată. Era de fapt menajera care stătea la noi și făcea gospodărie. O femeie admirabilă! A murit de cancer acum trei ani. De când a murit ea, am rămas doar cu bunicul. Deci n-ai fost deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ea impasibilă. Bunicul pretindea că n-aveam nevoie de școală. M-a învățat el tot ce trebuia să știu: de la engleză și rusă până la anatomie... totul. Mătușa m-a învățat să fac mâncare și să cos. — Mătușa? — Nu era chiar mătușă adevărată. Era de fapt menajera care stătea la noi și făcea gospodărie. O femeie admirabilă! A murit de cancer acum trei ani. De când a murit ea, am rămas doar cu bunicul. Deci n-ai fost deloc la școală? — Ce contează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urmăririi îi dublează forțele dedublându-l: Toader a Catincăi e dublul său credincios în respectivul episod. Această urmărire, această goană cu groaza în spate nu sunt singurele din Amintiri... În a doua mare scenă de urmărire, dorința urmăritorului (a urmăritoarei, mătușa Mărioara) de a-l prinde pe urmărit atinge aproape nebunia. Partea a doua a Amintirilor... mai cuprinde o goană halucinantă. În cazul acesteia, urmăritor nu e nimeni, dar poate fi oricine l-ar vedea pe „coșcogeme coblizan” fugind acasă gol-pușcă
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
petrele, pe care le stârneam cu picioarele, cât mine de sus. Și fuga, și fuga, fără să mă mai uit în urmă...” În urmă nu era decât rușinea. Ea îl gonea însă mai aprig decât Nic’a lui Costache și mătușa Mărioara la un loc. Gol, dar în vreme de iarnă și la ceas de noapte, va mai fugi o dată, „ca un strigoi”, în ianuarie 1860, în urma unei agresiuni a socrului său, preotul Ioan Grigoriu. Motivul urmăririi, al goanei îngrozite se
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
moarte vie, brodată de pânza infinită a vieții. Fenomenologia morții, desprinsă din literatura romancierului francez, este una În care moartea intervine În conștiința martorului doar printr-o modificare, nu neapărat și, de fapt, aproape deloc dureroasă, produsă asupra vieții acestuia. Mătușa (“la tante”) naratorului din Les Champs d’honneur suferă la moartea, pe front, a fratelui ei, În 1916, fizic, la modul cel mai trivial cu putință: intră Într-o menopauză foarte precoce (Les Champs d’honneur, pp. 145-152). Ca și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
putea continua. În Castanii roșii, parfumați și naivi (1970), copilăria și adolescența protagonistei, Augustina, poreclită Tom, sunt descrise prin prisma întâmplărilor ce îi definesc maturizarea și cărora ea le conferă un aer de agreabilă stranietate. Dominată de prezențe feminine (Mama, mătușa Mătăsica, Bertha, Păuna, domnișoara Herbst, caracterizate în roman cu lux de amănunte, de la detalii vestimentare până la date caracteriale), evoluția Augustinei pendulează între o accentuată nevoie de ocrotire și asumarea conștientă a propriului destin, eliberat de influența celorlalți. Voluntară, inteligentă și
CRISTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286506_a_287835]
-
și piesa Omul de zăpadă (1927), spectaculoasă prin răsturnările de situație care aduc biruința iubirii adevărate asupra aventurilor galante. Mai lipsite de substanță și de calități sunt comediile în trei acte, Bunicul (1913), Cuceritorul (1914), și cele într-un act, Mătușă-mea (1914), Boier Buflea (1916), Rândunica (1917), Vălul de pe ochi (1918), Femeia și telefonul (1929). Un reviriment cunoaște autorul cu farsa Încurcă-lume (1929), jucată mulți ani în București și în marile orașe din țară și preluată de teatre din Viena
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
prietenii sau cu părinții. Deficiențele în cunoașterea adevăratelor valori și norme comunitare accentuează receptivitatea față de modele intens idealizate de la TV, iar oferta de alcool și droguri cultivă un fals hedonism. Nu mai există nici substituenții părinților atât de ocupați (bunici, mătuși, frați mai mariă, iar dragostea a pierdut mult teren, pentru că familiile se modernizează și se izolează în ritmurile accelerate ale cotidianului. Rolul corectiv al Bisericii a scăzut mult. Se conturează manifestări repetate de serie borderline și devine evidentă receptivitatea marcată
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
La mâța cu mingea”, București, 1917; Giacomo Leopardi, Poeme, Craiova, 1918; Ladislas Raymont, Povestiri, București, 1918; Al. Dumas, Othon arcașul, București, 1919, După douăzeci de ani, București, 1936, Vicontele de Bragelonne, București, 1942, Laleaua neagră, București, f.a.; Walter Scott, Oglinda mătușei Margareta, București, 1919, Richard Inimă de Leu, București, 1941, Lucia de lamermoor, 1943, Waverley, București, 1944, Cavalerul crucii, București, 1945, Talismanul, București, 1958 (în colaborare cu Al. Ștefănescu-Medeleni); Charles Dickens, Și lacrimile curgeau, București, 1920, Povestiri de Crăciun, București, 1945
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
DAMIAN, Mircea (pseudonim al lui Constantin Mătușa; 14.III.1899, Izvoru, j. Olt - 6.VI.1948, București), prozator și gazetar. Era al treilea dintre cei șapte copii ai unei familii de țărani săraci. Isprăvind clasele primare în satul natal, băiatul, căruia nu-i place viața la țară
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
care din octombrie 1926 până în aprilie 1927 lucrează ca prim-redactor. În afară de proză, mai semnează cronici dramatice, recenzii încă stângace și alte consemnări în care zvâcnește nervul de pamfletar. Punând piciorul în capitală, cu gând s-o cucerească, îndârjitul Constantin Mătușa se metamorfozează (preluând sugestia lui I. Valerian) în Mircea Damian și accede numaidecât în coloanele diferitelor publicații: „Universul literar”, „Universul”, „Viața literară”, „Bilete de papagal”, „Vremea”, „Falanga literară și artistică”, „Nădejdea”, „Ultima oră”, „Gazeta literară”, „Adevărul literar și artistic”, „Gândirea
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
acuzația de pornografie - pictura voluptuoasă a trupului feminin și a îmbrățișării erotice, iubirea în multiplele ei ipostaze (pură, spirituală, pentru Hermina, văzută ca dublul angelic al bărbatului; vicioasă, când obiectul ei e Virginia, sora Herminei, încă un copil, sau Paulina, mătușa lor, femeia-fecioară; incestuoasă, când intră în joc mama fetelor; provocator-scandaloasă, căci posedarea mamei are loc în prezența Virginiei adormite), în fapt, sunt experiențe „la marginea morții”, în atracția fatală exercitată de indistinctul dionisiac (Nietzsche figura între lecturile preferate ale lui
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
străinătate fără copii. 34% dintre copiii care au ambii părinți plecați trăiesc fără părinți de cel puțin doi ani, iar 54% de mai puțin de un an. 65% dintre acești elevi se află în grija bunicilor, 24% sunt îngrijiți de mătuși sau unchi, iar restul de 11% de alte persoane (Ibidem). Părinții plecați nu sunt preocupați de dezavantajele despărțirii de copil, cum ar fi relația tensionată cu părintele rămas acasă, lipsa unui interlocutor când copilul are nevoie de soluții pentru probleme
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
o durere, București, 1970; Spune-mi unde duce acest drum?, București, 1972; Neîmpăcați în mânie, București, 1974; Sentimentul puterii, București, 1976; Tornada, București, 1980; Întoarcerea spre asfințituri, București, 1985; În afara gloriei, Timișoara, 1994; Vremea hahalerelor, postfață Mircea Mihăieș, Timișoara, 1998; Mătușa mea Maria Theresia, Timișoara, 2003. Ediții: Țara Almăjului. Cercetări monografice, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Ion Marin Almăjan, „Sunt dator cu o durere”, RL, 1970, 35; Cornel Ungureanu, Prozatori timișoreni, O, 1970, 9; Dana Dumitriu, „Spune-mi unde duce
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
o știe deja, este bine ca povestitorul să o întrerupă cu: „și apoi ce s-a mai întâmplat?”, lăsând copilul să continue; poveștile de familie („când tu erai mic”, „când tata și mama sau bunica”, „atunci când a venit la noi mătușa”) sunt extrem de reconfortante pentru copilul cuprins de doliu. Ritualurile de înmormântare care au elemente comune în toate religiile (strângerea comunității în jurul celui care a suferit pierderea, dar și pregătirea plecării celui care a murit, darurile care se dau etc.) prin
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tata tunica și șapca de sublocotenent. Pe acestea le-am avut la Lupești până am plecat de acolo. Le avea tata puse așa pentru istoria familiei și de multe ori ne arăta portmoneul. Surorile tatei, toate, aveau studii la Paris. Mătușa mea, căsătorită cu un doctor, era pictoriță. Vărul meu de la Fetești are încă tablouri pictate de mâna ei. Și nu știu dacă mai sunt pictori acum care să facă tablouri asemănătoare. C.I.: Mi-ați spus că bunicul dumneavoastră, Costică Ralea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
surorile tatălui dumneavoastră, aceștia au primit moștenire fiecare, astfel încât tatăl și familia dumneavostră rămăsese cu 100 de hectare. R.R.: Normal! Li s-a dat la toți. În primul rând, domnului colonel Postelnicescu, oltean de origine, atunci când s-a căsătorit cu mătușa mea. Pe vremea aceea un ofițer nu se putea căsători dacă soția nu avea pământ dotă. Și asta știu, că mama comenta: că i s-a dat cel mai bun pământ colonelului. Adevărul este că acolo, la noi, pământul pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bocanci. Se purtau și opinci dar eu n-am purtat niciodată. Vara mergeam în picioarele goale. Dar, surorile mele au reușit să-și găsească de lucru cu ziua sau împleteau vreun pulover, că se prelucra lâna pe atunci în zonă. Mătușa mea afla de pe la cunoștințe și tot ceea ce se găsea de lucru, surorile mele executau. Făceau ordine prin case. Sora mea care trăiește la Brașov era foarte ordonată și toată ziua spăla pe jos, spăla geamuri, deretica, era un fel de
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
și tot ceea ce se găsea de lucru, surorile mele executau. Făceau ordine prin case. Sora mea care trăiește la Brașov era foarte ordonată și toată ziua spăla pe jos, spăla geamuri, deretica, era un fel de fată în casă la mătușa Lucica. C. I.: Muncile acestea erau contra cost? Primeau bani surorile dumneavoastră? R. R.: Nu, pentru curățenia pe care o făcea la mătușă nu ne-a luat chirie. Chirie am plătit când ne-am dus la Ciupercă, cealaltă gazdă. C.
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]