6,144 matches
-
aproape nonagenar, Ion Petrovici, ultimul mare reprezentant al școlii maioresciene din gândirea românească, se stinge din viață la București. În domeniul filozofiei, Ion Petrovici a avut contribuții originale prin cercetările sale de logică privind teoria noțiunilor și prin concepția sa metafizică, ce așeza la un loc credința și rațiunea. Ion Petrovici a fost, în perioada interbelică, cel mai cunoscut filozof român în străinătate. Timp de decenii a fost colaboratorul constant al celor mai prestigioase reviste de filozofie din Franța și Germania
Ion Petrovici () [Corola-website/Science/297849_a_299178]
-
se trag din experiența sunt denumite "adevăruri sintetice": Leș vérités tirées de l'expérience șont quant à elle des "vérités synthétiques", pentru că noi legăm termenii pe care ii presupunem a aparține unor ființe, a căror existența este contingenta. 3. Adevărul "metafizic" care, se bazează în condițiile sale pe ipoteza existenței unui sistem de referință ontologic în ființă oricărei persoane. În acest caz, distingem adevărul absolut și adevărul relativ. 4. Adevărul unei "credințe" sau a unei "opinii", care reprezintă veridicitatea unei propoziții
Adevăr () [Corola-website/Science/297875_a_299204]
-
ca în poezia antumă (selecție făcută în spiritul vremii de Maiorescu însuși) și un romantism înalt, de tip germanic sau englez (comparabil cu poemele lui John Keats, Byron, Shelley, la care se adaugă Novalis, Holderlin etc., romantici cu largi meditații metafizice, înalte, estetizante).
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
la cumpăna dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, o nouă știință a ideilor, care să stea la baza tuturor științelor, o ideologie. Gânditorul francez își imagina că o investigare rațională a ideilor, eliberată de prejudecăți religioase și metafizice, ar constitui chiar fundamentul unei societăți drepte și fericite. În secolul al XX-lea au fost indivizi care au încercat chiar să pună bazele unei societăți drepte și fericite în numele unei ideologii. Că termenul de ideologie era folosit în cu
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
dezvoltat mai multe orientari metodologice obiectiviste.În prima fază, obiectivismul sociologic a fost practicat de Condorcet prin ,fizica socială, și de empirismul clasic. Pozitivismul sociologic Auguste Comte a inițiat pozitivismul sociologic, considerând că dezvoltarea cunoașterii umane parcurge trei faze: teologică, metafizică și pozitivă. Faza pozitivă ar fi reprezentată tocmai de sociologie. Pozitivismul a fost dezvoltat de cercetări ulterioare. Sub influența pozitivismului logic al gânditorilor Cercului de la Viena a apărut astfel neopozitivismul, conform căruia fundamentul cunoașterii viabile este experiența, opunându-se filozofiei
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
În ""Ethica Geometrico Demonstrata"" ("Etica prezentată într-o ordine geometrică", 1674), Spinoza consideră că universul este identic cu Dumnezeu, "Substanță" rezultată din sine și prin sine. Substanța, noțiune preluată din filosofia scolastică, nu are o realitate materială, ci o esență metafizică, fiind dotată cu atribute infinite, din care inteligența umană nu poate cuprinde decât două: lumea obiectelor materiale și manifestările gândirii. Pentru a explica interacțiunea evidentă între obiecte și idei, Spinoza dezvoltă teoria "paralelismului", în sensul că fiecare idee posedă o
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
filosofic în centrul căruia este plasată substanța unică cugetătoare. Substanța este înzestrată cu 2 atribute: întindere și rațiune. Natura conține cauza în sine, de aceea el identifică natura creată cu natura creatoare. Cosmosul reprezintă un sistem complex. Fizicul se supune metafizicului. La Spinoza D-zeu este o ființă compusă dintr-o mulțime de atribute, fiecare dintre ele exprimă o esență eternă. Natura se creează continuu pe sine, grație atributelor sale. Ea este cauza sa. Cunoașterea cauzelor constituie sarcina centrală a științei
Baruch Spinoza () [Corola-website/Science/298446_a_299775]
-
rămășițele secretelor geometrice cunoscute de masonii Evului Mediu, despre care acum se crede că s-au pierdut“. Geometria ocultă, denumită uneori „geometrie sacră“, folosește de mult timp simboluri geometrice, ca de exemplu cercul, triunghiul, pentagrama etc., pentru ilustrarea unor idei metafizice și filozofice. Christopher Knight și Robert Lomas au dat o interpretare interesantă binecunoscutelor simboluri masonice echerul și compasul. Ei susțin că au apărut ca o formă stilizată a vechiului simbol pentru puterea regală - o piramidă a cărei bază reprezenta puterea
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
utilizarea demonstrativelor "acesta", "acela" menite să descrie distanță obiectului în plan subiectiv și nu în cel obiectiv. Infinitul în viziunea Leopardina, nu este un infinit real, dar este rezultatul imaginației omului și prin urmare, e de tratat într-un sens metafizic.
Giacomo Leopardi () [Corola-website/Science/307011_a_308340]
-
sine, rezultă că și solipsistul ca parte corporală și informațională a lumii sale este o creație de sine, apărând un șir nelimitat de solipsiști care transformă unitatea egală sieși a eului unic, în multiplicitate indefinită de 'euri', ca să ne exprimăm metafizic. Dacă sunt un șir nesfârșit de solipsiști fiecare creat de cel anterior prin raționamentul de mai sus, cum de nu știu nici unul din ei de ceilalți, sau măcar de cel din care provine și de cel pe care îl produce
Solipsism () [Corola-website/Science/308690_a_310019]
-
e echivalent cu ceea ce e rațional. Toată viața noastră spirituală (iubirea, simțirea, etc.) are conținut „a priori”. Urmându-l pe Pascal, Scheler afirmă că „există o ordine a priori a inimii, o logică a inimii”, independentă de ordinea rațiunii. Cunoașterea "metafizică", numită de asemenea a "salvării", este rodul îmbinării rezultatelor științelor pozitive cu cele ale filozofiei, atunci când aceasta e orientată spre cunoașterea esențelor. Obiectul ei imediat îl constituie problemele de la granița științelor, cum ar fi „Ce este viața ?” și finalitatea ei
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
alteori nori albi, cumulus, alții încărcați de ploaie, mergeau pe cer - aveam tot timpul senzația că decorul se schimbă într-un fel straniu. Și deodată, am început să mă întreb ce se petrece, adică eram neliniștită - dar era o neliniște metafizică. Și când am ajuns aici (aveam senzația că nu se termină drumul!), când am ajuns aici, am intrat întâi în incinta mănăstirii, după aceea am venit aici, mi s-a părut totul mai altfel decât la alte mănăstiri. (...) Deci, peisajul
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Nietzsche și antroposofia lui Rudolf Steiner, având ca obiectiv lichidarea culturii academice italiene. În același timp, lucrează ca redactor al revistei ""Il Regno"", condusă de Enrico Corradini, publicație de netă orientare naționalistă. Debutează ca scriitor cu un ciclu de "povestiri metafizice", printre care "Il tragico quotidiano" (1903) și "Il pilota cieco" (1907). În 1907 publică prima sa carte în domeniul filosofiei, ""Il crepusculo dei filosofi"", în care combate virulent sistemele de gândire a șase din cei mai importanți filosofi (Immanuel Kant
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
este trist în lume”, adverbul „totuși” părându-li-se nefiresc și în afara realității estetice a acestei poezii de dragoste. Însă cuvântul așezat de poet în finalul micului său poem este cum nu se poate mai sugestiv și plin de ecouri metafizice. Poezia este construită pe două planuri distincte, inegale ca întindere și cu pondere inversată în accentuarea ideii de bază: un plan este al femeii, celălalt al bărbatului. Femeia este o copilă naivă, dornică de a se realiza prin iubire. Bărbatul
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
și să determine oamenii să se debaraseze de orice speranță cu privire la rostul lumii și, astfel, să inventeze o măsură alternativă compensatorie cu o semnificație oarecare. De asemenea, el afirmă că Nihilismul este un rezultat al valorificării noțiunilor "superior", "divin" sau "metafizic" (cum ar fi Dumnezeu), care nu se transformă în valoarea noțiunilor "de bază", "umane" sau "pământești", și că orice formă a idealismului, după ce a fost respinsă ca idealistă, duce la nihilism. Potrivit lui Nietzsche, singura situație în care nihilismul poate fi
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
înșusi afirmațiile care îi sunt imputate. De fapt, Deconstructivismul poate fi văzut nu ca o negare a adevărului, ci ca o negare a capacității noastre de a cunoaște adevărul (de exemplu, acesta face o afirmație epistemologică, spre deosebire de afirmația ontologică sau metafizică a nihilismului). Nihilismul este una dintre puținele ramuri ale filosofiei, care admite posibilitatea nimicului absolut. Prin realizarea a trei ipoteze plauzibile - aceea că există un număr finit de obiecte în lume; că fiecare dintre aceste obiecte sunt contingente (de exemplu
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
a fizicii particulelor) scăderea unui obiect dintr-un anumit scenariu are, de fapt, repercusiuni, oricât de mici, pentru lume ca întreg. Mai degrabă, nimicul pare a fi o limită sau asimptotă care poate fi abordată, dar niciodată atinsă total. Nihilismul metafizic (sau Teoria petei): Aceasta este teoria că ceea ce există nu sunt obiecte sau că obiectele nu există, și, prin urmare, realitatea empirică este o iluzie, sau, mai bine zis, teoria că aici nu ar fi fost obiecte deloc (de exemplu
Nihilism () [Corola-website/Science/306578_a_307907]
-
permisă pentru toți, ea este destinată celor inițiați. Chiar și azi, parșii care respectă învățăturile lui Zarathustra nu dau dreptul de inițiee decât membrilor familiilor mazdeene. Această inițiere nu este un simplu rit de intrare în comunitate cu un act metafizic, a cărui fincție este aceea de a transforma individul într-un supraom. Această interpretare se concretizează în escatologia zoroastriană. Credincioții vor scăpa de soarta unei omeniri imperfecte, destinată distrugerii și frigului. Ei vor fi singurii care vor participa la întoarcerea
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
generator al pesimismului, arătă că, oricând și oriunde ar fi trăit Eminescu, din opera sa ar fi răzbit același pesimism, aceeași dezamăgire. Pesimismul eminsecian nu este unul egoist (în lirica sa, Eminescu nu-și plânge propriile neîmpliniri erotice!), ci unul metafizic, izvorât din conștientizarea nedreptăților sociale, politice, dar mai ales din conștientizarea tragismului condiției umane. Contactul cu filosofia lui Schopenhauer a alimentat însă acest pesimism nativ, corespunzând perfect structurii sufletești a lui Eminescu. Criticul supune analizei câteva dintre poeziile eminesciene reprezentative
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
Petrarca, cu aceeași temă, același stil și atingând perfecțiunea în realizare tehnică. Opera este construită în jurul unei figuri feminine, Lisi, care nu trebuie însă identificată cu o femeie reală, ci cu un arhetip al femeii. Remarcabile sunt și sonetele sale metafizice, precum și psalmii, unde poetul și-a exprimat disperarea existențială. Viziunea sa este una pesimistă, tipică pentru epoca sa, și care are unele trăsături preexistențialiste. Vena satirică a lui Quevedo se exprimă în primul rând prin intermediul a două creații lirice specifice
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
și nuvele cu spioni pentru tinerii cititori sub pseudonimul Lieutenant X. Volkoff este de multe ori considerat prin excelență scriitorul francez al Războiului Rece. Lucrările sale sînt caracterizate de teme ale perioadei Războiului Rece, inteligență și manipulare, dar și de metafizic, inclusiv elemente spirituale. Volkoff a fost fiul unui emigrant rus care și-a cîștigat existența în Franța spălînd mașini. Vladimir a crescut cu amintirile familiei sale despre piederea ținutului de baștină. Este stră-strănepot al compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski. După terminarea
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
unei jertfe/ Vasul frunții spart în sudalmă/ împrăștie la porți/ păcatul ultimului cuvânt”. Într-un fel, Valentin Marica reabilitează poezia religioasă, în notele ei fundamentale, nu în recuzită și nici în elementele ei de decor. El pune accent pe dimensiunea metafizică. „Iacob încetase lupta cu îngerul”, spune poetul în Ziua cu mâinile încrucișate, „Fiecare trecător fărâmița zori/ pentru limba valului în care se alungise umbra aripei/ Numai tu aveai mâinile încărcate de noapte/ Cu ceara umerilor ștergând hubloul visului/ În rană
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
protecție sau de valorificare a viitorului. Conceptul 'Obiect' are o extinsă arie semantică, începând de la forma sau acțiunea fenomenală percepută și reprezentată în imagine, sunet, sau alt canal senzorial și parcurgând toate varietățile de obiect matematic, științific, cultural, religios sau metafizic. Cel mai simplu și accesibil este obiectul fizic, fenomenal, fie el frontieră, mișcare, relație sau calitate, oferit spontan individului prin funcționarea simultană a unui traductor senzorial specializat și a zonei din creier alocată primirii și interpretării mesajului. Cu toate că informația video
Obiect (filozofie) () [Corola-website/Science/308388_a_309717]
-
conotațiilor sale, știut fiindcă fiecare om posedă un sistem valoric personal. Obiecte cu caracter generalizat din spațiul culturii sunt genurile artei precum literatură, muzică, pictură, fiecare cu diviziunile creative distincte inventate de diferite personalități și curente artistice. Identificăm și obiecte metafizice precum realitate, materie, existență, cauzalitate, finalitate, ființă, cunoaștere... Spațiul moral posedă obiecte subtile și greu de însușit, precum norma morală, caracteristica 'bine', 'rău', precum și cuantificatorii valorici de acțiune socială permisă sau interzisă. Și spațiul religios își are propriile obiecte concepte
Obiect (filozofie) () [Corola-website/Science/308388_a_309717]
-
brahmanii sunt singurii hinduși care au dreptul de a citi din Vede imnurile, versetele, incantațiile și tratatele ce datează din perioada invaziilor ariene și care sunt fundamentul învățăturilor hinduse. "Upanișadele", lucrări elaborate pe baza "Vedelor", reprezentau un compediu de speculații metafizice și filozofice puse în circulație în jurul anului 900 i.Hr. Aceste texte conțin instrucțiuni asupra modului de viață al unui adept al hinduismului. Potrivit textelor Vedice, destinul unui hindus este determinat de toate acțiunile sale și de consecințele acestora de-a
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]