6,924 matches
-
personaje și chiar de o „altă viziune asupra lumii”, care În anii șaizeci a atras zeci și mii de tineri americani și europeni să fumeze „acolo” heroină, sub poalele Himalaiei, În Katmandu și În Tibet! Revoltându-se astfel, „poetic”, contra mizeriilor Europei și a prostiilor fenomenale ale adulților secolului XX, vrând să fie „liberi” și Încercând să scape nu de realitate, ci de „realitatea adulților”, de „realitatea celorlalți”. Apoi, frumoșii, bieții de ei, s-au Înecat În această revoltă, deoarece au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
globului spre țările - puține, altfel, sau spre Îngusta fâșie a Europei occidentale! - este un fenomen de masă al secolului care s-a sfârșit și al celui care Începe. Să fie oare motivată doar de cele două invocate: teroarea polițienească sau mizeria economică?!... Nu știu, dar aceasta este o altă discuție.Ă Pentru a conclude, aș putea zice, „imitând pe un Înțelept”, că acest refuz al meu dintotdeauna de a responsabiliza pe alții sau istoria pentru ezitările sau erorile, eșecurile mele a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rezistențe culturale”? De la Paris, imediat după revoluție au apărut unele voci, stimbabile și extrem de mediatizate, cum că Întreaga literatură de calitate, În ultimele decenii românești, apăruse cu „voie de la poliție”. Ba, unii, precum regretatul Culianu, afirmau că „totul era o mizerie de nedescris”; iar vechiul meu prieten, Matei Călinescu, aflat În America de câteva decenii, uitând de luptele noastre, de sacrificiile infernale de timp, de nervi, de renunțările aspre la plăcerile tinereții, sărăcia și izolarea unui deceniu Întreg până la afirmare și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
relațiile noastre de rudenie cu România sunt un atu care trebuie fructificat... Abia mă stăpânesc să nu-i „demolez” imaginea ușor idilică despre realitățile basarabene. Nu-i spun - am simțit întotdeauna o jenă dureroasă să-i vorbesc unui străin despre mizeria de acasă - că avem și noi conducători care n-au aflat nici până acum că, de fapt, vorbesc limba română. Iar statul român, împotmolit greu în reziduuri neocomuniste și cu reforma economiei blocată, va schița probabil un plan strategic în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
renască visul Rusiei Mari, în timp ce Elțîn, bătrân, bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc în mizerie, masele rezonează mai degrabă la retorica imperialistă a KGB-iștilor reveniți la pârghiile de comandă și nu agreează pledoaria în numele drepturilor omului sau limbajul pragmatic al tinerilor liberali... În spatele hotelului nostru, în fața gării, statuia lui Ernst August - un principe al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Nietzsche!Ă Dar noi... noi romancierii, aici, în „colțul nostru”, noi cei legați de istorie (fără majusculă!Ă, deci de istorii, de milioanele de detalii ale existenței „vizibile”, dar și de mit, ca o formă înalt simbolică și salvatoare a mizeriei, versatilității și precarității existenței, noi, „servitorii” lectorului și ai publicului mai mult sau mai puțin larg care își pune, mai devreme sau mai târziu, fiecare în „colțul lui” și în felul lui, această întrebare, această problemă, noi - legați și îndatorați
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de alcool, mi-a reziliat, în scris, după ’72, contractul pe care-l semnasem înainte „de plecare”, pentru În absența stăpânilor, sub motivul că „acest roman nu se ridică la nivelul prestigioasei colecții!”. Amintesc doar „una” din nenumăratele șicane și mizerii pe care mi le făceau „partidul”, dar și unii colegi - mă rog, mai mult sau mai puțin! -, în speranța de a „mă aduce pe calea cea bună”, să scriu adică „cel puțin” vreo două-trei rânduri în Scânteia, cum o făceau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după revoluție, deplângând starea precară a literelor, „Croh” lasă să lunece o remarcă nostalgică față de cultura și literatura din epoca comunistă. La iritata mea replică cum că, în ciuda stării dificile a literaturii post-decembriste, ea nu putea fi totuși comparată cu „mizeria culturii trecute, comuniste”, „Croh” s-a strâns înfrigurat în pardesiul lui și s-a despărțit iute de mine!...Ă Iată exemple care se pot multiplica în varii domenii de activitate socială, de „confuzii de opinii sau chiar de credințe”. De
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cea franceză! Da, noi ne socotim la rându-ne copii și moștenitori ai acestei „sublime revoluții”, dar nu vom face din principiile ei umanitare și naționale un „cenzor” sau o „lespede” a firilor acelor creatori care, adesea, în luptă cu mizeriile și barierele numeroase și eterne ale socialului, dar și în lupta cu propria lor fire și cu propriile lor impulsuri și firești necesități pentru o liniște și fericire individuală, sacrificând adesea toate acestea pentru a „exprima ceva” ce va fi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sale impregnate de „clasicism”, iar romanticii, ca și Cioran, își absolutizau „decepția” națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de „mizeria țării și a românilor”, a prins în acești ultimi ani forme penibile, care ascund prost un conformism „pe dos” sau un oportunism, pecuniar adesea, explicabil poate, dar nu mai puțin problematic! Noi nu judecăm pe nimeni, deși am fost adesea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rezumată într-o continuă ciorovăială de cinsprezece veacuri în jurul unei găuri de broască. Și a problemei cheii: cine poate deschide și închide ușa de la intrare ale cărei ciocănel, ferestruică, broască și zăvor se oferă senin vederii, dar ascund mii de mizerii. Cum, în prezența cui, la ce oră, erau împinse cele două canaturi ale ușii principale ajunsă unică de când perechea ei geamănă, din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere fără ceremonial la 4 dimineața, închidere fără ceremonial la 11 noaptea (vai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
moral, subordonând moralului cele materiale. De câtva timp, după mari catastrofe, lumea tot mai neliniștită, simte nevoia unui orizont nou. Nici un aeroplan, cu record oricât de sporit, n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului..." Frapantă la autorul Baltagului, acuitatea privirii își aliază sistematic tensiunea unui poet; plasticizant și pansioroso, apropiat misterelor lumii și adânc înfipt în pământul înaintașilor, Faurul aburit cum singur își spune avea disponibilități de creator mare; era făcut să perceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moral, subordonând moralului cele materiale. De câtva timp, după mari catastrofe, lumea tot mai neliniștită, simte nevoia unui orizont nou. Nici un aeroplan, cu record oricât de sporit n-o va putea duce acolo unde se înalță numai inima, curățită de mizeriile materialismului. 1906 LA NOI ÎN VIIȘOARA A MURIT BUNICUL Bunicul era răzăș. Vânător înfocat. Amintiri din vânătorile lui pe malurile Siretului. Ce credea el despre boeri și despre drepturile lor de proprietate. Ura împotriva ciocoiului. Tare și neînduplecat suflet, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a dus: acolo în mînăstire de mică copilă a crescut -, o filosofie practică care nu se capătă decât din cunoașterea oamenilor și a necazurilor lor, și care a putut fi câștigată aici, unde, vara, lume de pe lume cu lucruri și mizerii se îngrămădește, transformând Varatecul, cum ea singură zice, în Colț-de-Paris. Când pornim spre Bălțătești, soarele e aproape de asfințit. Asfințește când eșim din Varatec, pe frumoasa alee de cireși. Apucăm deadreptul peste câmp, prin fânețe frumos înflorite. Varatecul rămâne în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
infectat, începe a avea bolnavi. Doctorul spune că e o gastroenterită mai gravă. Avem în adevăr până la această dată, 25 Iulie, bolnavi, însă morți numai doi, unul fruntașul Enea, din plutonul meu și un soldat, care s-a sinucis "din pricina mizeriilor" cum spunea el: un neurastenic. Auzim încă de dincolo de munte de dezastrele pe care le face holera între vânătorii reg. 4, între artileriști și cavalerie și între soldații regimentului Roman 14 și Dorohoi 29. Trecem muntele pe o vreme frumoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
că acolo a stat un Kronprintz, dincolo o arhiducesă, dincolo un rege privind apusurile de soare și contururile munțișorilor. Au rămas nume pe stânci, numele unor oameni care nu priveau nici soare, nici contururi de munți, ci erau atenți la mizeria lor interioară căreia doctorii îi dădeau un nume latinesc. S-au dus toți și s-au dus toate pe o cale ne-nturnată. S-au dus ca apele. Se macină și stâncile; trebuie grija necontenită a meșterilor pietrari să adaoge ciment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
viran; faci o economie în gospodărie și, în același timp, un sport folositor sănătății. Doamna aceea, cu fierăstrăiaș și cu mănuși de piele pe mâini, nu făcea desigur un lucru rău. Sunt țări, unde așa ceva ar înfățișa o stare de mizerie și de umilință. Când m-am întors de sus, unde am avut priveliștea depărtată spre Sudeți și am intrat din nou în târg, am văzut vrăbii ciugulind într-un cotlon al uliței, fărâmături depuse de o mână caritabilă. Este obiceiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gospodar. Împreună cu Țântilă și cu Costea a lucrat pentru potolirea spiritelor. A vorbit cu oamenii, i-a sfătuit. Începutul de mișcare s'a stâns. Ca instigator n'a fost arestat, dar primarele și ceilalți i-au făcut procese și felurite mizerii. N. Costea, Moțca Retras, năcăjit, cu copii și nevoi. Și-a făcut și el datoria, împreună cu Todicescu și Țântilă. Oamenii l-au ascultat și au stat liniștiți. Al. Vasiliu, Tătăruși Știe să vorbească oamenilor. Le vorbește limba lor și poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ticăloșiile ei, de corupția generală, de indiferența satisfăcuților; ci trebuie să deștepte în sine toate sentimentele de datorie cătră semenii săi. Să fie lângă cel ce face Binele, să apere în chip dezinteresat pe cel nedreptățit, să aline suferințile și mizeria. În locul pe care-l ocupă în funcția de Stat, în breasla liberă, în partidul în care militează, să fie generos și integru. Mila și caritatea să-i fie efective. Sărmanii n-au nevoie de tirade lirice, ci de pâine. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
didactic, politica în școală. Pe tema "Cum trebuie să se organizeze învățătorimea" a conferențiat Gheorghe Rădășanu 50. O lună mai târziu, în cadrul Congresului Federației Coprului Didactic din județ, Gh. Rădășanu a adus în discuție alte probleme ale învățământului: starea de mizerie a învățătorilor, scăderea prestigiului școlii, scăderea nivelului de pregătire a elevilor!51. El a adus în discuție și probleme legate de didacxtica școlară și de metodele de predare-învățare când credea că programa la gramatică era supraîncărcată iar o serie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eliminat din școală. Juca Jorj Vasiliu pe Herșcu Boccegiu ca cel mai bun actor de la teatru național. S-a însurat și a luat o fată din familia Istrati, oameni mari. Dar biata fată a murit în Hanul de la Spătărești de mizerie și a fost înmormântată, de preotul Iordăchescu din comuna Rădășeni județul Suceava, cu tot ce trebuia. Jan Vasiliu foarte deștept dar a murit nebun la un senator 28 în Bucovina. Pavăl Vasiliu, coleg de clasă cu mine la școala primară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui de zbucium și de chin. Și a murit la 2 ianuarie 1966 și înmormântată în 4 ianuarie 1966. A trăit în strada Mihai Kogălniceanu Nr.7 din Huși județul Fălciu. S-a stins din viață în cea mai neagră mizerie ! Și cât am stat în Bulgaria 2 luni, am trăit într-un cort cu soldatul Gheorghe Coțac din Compania 10 și de locul lui din comuna Sirețel județul Suceava. Și la înapoiere în Țara s-a oprit Regimentul în satul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din casă dnei Elisabeta Maxim pentru datorie și i-a lăsat doar un pat cu o plapumă și dna Elisabeta Costică Maxim cea frumoasă ca un gând răzleț, de supărare s-a îmbolnăvit și a murit în cea mai neagră mizerie. Iaca răsplata facerii de bine! Mi-a scris să mă duc la Fălticeni să mă mai vadă odată. Dar eu i-am răspuns că nu mă pot duce că-s bolnav. Și când i-am mai scris mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
remarcat nivelul economic mai scăzut. Prin sate străzile sunt cimentate, parțial deteriorate, murdare, cu bălegar de la animale. Miroase până departe a grajd, latră câinii ce păzesc animalele, în special vacile pentru carne. Ai impresia că te afli în România, datorită mizeriei și dezordinii. Am trecut prin vreo șase sate, iar realitatea a rămas aceeași. Borna de la intrarea în Galicia Spre ora 13 am ajuns la Triacastela, unde hanul municipal este deja plin. în localitate am mai găsit un han particular, Refugio
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lui H.R. Patapievici: “Zbor În bătaia săgeții”, (ed. II, Humanitas, București). Citind paginile despre stagiul militar, am retrăit zilele pe care le-am Îndurat În toamna anului 1951, la unitatea din Călărași. Am depus jurământul militar Într-o stare de mizerie fiziologică și morală apropiată de pragul de jos al rezistenței. De altfel, comandantul de pluton a dispus internarea mea imediată la infirmerie. După o săptămână de repaus și Îngrijiri medicale am revenit la pluton. Când citesc În ziare sau privesc
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]