8,110 matches
-
controlori", cu bilet în regulă. "Tribuna", nr. 7, 13 februarie 1986 Artur SILVESTRI Cultură și stil Exegeza subtilă și amănunțită însă riguroasă a lui Theodor Codreanu (Eminescu Dialectica stilului, 1984) îngăduie a se vedea un ibrăilenism structural cu îndrumări de modernitate de negăsit la G. Ibrăileanu. Asemănarea e, de altminteri, numai de fond sufletesc și parțial de expunere a ideilor căci, moldovean de la Huși, Theodor Codreanu vine cu un fel de lentoare epică în expoziție pe care penetrația de idei nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ideilor căci, moldovean de la Huși, Theodor Codreanu vine cu un fel de lentoare epică în expoziție pe care penetrația de idei nu o întrerupe deși îi dă organizări întru totul trebuitoare. Obiectivul este aici modern (a face, dar, demonstrația "modernității" lui Eminescu). Dar cutezanța în concluzii și ambiția de a edifica în major trimit la Spiritul critic în cultura românească. La drept vorbind, Eminescu Dialectica stilului ar fi putut să fie, și, într-un sens, este chiar, o contribuție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Hyperion dă seamă de provocarea științei cu mult mai serios decât provocarea iubirii pământene... "Basarabia", nr. 7, iulie 1993 Eugen TODORAN Trebuie reținută de la început originalitatea studiului lui Th. Codreanu și cuprinderea întregului orizont al poeziei lui Eminescu din perspectiva modernității, după un modernism opus prin definiție tradiționalului romantism. În acord cu metodele moderne ale studiului literar: structuralism, semiotică, psihocritică etc., analiza critică se bazează pe o informație impunătoare prin diversitatea direcțiilor gândirii contemporane, identificate în viziunea poetică a lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creația culturală românească majoră. "...Românismul observă cu justețe Theodor Codreanu a dat îndeobște personalități cu vocația sintezei, deschis fiind spre toate marile culturi, fără a se lăsa copleșit de acestea. Unei asemenea culturi i se va recunoaște tot mai mult "modernitatea", care va fi tot mai puțin impresionată de mode. Există deja o tendință spre pluralism cultural, spre sinteză, spre recunoașterea "regionalismelor" creatoare, dincolo de pretenția unor centre privilegiate. Spiritul critic românesc trebuie să fie pregătit să facă față noului tip de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
centre privilegiate. Spiritul critic românesc trebuie să fie pregătit să facă față noului tip de universalism, să arunce peste bord vechile complexe, în chip lucid, obiectiv, deschis, însetat de cunoaștere atotcuprinzătoare, asumându-și, astfel, sarcina "redescoperirii" literaturii române" (p. 34). Modernitatea lui Eminescu nu este probată... asertoric, ci în temeiul unor argumente dintre cele mai solide: "Aparent, el se-ntoarce la romantici, dar, în fapt, se-ntoarce peste tot unde-s poezie și ființă, până la Dante și Shakespeare, până la greci și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Papu și AI.Piru, la Adrian Marino și George Munteanu, de la Zoe Dumitrescu-Bușulenga la Mihai Cimpoi, de la Solomon Marcus la Dan C. Mihăilescu (cei mai mulți, cum se vede, eminescologi). Cartea este rezultatul unui remarcabil efort hermeneutic, o exegeză bine articulată despre modernitatea poetului, o "lectura sincronică, simultană, totalizantă" (Adrian Marino). Modelul ontologic eminescian vine să susțină perspectiva ontologică în interpretarea modernă a operei lui Eminescu, într-adevăr un mare poet al Ființei. E o noua etapă în eminescologie după dispariția generației lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și ceilalți defăimători ai gazetarului Eminescu, campanie de fapt concertată împotriva modelului cultural național. Cartea lui Theodor Codreanu nu este o simplă răfuială cu detractorii lui Eminescu. ci o nouă, pertinentă și energică demonstrație a tezei din Eminescu Dialectica stilului: modernitatea poetului despre "deconstrucția conceptului de adevăr", altfel spus despre adevărul Ființei. Demonstrația, absolut convingătoare dă la iveală contribuția lui Eminescu la redimensionarea gândirii poetice moderne. Această posibilitate s-a produs prin coroborarea cuvântului poetic cu adevărul. În cuvântul poetic "lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ființei. Este drumul pe care pășește Eminescu: "A turna în formă nouă, limba veche și-nțeleaptă"; "dar eu, eu sunt copilul nefericitei secte/ Pătruns de-adânca sete a formelor perfecte". Aceasta este șansa atingerii adevărului, a "cuvântului ce exprimă adevărul". Modernitatea, esența frumosului, constă tocmai în dinamismul formelor... Theodor Codreanu, care nu prea a fost luat în serios de critica stagnantă, stăruie să dovedească modernitatea poetului, împinsă până la similitudinile frapante între teoria relativității a lui Einstein și perspectiva crono-spațială a lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de-adânca sete a formelor perfecte". Aceasta este șansa atingerii adevărului, a "cuvântului ce exprimă adevărul". Modernitatea, esența frumosului, constă tocmai în dinamismul formelor... Theodor Codreanu, care nu prea a fost luat în serios de critica stagnantă, stăruie să dovedească modernitatea poetului, împinsă până la similitudinile frapante între teoria relativității a lui Einstein și perspectiva crono-spațială a lui Eminescu, care e altceva decât apriorismul kantian. Poezia avu întâietate în adeverirea viziunii ontologice și a celei cosmologice. Theodor Codreanu le dă o replica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Einstein și perspectiva crono-spațială a lui Eminescu, care e altceva decât apriorismul kantian. Poezia avu întâietate în adeverirea viziunii ontologice și a celei cosmologice. Theodor Codreanu le dă o replica pe cât de dârză pe atât de convingătoare, celor care contestă modernitatea lui Eminescu fixându-l în schema tradiționalistă. Hotărât lucru, poetul scrie modern: chiar și când apelează la formele folclorice ("folclor savant", zice G. Călinescu), și când recurge la "metrul antic". Împrospătarea formelor trebuie să vină din adâncul Ființei, nu prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
operă. Scrisoarea I, Luceafărul, Sărmanul Dionis au dublat, cu o viziune cosmologică, viziunea sa ontologică, creând o artă poetică uimitoare, dătătoare de stupefacții nu numai pentru cititorul neprevenit, ci și pentru criticul mai puțin avizat. De aici sterilitatea discuției despre modernitatea sau tradiționalismul poetului care l-ar scoate din secolul nostru și din locul său de preeminență. Din ce în ce mai răspândită printre unii dintre critici, dorința de desființare a modelului Eminescu s-ar putea extinde primejdios în rândurile unui tineret necunoscător al operei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încearcă o replică de substanță tuturor celor care într-un fel sau altul au încercat o repunere în discuție, fundamentală, a operei integrale a poetului. În fond, crede profesorul de la Huși, problema nu este aceea a reinterpretării operei poetului (a modernității acestuia, de exemplu, și aici autorul aduce argumente serioase pentru a-l integra pe Eminescu unei mentalități poetice în stare să-și depășească clar epoca, considerând și azi valabilă aserțiunea finală a lui Maiorescu din Eminescu și poeziile lui), ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din Eminescu și poeziile lui), ci a felului demolator, iar uneori sub semnul ignoranței, cu care se produce fenomenul... Nu recitirea lui Eminescu este pusă în cauză, ci graba iconoclastă cu care sunt negate "chipurile" poetului și puținătatea argumentației... Negarea modernității poetului vine, ne spune Theodor Codreanu, dintr-o confuzie de termeni și de abordare, din perspectiva de-structurantă cu care lucrează cei ce vor să impună imaginea unui artist cantonat într-o formulă romantică și doar atât... Acești comentatori, crede el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gustul apei marine într-un minuscul bulgăre de sare. M-au frapat atunci ca și pe alții, știu nonșalanța cu care erau folosite procedee stilistice depășite, în genere, în poetică, precum enumerația, repetiția, asonanța etc., dar și trecerea bruscă la modernitatea discursului, ca în ultimele două versuri ale citatului (unde este dificil de precizat cine sau ce este "iubitul cui al raclei cari mi-o înjghebară solarii"). Același sentiment reconfortant al regăsirii a ceea ce părea odată singura modalitate de exprimare versificată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de întoarcerea acestuia la primordial sub un dublu aspect: doina românească și marea poezie universală de la Vedele indiene la lirica trubadurilor occidentali: "Ca și în cazul lui Brâncuși, această dublă sincronie... protocronică îi asigură operei lui Cezar Ivănescu o excepțională modernitate, care nefiind nici "neomodernistă", nici "postmodernistă", trebuie să convenim că neîncadrabilul poet urmează deja, în anii '70, un ethos transdisciplinar, urcând azi spre noua paradigmă culturală a transmodernismului, de unde și apropierea lui de un spirit ca Basarab Nicolescu, savant român
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescu și Einstein" (pag. 81). Profesorul Mihai Zamfir, din Portugalia, e pus la punct cu o asprime europeană, certat în toată regula pentru gafa sa, la timp depistată, de a scrie că Eminescu ar fi fost refractar la tendințele de modernitate și nou. Nelăsându-i-se răgaz să respire, i se demonstrează, negru pe alb, că se află în eroare impardonabilă fiindcă își permite să ne afunde... în secolul XIX: "El (Mihai Zamfir, n.n.) ține morțiș să reia o mai veche
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
profesorul Theodor Codreanu cu o fermitate singulară, căci cum s-ar putea numi altcumva redarea lui Eminescu sieși, ca o garantare a cunoașterii noastre de sine în acest secol nou? "Viața liberă" (Galați), nr. 3381, 8 ianuarie 2001 Ștefan MUNTEANU Modernitatea gândului eminescian Pe data de 30 decembrie 2000 am primit ultima carte a d-lui Theodor Codreanu, intitulată Controverse eminesciene și apărută la Editura "Viitorul românesc". Un volum mărturie despre inspirația și consecvența spiritului critic promovat cu îndârjire, dar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
primit ultima carte a d-lui Theodor Codreanu, intitulată Controverse eminesciene și apărută la Editura "Viitorul românesc". Un volum mărturie despre inspirația și consecvența spiritului critic promovat cu îndârjire, dar și cu autoritate de cunoscutul eminescolog, în sprijinul ideii privind modernitatea gândului eminescian. O idee care, până la Theodor Codreanu, a avut parte mai mult de prejudecăți negatoare decât de argumente afirmative. Se subînțelege, în aceste condiții, care au fost reacțiile criticilor consacrați față de noutate. De aceea, lectura lucrării poate fi asemuită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Porto-Franco", "Literatura și arta" (Chișinău), "Sinteze", "Bucovina literară", "Viața românească", "Limba română" (Chișinău) ș.a. Însemnările următoare fac referire doar la câteva eseuri, care dau nota întregii cărți și, de fapt, a întregii eminescologii a autorului. Pentru că, să nu uităm, ideea modernității gândului eminescian este demonstrată de Theodor Codreanu și în lucrările Eminescu Dialectica stilului (Ed. Cartea Românească, București, 1984) și Modelul ontologic eminescian (Ed. Porto-Franco, Galați, 1992). Revenind la Controversele eminesciene descoperim un text cu titlul Piatră de hotar în zorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încearcă să le cuprindă și să le găsească un răspuns avizat în prima secțiune a cărții cea care dă, de fapt, și titlul volumului întreg, Prima constatare la care ajunge Theodor Codreanu se referă la complexitatea operei și gândirii eminesciene. Modernitatea acesteia, subliniată cândva de Maiorescu, a trecut însă pe un plan secund, Eminescu fiind socotit dintr-o nevoie acută de sincronism literar "ultimul mare romantic european", dar și "un romantic întârziat". Împotriva acestor etichete arbitrare și minimalizatoare în esența lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecut însă pe un plan secund, Eminescu fiind socotit dintr-o nevoie acută de sincronism literar "ultimul mare romantic european", dar și "un romantic întârziat". Împotriva acestor etichete arbitrare și minimalizatoare în esența lor pentru că nu țin cont de atributele modernității sale se ridică Theodor Codreanu arătând, de pildă, că "heterogenia rimbaldiană a eului" a fost confirmată atât de poetul francez cât și de Eminescu însuși. Dacă Baudelaire este considerat unanim părintele poeziei moderne, iar Rimbaud un modern prin excelență, asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
întâlnirea cu idei și teorii originale. În contextul cultural al momentului este greu de crezut că un scriitor se poate bucura sincer de reușita altora, așa cum se întâmplă cu autorul Controverselor eminesciene. Și totuși, fiind vorba despre poetul-arheu și despre modernitatea sa (care va constitui piatra de încercare a generațiilor următoare de eminescologi), credința lui Theodor Codreanu este că va veni într-adevăr o vreme când "cartea lui Eminescu" va ocupa locul ce i se cuvine în viața și conștiința nației
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Gellianu ș.a.), în timp ce Macedonski scria că adevărata poezie (modernă) este "nelogică într-un mod sublim". În "camera neagră a exegezei" s-a introdus și o doamnă să-l acuze pe poet de... "intelectualism" în dauna "sensibilității", adică tocmai ce reprezintă modernitatea! ("triumful intelectului", cu spusa lui Valéry). Este, apoi, denunțată mentalitatea sursologică, acel comparatism păgubos care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date La iveală o mulțime de confruntări ale "subtilei legături dintre simultaneismul dinamic al viziunii eminesciene și rafinata armonie a stilului", între altele. Apoi, s-a pierdut din vedere modernitatea poetului în privința atitudinii față de limbaj. Narcisismul eminescian, Simultaneitatea dinamică, De ce totuși Eminescu și Einstein stăruie obsedant pe ideea modernității poetului. Să ne intre bine în cap! Pentru a-și susține teza, criticul recurge la intransigență, la demonstrație febrilă și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subtilei legături dintre simultaneismul dinamic al viziunii eminesciene și rafinata armonie a stilului", între altele. Apoi, s-a pierdut din vedere modernitatea poetului în privința atitudinii față de limbaj. Narcisismul eminescian, Simultaneitatea dinamică, De ce totuși Eminescu și Einstein stăruie obsedant pe ideea modernității poetului. Să ne intre bine în cap! Pentru a-și susține teza, criticul recurge la intransigență, la demonstrație febrilă și la ironie. Recurge și la alte strategii: simulează umilința, își exprimă respectul pentru adversari, se repliază pentru un atac decisiv
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]