6,003 matches
-
serviciu multimedia prin Internet. De asemenea a fost director general al publicației "Catalonia Today", un ziar catalan în limba engleză, la demararea căruia a contribuit. Este autorul cărții "Câtă... què?" (La Campană, 1994), în care analizează cum a fost tratat naționalismul catalan de către presa internațională, de la complotul de la Prats de Molló până la Jocurile Olimpice din Barcelona din 1992. În această lucrare investighează ecoul internațional pe care l-a avut catalanismul în presa internațională, în special în Statele Unite ale Americii și în Europa
Carles Puigdemont () [Corola-website/Science/335404_a_336733]
-
avem (Sahiplendiği miras) Pe data de 11 Decembrie 1975, după moartea lui Husein Nihal Atsîz, care a fost unul dintre pionierii gândirii Turciste, din formă organizată schimbându-se încet, încet într-o formă individuală, împreună cu Lovitura de pe 12 Iulie în Naționalismul Turc au ieșit în față Idealiștii care apără sinteza Turc-Islamică. Chiar dacă în provincii diferite Turciști independenți și neștiind unii de ceilalți au înființat formațiuni având diferite denumiri, o formațiune cuprinzătoare nu a putut fi făcută până în anii 2000. Chiar dacă la
Genç Atsızlar () [Corola-website/Science/335478_a_336807]
-
este un sociolog, scriitor, poet și om politic turc, care a influențat într-o foarte mare măsură Mișcarea Panturcică și Mișcarea Națională Turcă. A activat în Parlamentul turc și în Marea Adunare Națională a Turciei. Este considerat a fi „tatăl‟ naționalismului turc. s-a născut în Çermik, provincia Diyarbakır, numele tatălui său fiind Mehmet Tevfik (1851-1890), iar al mamei sale Zeliha (1856-1923). Diyarbakır, care până în secolul al XVI-lea se aflase sub conducere arabă și persană devine scena unor confruntări naționale
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
anului [[1924]] se îmbolnăvește și moare pe data de [[25 octombrie]] [[1924]], la [[Istanbul]], unde se dusese spre a se bucura de o perioadă de odihnă. [[Categorie:Secolul al XIX-lea]] [[Categorie:Secolul al XX-lea]] [[Categorie:Imperiul Otoman]] [[Categorie:Naționalism]] [[Categorie:Otomani]] [[Categorie:Scriitori turci]] [[Categorie:Poeți turci]] [[Categorie:Politicieni turci]]
Ziya Gökalp () [Corola-website/Science/331944_a_333273]
-
Adygea, Cecenia, Albania, Turcia, Bulgaria, și Republica Macedonia. Restul de musulmani europeni s-au identificat ca fiind britanici și irlandezi. Potrivit unui studiu din 2006, aproximativ 81% din musulmanii din Marea Britanie se indentifică în primul rând ca fiind musulmani, factorul naționalismului având o importanță mai mică. Un alt sondaj a raportat că 59% dintre musulmani ar prefera să trăiască în conformitate cu legislația britanică, în comparație cu 28% care ar prefera să trăiască în conformitate cu Sharia. Un studiu realizat pe 500 de musulmani din Marea Britanie, arată
Musulmanii din Marea Britanie () [Corola-website/Science/331982_a_333311]
-
Denumirea oficială a Statului Român înființat în anul 1859 a variat de-a lungul timpului, în funcție de circumstanțele internaționale și regimurile politice care l-au condus. Afirmarea naționalismului românesc prin intelectualii transilvăneni (din secolul XVIII) și prin elitele moldovene și valahe (preponderent în același secol) au avut ca efecte unirea principatelor Moldova și Valahia (1859), dobândirea independenței noului stat (1877-1878, recunoașterea 1881) și în cele din urmă, Marea
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
obicei în orașele mari. Cea mai mare influență au avut totuși învățăturiile religioase ale lui Choe Je-u (최제우, 崔濟愚, 1824-1864), numite Donghak („Învățăturiile Estului”) care au câștigat popularitate în special în mediul rural. Temele cum ar fi excluderea influențelor străine, naționalismul, mântuirea și conștiința socială au fost puse pe muzică astfel încât fermierii analfabeți să le poată înțelege și accepta mai ușor. Choe, precum și alți coreeni au fost alarmați de pătrunderea creștinismului și de ocupația anglo-franceză de la Beijing din timpul celui de-
Reforma Gabo () [Corola-website/Science/333444_a_334773]
-
de ocupația anglo-franceză de la Beijing din timpul celui de-Al Doilea Război al Opiului. El credea că cea mai bună cale de a contraataca influențele străine asupra Coreei era ca drepturile democratice ale omului să fie introduse în mod intern. Naționalismul și reformele sociale i-au atras pe țărani, iar Donghak s-a răspândit în toată Coreea. Revoluționarii progresiști i-au organizat pe țărani într-o structură de coeziune. Arestat în 1863 în urma răscoalei de la Jinju conduse de Yu Gye-chun, Choe
Reforma Gabo () [Corola-website/Science/333444_a_334773]
-
Naționalismul arab ( "al-Qawmiyya al-`arabiyya") este ideologia naționalistă care elogiază gloriile civilizației arabe, limba și literatura arabilor, făcând apel la reînvigorare și de uniune politică în lumea arabă. Premisa sa centrală este că oamenii din Lumea arabă, de la Atlantic până la Marea
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
reînvigorare și de uniune politică în lumea arabă. Premisa sa centrală este că oamenii din Lumea arabă, de la Atlantic până la Marea Arabiei, constituie o singură națiune legată prin patromoniu lingvistic, cultural, religios, și istoric comun. Unul din scopurile primare ale naționalismului arab este de a pune capăt influenții occidentului asupra lumii arabe, și înlăturarea acelor elite de conducere arabe considerate a fi dependente de puterile occidentale. Acesta a devenit cunoscut odată cu slăbirea și înfrângerea Imperiului Otoman în secolul al XX-lea
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
înlăturarea acelor elite de conducere arabe considerate a fi dependente de puterile occidentale. Acesta a devenit cunoscut odată cu slăbirea și înfrângerea Imperiului Otoman în secolul al XX-lea și a scăzut după înfrângerea armatelor arabe din Războiul de Șase Zile. Naționalismul arab a avut un fundament foarte extins și anume teza că toate popoarele arabofone reprezintă o singură națiune. Mișcare inițiată de libanezi de la Universitatea Americană din Beirut, cu activitate în Cairo, era preponderent intelectuală, constând în reevaluarea clasicilor arabi și
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
toate popoarele arabofone reprezintă o singură națiune. Mișcare inițiată de libanezi de la Universitatea Americană din Beirut, cu activitate în Cairo, era preponderent intelectuală, constând în reevaluarea clasicilor arabi și studierea istoriei islamice. Istorici ca Hans Kohna și Carlton Hayes asociază naționalismului într-un mod aproape instinctiv factori ai spațiului geografic, ai organizării politice și ai unității naționale. Din această direcție se desprind idei care invocă argumente mai profunde, precum loialitatea, mândria, realizările, superioaritatea și conștiința națională ale unui popor. Sintetizând aceste
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
ai spațiului geografic, ai organizării politice și ai unității naționale. Din această direcție se desprind idei care invocă argumente mai profunde, precum loialitatea, mândria, realizările, superioaritatea și conștiința națională ale unui popor. Sintetizând aceste accepțiuni putem concluziona că ideea de naționalism este strâns legată de concepte ca spațiu teritorial, limba, rasă, religie, apartenență, fără de care nu am putea-o defini. În cadrulmișcării reformiste de la sfârșitul secolului al XIX-lea încep a se distinge voci care susține ideea unei unități islamice ca
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
care să regrupeze toate țările musulmane. Putem consideră acest lucru un demers natural care, în cadrul dispariției vechii structuri ce regrupa toate teoretizările cu privire la identitatea musulmană , s-a cristalizat într-o formă asemănătoare cu ceea ce numim și întâlnim astăzi că fiind naționalismul arabic. Figura cea mai carismatică care și-a propus readucerea la viață a spiritului naționalist în cadrul țărilor musulmane a fost cea a lui Gamal Eddin al-Afgani, care a patentat în Egipt un nou model identitar, o structura de tip federalist
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
din contra, le punea sub spectrul unității musulmane. Astfel se consideră că un stat național islamic trebuie să aibă la baza princii că al-igtihad și as-sura în structura sa de organizare precum și legea islamică. Considerat a fi un adversar al naționalismului arab de tip european,Rashid Rida privea idea unificării arabe ca o amenințare la dreapta interpretare a Coranului și dreptele practici ale religiei musulmane. Acesta respingea vehement orice idee care anima un naționalism ce se fonda pe altceva în afară de solidaritatea
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
islamică. Considerat a fi un adversar al naționalismului arab de tip european,Rashid Rida privea idea unificării arabe ca o amenințare la dreapta interpretare a Coranului și dreptele practici ale religiei musulmane. Acesta respingea vehement orice idee care anima un naționalism ce se fonda pe altceva în afară de solidaritatea religioasă. Ca fondator și ideolog al Frăției Musulmane, Hasan al-Banna consideră că principalul factor care a contribuit la sfârșitul unității musulmane a fost dezbinarea Imperiului Otoman. În lucrările lui se accentuează foarte clar
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
factor care a contribuit la sfârșitul unității musulmane a fost dezbinarea Imperiului Otoman. În lucrările lui se accentuează foarte clar ideea conform căreia conceptul de națiune este alienat ideii de societate islamică. Membrii Frăției Musulmane resping vehement orice tip de naționalism fondat pe criterii geografice sau rasiale precum cele menționate anterior. Astfel se poate explica și atitudinea lor față de înființarea Ligii Arabe pe care o considerau un organism bazat pe idei cu caracter etnic, nu religios. Se consideră că pentru asigurarea
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
acestuia asupra modelului pan-arabist a fost una profundă. Punând prin negocieri capăt unei perioade de prezență bitanica în Egipt și implementând noi reforme sociale și economice, Naser și-a creat o puternică imagine de conducător capabil să concretizeze obiectivele naționalismului arab. Ca și model ideologic, naționalismul islamic a avut de trecut numeroase obstacole. Începând cu caracterul abstrac al ideilor promovate de acesta și terminându-se cu o schimbare radicală în mentalitatea unor societăți tradionale, naționalismul în contextul statelor arabe se
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
fost una profundă. Punând prin negocieri capăt unei perioade de prezență bitanica în Egipt și implementând noi reforme sociale și economice, Naser și-a creat o puternică imagine de conducător capabil să concretizeze obiectivele naționalismului arab. Ca și model ideologic, naționalismul islamic a avut de trecut numeroase obstacole. Începând cu caracterul abstrac al ideilor promovate de acesta și terminându-se cu o schimbare radicală în mentalitatea unor societăți tradionale, naționalismul în contextul statelor arabe se poate spune că a reprezentat nimic
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
conducător capabil să concretizeze obiectivele naționalismului arab. Ca și model ideologic, naționalismul islamic a avut de trecut numeroase obstacole. Începând cu caracterul abstrac al ideilor promovate de acesta și terminându-se cu o schimbare radicală în mentalitatea unor societăți tradionale, naționalismul în contextul statelor arabe se poate spune că a reprezentat nimic mai mult decât un eșec pe termen lung, un cumul de idei lipsit de fundamente practice ce nu își au originea într-un set propriu de idei, ci mai
Naționalism arab () [Corola-website/Science/331049_a_332378]
-
unei inițiative colective care să vină în sprijinul islamului, pe care îl vedea din ce în ce mai slăbit de puteri. Ideea se materializează puțin câte puțin, întrucât al-Banna adopta poziția unui bun povățuitor pentru bătrâni și copii. La acea vreme, mișcarea laică a naționalismului pătrunsese deja în Egipt și acaparase atenția tuturor, în speranța regăsirii identității naționale. Hassan al-Banna propune însă o alternativă poate la fel de viabilă ca noua ideologie laică, asta pentru că ambele erau bazate pe argumente destul de greu de zdruncinat. Așadar, al-Banna fondează
Hassan al-Banna () [Corola-website/Science/331121_a_332450]
-
o afișează de la bun început. Cu toate acestea, se ridică alte voci care insistă pe legătura dintre Egipt și Europa, în speță legătura culturală și chiar cea spirituală dintre vechii egipteni și greci. Sunt aceleași voci care susțin cu ardoare naționalismul egiptean de tip wataniyya, iar printre aceste voci se remarcă renumitul scriitor egiptean Taha Hussein. Hassan al-Banna și-a fundamentat tot timpul discursul pe relația islam-politică. Islamul este așadar un element primordial pentru sufistul și fondatorul Frăției Musulmane: "Rareori găsești
Hassan al-Banna () [Corola-website/Science/331121_a_332450]
-
din punct de vedere cultural în fața popoarelor pe care încercau să le cucerească. Pornind de la subiectul unor articole redactate între anii 1966-1972, ia naștere conceptul de "Neo-Shu‘ubiyya" pentru a desemna încercările moderne de naționalizare alternativ cu : asirianism, kurdism, faraonism (naționalism egiptean care susține originile non-arabe ale acestei țări), fenicianism, naționalismul sirian. În anul 2002, Ariel I. Ahram evidențiază într-un articol un înțeles modern și similar al termenului "shu‘ubiyya", care se împotrivește musulmanilor șiiți din Irak și, în general
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
să le cucerească. Pornind de la subiectul unor articole redactate între anii 1966-1972, ia naștere conceptul de "Neo-Shu‘ubiyya" pentru a desemna încercările moderne de naționalizare alternativ cu : asirianism, kurdism, faraonism (naționalism egiptean care susține originile non-arabe ale acestei țări), fenicianism, naționalismul sirian. În anul 2002, Ariel I. Ahram evidențiază într-un articol un înțeles modern și similar al termenului "shu‘ubiyya", care se împotrivește musulmanilor șiiți din Irak și, în general, islamului șiit. Prin intermediul acestui curent, arabii încearcă, la rândul lor
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
Discuția despre locul Rusiei în lume a devenit în acea perioadă trăsătura cea mai caracteristică a filozofiei rusești. Pe parcursul dezvoltării sale, filozofia rusă a fost de asemenea marcată de legătura adâncă cu literatura și interesul față de creativitate, societate, politică și naționalism; cosmosul și religia au fost de asemenea subiecte notabile. Printre filozofii importanți de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea sunt Vladimir Soloviov, Vasili Rozanov, Lev Tolstoi, Serghei Bulgakov, Pavel Florenski, Nikolai Berdiaev, Pitirim Sorokin și
Lista filozofilor ruși () [Corola-website/Science/335063_a_336392]