7,852 matches
-
care nu este sigur de controlul său asupra povestirii, ci rămîne ezitant, confuz, oarecum depășit de situație sau chiar în afara ei (Simpson observă aici inclinația către autoanaliză). Contrastul dintre narația pozitivă și cea negativă se reduce, in extremis, la: 1. naratorul care te ține țintuit de povestirea lui pentru că, el însuși cunoscînd-o în cele mai mici detalii, dorește să ți-o împărtășească, convins fiind că este amuzantă și educativă - în orice caz, pentru că are o semnificație sau un efect clar. și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
te ține țintuit de povestirea lui pentru că, el însuși cunoscînd-o în cele mai mici detalii, dorește să ți-o împărtășească, convins fiind că este amuzantă și educativă - în orice caz, pentru că are o semnificație sau un efect clar. și 2. naratorul care îți împărtășește povestea pentru că forma, semnificația sau efectul ei îi sînt în parte neclare, ca narator, și narează ca și cum, împărtășind-o cu tine, ar spera că mesajul se va limpezi, ca un mesager ce nu își înțelege
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ți-o împărtășească, convins fiind că este amuzantă și educativă - în orice caz, pentru că are o semnificație sau un efect clar. și 2. naratorul care îți împărtășește povestea pentru că forma, semnificația sau efectul ei îi sînt în parte neclare, ca narator, și narează ca și cum, împărtășind-o cu tine, ar spera că mesajul se va limpezi, ca un mesager ce nu își înțelege mesajul și nici nu și-l însușește în întregime. Evident, al doilea tip de narațiune este mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pur și simplu vrea să spună: „Aceasta este istoria (iar eu nici nu mă dezvălui astfel și nici nu declar ce înseamnă ea.)” În modurile neutre - care, asemenea modurilor pozitive și negative, se aplică la narații (realizate fie de un narator, fie de un rezoner) la persoana întîi sau persoana a treia - modalitatea naratorială lipsește aproape întrutotul. Povestitorul spune lucrurilor pe nume și „ne- subiectiv”, tonul fiind prin urmare rece și detașat. Modurile neutre se potrivesc, mai degrabă, descrierilor fizice decît
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
B(N) și B(R), păstrînd aceeași modalitate sau menținînd lipsa ei, se realizează direct. Așadar, transpunerea între ceea ce eu am numit narație-eu, narație-ei/ele și narație- el/ea, respectînd, de exemplu, modalitatea pozitivă a originalului însă trecînd de la un narator implicat din persoana întîi, la un narator extern și la un narator-rezoner (sau invers) se poate înfăptui cu ușurință, subliniind astfel anumite efecte datorate alegerii unei modalități anume. Însă transpunerile „intracategoriale” sînt mai complicate. Transformarea unei relatări neutre (non- modalizate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
modalitate sau menținînd lipsa ei, se realizează direct. Așadar, transpunerea între ceea ce eu am numit narație-eu, narație-ei/ele și narație- el/ea, respectînd, de exemplu, modalitatea pozitivă a originalului însă trecînd de la un narator implicat din persoana întîi, la un narator extern și la un narator-rezoner (sau invers) se poate înfăptui cu ușurință, subliniind astfel anumite efecte datorate alegerii unei modalități anume. Însă transpunerile „intracategoriale” sînt mai complicate. Transformarea unei relatări neutre (non- modalizate) într-una modalizată (pozitivă sau negativă) poate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se aflau crizanteme roz, precum haine roz ce s-ar agăța de tufișuri. În acest caz nu putem să observăm aceste forme și să le interpretăm ca o îndepărtare de narațiune sau ca nesiguranță. Ambele forme introduc metafore, iar un narator care adaugă metafore (deopotrivă pentru cadru, personaje sau acțiune) afirmă și adoptă mai degrabă o perspectivă epistemică (de angajament sau de încredere) decît una neutră sau negativă. Într-adevăr, toate cuvintele care ne îndepărtează de la narație sînt deficiente în perspectiva
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
diferit față de cel pe care l-am atribui tînărului Sartoris Snopes (dar, după cum se știe, „cine vorbește?” și „cine vede?” sînt două întrebări diferite), acest fragment e în mare parte povestit din perspectiva lui Sarty, presupunînd că el și nu naratorul e cel care se gîndește că plimbarea o să-l scape de frig și o să-l dezmorțească. La o analiză atentă, e mai adecvat să-i atribuim gîndurile lui Sartoris, el devenind astfel focalizatorul unei părți importante a fragmentului - dar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
plimbarea o să-l scape de frig și o să-l dezmorțească. La o analiză atentă, e mai adecvat să-i atribuim gîndurile lui Sartoris, el devenind astfel focalizatorul unei părți importante a fragmentului - dar ele pot fi atribuite și unui narator extern, și nu există indicii concludente care să încline balanța într-o parte sau în alta. Avem de-a face cu verba sentiendi aici, cu un bogat vocabular de evaluare a situației, și în mod surprinzător cu utilizarea repetată a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
1993) și (1996), cu sinteze magistrale și sugestii privind numeroase probleme fundamentale în naratologie; Berendson (1981;1984); Ryan (1981); Fowler (1981); Uspensky (1973); Rifelj (1979); Nelles (1984); Warhol (1986); și Herman (1997). Teoria lui Simpson cu cele nouă fațete ale naratorilor este amănunțit expusă de Simpson (1993). Acest capitol a lăsat complet deoparte problema mereu controversată a povestirii la persoana a II-a; recomandăm o ediție specială dedicată subiectului, publicată de Fludernik într-un număr special din revista Style (28:3
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
călugărului ca temă prioritară a interpretării. Înainte de a merge mai departe, merită poate să subliniem că limita de cunoaștere și parțialitatea viziunii nu descalifică numaidecît. Unii cititori au mai multe cunoștințe extratextuale decît alții, sau ideologii mai congruente cu a naratorului decît alți cititori, dar nu putem determina relevanța acelor fapte și puncte de vedere. Cititorul competent poate vedea prea multe lucruri în referința marginală sau în personaj. Faptele de fundal și punctele de vedere au atingere cu cerșetorii victorieni reali
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din perspectiva băiatului. Iar acest exemplu este doar un mic indiciu asupra complexității ce transpare în clipa cînd luăm în considerație sursele variate din care pot proveni informațiile noastre despre personaje (de la personajul însuși, de la un alt personaj, de la un narator extern ș.a.m.d.). Un alt mod des uzitat de a caracteriza, care pornește de la premisa că suprafața reflectă esența, este descrierea înfățișării personajelor - mai ales a hainelor și a trăsăturilor feței. Dată fiind raritatea (deocamdată) a ajustărilor chirurgicale, sîntem
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
oricînd putem fi judecați după faptele noastre și, în unele narațiuni orientate pe evenimente, descrierile și evaluările personajelor sînt atît de rare încît o astfel de caracterizare indirectă este singurul refugiu al cititorului. Uneori aceasta indică interesul destul de limitat al naratorului față de "descrierea personajului”: ceea ce s-a întîmplat interesează în primul și-n primul rînd. Alteori, însă, prezentarea indirectă este adoptată din motive diferite, acolo unde interesul față de personaje și de indivizi rămîne constant. După cum observa RimmonKenan (1983:60-1), o mare
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lipsit: "Ar fi trebuit să-mi dau seama că aceasta s-a întîmplat sau că avea să se întîmple. Oare de ce nu mi-am dat seama?” Și, la urma urmei, aceste surprize sînt pentru a le înțelege și nu pentru ca naratorul să-și conștientizeze deficiența de informație. În mod cert, nici un sentiment de rușine nu îl cuprinde pe cititorul care, înainte de a fi astfel informat, nu reușește să prevadă că un anumit personaj are ochi căprui sau s-a născut în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în cele din urmă Stephanie, moment în care tatăl-narator comentează: "Am fost aproape jovial. Credeam că știu ce fac”. El îi spune lui Stephanie: "Dar am sentimentul că va trece repede și la tine și la maică-ta”. Curînd, totuși, naratorul ne spune: "Am simțit panică în interior, un mic gol, mici înțepături de ac”, un indiciu proleptic tipic pentru un final negativ, ca și remarcile imediate la adresa permanentei amenințări cu moartea. Chiar și mai sumbra reflecție asupra relațiilor, în special
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
amenințări cu moartea. Chiar și mai sumbra reflecție asupra relațiilor, în special relația de risc de infarct, care vine din faptul că "tata pune totul la inimă”. Toate asemenea reflecții ne ajută să înțelegem că evenimentele prin care a trecut naratorul sînt experiențe memorabile și că, deși neprevăzutul nu s-a arătat încă, întreg procesul a fost de o mare importanță pentru narator/participant. Ceea ce ni se dezvăluie, prin toate aceste observații extinse care suspendă evenimentul, este că evenimentele și concluziile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tata pune totul la inimă”. Toate asemenea reflecții ne ajută să înțelegem că evenimentele prin care a trecut naratorul sînt experiențe memorabile și că, deși neprevăzutul nu s-a arătat încă, întreg procesul a fost de o mare importanță pentru narator/participant. Ceea ce ni se dezvăluie, prin toate aceste observații extinse care suspendă evenimentul, este că evenimentele și concluziile nu sînt de rutină sau inconsecvente. În mod similar, chiar și un eveniment relativ inconsecvent poate avea o semnificație datorită plasării sale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cu director, producător, echipe de filmat și de sunet, scenografi și scenariști, tot felul de editori, redactori și actori, toți avînd un cuvînt de spus în cum se spune și ce se spune. În același timp, filmul nu are un narator unic. Romanele, dimpotrivă, au aproape todeauna un singur autor. c. Bahtin nu a scris mult despre film; cu siguranță, el ar fi recunoscut eterogenitatea și hibriditatea lui (nu doar în conținut - ca în roman - cît și din punctul de vedere
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și care să îl alerteze pe cititor în privința greșelilor care se transmit. Nu acesta este stilul lui Henry James. Este îndeajuns că vedem nervozitatea superficială a Isabelei, imediat juxtapusă ideilor lui Ralph, din nou modificate fără nici o intervenție din partea naratorului. Și totuși este evident că acest pasaj provine de la un narator, mai ales în condițiile în care Isabel continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui personal, ea, ca cineva diferit de narator (care este întotdeauna un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
transmit. Nu acesta este stilul lui Henry James. Este îndeajuns că vedem nervozitatea superficială a Isabelei, imediat juxtapusă ideilor lui Ralph, din nou modificate fără nici o intervenție din partea naratorului. Și totuși este evident că acest pasaj provine de la un narator, mai ales în condițiile în care Isabel continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui personal, ea, ca cineva diferit de narator (care este întotdeauna un eu), iar timpul continuă să fie mai degrabă cel al trecutului narației
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fără nici o intervenție din partea naratorului. Și totuși este evident că acest pasaj provine de la un narator, mai ales în condițiile în care Isabel continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui personal, ea, ca cineva diferit de narator (care este întotdeauna un eu), iar timpul continuă să fie mai degrabă cel al trecutului narației decît al prezentului experienței directe. Mai mult, pasajul debutează prin a ni se spune ce a „observat” Isabel și prin a ni se relata
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
iar timpul continuă să fie mai degrabă cel al trecutului narației decît al prezentului experienței directe. Mai mult, pasajul debutează prin a ni se spune ce a „observat” Isabel și prin a ni se relata, ca un text aparținînd unui narator omniscient intruziv (vezi tipul B (R) pozitiv de la Simpson), ce a gîndit și ce a simțit pe măsură ce o încercau asemenea gînduri. Dar pînă la propoziția a patra, naratorul s-a retras aproape complet (și rămîne astfel pînă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a ni se relata, ca un text aparținînd unui narator omniscient intruziv (vezi tipul B (R) pozitiv de la Simpson), ce a gîndit și ce a simțit pe măsură ce o încercau asemenea gînduri. Dar pînă la propoziția a patra, naratorul s-a retras aproape complet (și rămîne astfel pînă la propoziția a zecea), omnisciența sa lăsînd loc științei limitate a Isabelei - o știință care presupune cu emfază și pe negîndite că, „tradițional, clasic”, Ralph a pretins dintotdeauna că o adoră
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este indulgentă cu el, nu „i-o ia în nume de rău”, îi ia totuși în nume de rău rezervele nespuse și se plictisește să mai aștepte. Or, într-un chip oarecum diferit, să luăm în considerare pactul înțelept dintre narator și cititor - „Pentru noi, care știm mai multe despre bietul Ralph decît verișoara sa” - cînd vine vorba de lamentația Isabelei; anume, că el ar „putea cel puțin să îndeplinească o formalitate” (adică, să îi ureze fericire etc) - se folosește aceeași
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o formalitate” (adică, să îi ureze fericire etc) - se folosește aceeași expresie în următoarea frază, acum într-un sens cu totul diferit. 5.2. Moduri de reprezentare a vorbirii și gîndirii Se impune să începem cu principii fundamentale. Cînd un narator ne inițiază în povestea unui personaj, vor apărea acțiuni și evenimente diverse care îl implică pe personaj și care se cer povestite. Acolo unde aceste acțiuni sînt expuse și vizibile pentru orice martor atent - Stătea la fereastră, privind cum seara
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]