6,603 matches
-
respira și buzele ei nu se vor Încălzi truda mea nebună nu-mi va da decît singurătate. La fiecare lovitură de daltă sper și mi-e frică. Încă nu știu dacă arta mea e un izvor de fericire sau de nefericire, dar nu mai pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el suspendată de un oftat ușor care trebuie să aburească buzele statuii. Avem arta pentru ca adevărul să nu ne ucidă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
orice zeu se poate face un om adăugîndu-i ceva. De pildă, rîsul. Căci rîsul aparține singurului animal conștient de destinul său muritor. Pe fețele zeilor vom Întîlni numai acel surîs imposibil de definit care a renunțat la alternativa fericirii și nefericirii. Țin minte că după un incendiu În munți, În pădurea martirizată de foc, am descoperit cum, la amiază, pietrele Înnegrite și cioturile carbonizate se umpleau de șopîrle care se Încălzeau la soare. Stăteau În cenușa abia răcită și dormeau. Încă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de goi, Încît văd limpede că mă Îndrept spre ceea ce am zărit acolo jos; femeile trace mă vor sfîșia În bucăți și mă vor arunca Împreună cu lira mea În apele rîului Hebrus...) Orfeu Înaintează Îmbătrînit brusc. Și-ar putea atinge nefericirea cu degetele. Pentru prima dată are dovada clară că prin trupul său nu mai curge același sînge ca Înainte. Descoperă În sine o absență, a celui ce-a fost altădată, iar cîntecul său, care Înainte Îmblînzea fiarele sălbatice și domolea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mele” ar fi putut spune „eu sînt fiul adevărului meu”... (...Cei mai mulți sînt porniți să mă insulte. Ei zic: Cu ce-i ajută Tiresias pe cei cărora le dezvăluie o taină teribilă ? Îi face mai devreme victime. Îi Îmbrîncește pe drumul nefericirii lor. Cum a făcut cu Oedip. Nici o speranță nu mai Înflorește acolo unde vorbește Tiresias. Numai că la rîndul meu aș putea să Întreb: Vina nu l-a făcut pe Oedip mai Înțelept? Lumea uitase răspunsul dat de el sfinxului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Îndoliată cu negația ei. Dar toate aceste reticențe se găsesc În Însăși esența clasicismului. Epimeteu nu face decît să le dezvăluie... (...Întreg universul Încape sub aripile unui fluture, cu condiția ca acesta să zboare fericit În soarele de amiază. Din nefericire ne dăm seama că timpul trece fără Întoarcere tocmai cînd vrem mai mult să-l reținem. Adevăratul dar de nuntă nu era cutia pe care mi-a adus-o Pandora, ci frumusețea femeii care zîmbea și aștepta lîngă mine să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a trei volume de critică: Fantezii critice (Iași, Junimea, 1983), Portret al criticului în tinerețe (București, Cartea Românească, 1984) și Exerciții de îndoială (Iași, 1999), precum și a două volume de versuri: La Belle Époque (Iași, Junimea, 1999) și Domnișoara cu nefericirea la tâmplă (Iași, 2002). A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii teatrale din România - UNITER. Între 1996-2002 a fost consilier în Consiliul municipal Iași, șef al Comisiei pentru Cultură. La 12 octombrie 1990 a fost printre
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
un morman mare de vise ca un vârf de munte” (pag. 283) ar fi o concluzie a eroinei după ce-și consumă cea mai mare parte din viață, într-o aventură până la urmă, tristă. Traseul vieții Carlinei este marcat de nefericire în căsătorie, de bătălia crâncenă din țară și afară, pentru a-și menține fondul sufletesc bun, împinsă de nevoi pe tărâmuri neospitaliere care după o experiență (tristă) de a-și forma o familie tradițională își găsește liniștea alături de copilul său
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
față de cineva. Durerea din piept nu-i dădea pace. O simțea arzând ca un foc. Fața îi era ca o văpaie, iar stelele îi păreau că își pierduseră strălucirea. Deși totdeauna lua problemele majore în propriile mâini, existența neadevărului, a nefericirii trăite noapte de noapte, o făceau să se simtă înfrântă. Își dorea să fie departe de el, oriunde altundeva dar nu în pat cu el, departe de nopțile fără somn, de gândul că în seara următoare va fi la fel
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
păreau că spun ceva: „Te iubesc !” Învăța să fie din nou fericită. La urma urmei cui îi păsa așa de mult de ea? Soarta nu ți-o poți schimba atunci când vrei tu. Ea nu face decât să urmărească fericirea sau nefericirea ta. El îi cuprinse mijlocul ușor, cu bărbăție și-i atinse din nou fața cu buzele calde. Ea șovăi, dar nu exista nimic mai important acum. Recunoscu totodată că nu avea nici o șansă de întoarcere. Era ca și când ai încerca să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nenumărate ori în cei zece ani pe care-i petrecuseră împreună. Făcuse compromis după compromis, ajungând să fie bârfa lumii. Leon era chinuit de coșmaruri și insomnii, iar ajutorul Carlinei nu-i fusese de nici un folos pentru a depăși acea nefericire omenească. Ea făcuse parcă să descopere și mai mult obsesia și angoasele lui, devenind cu timpul prizonierul alcoolului, și-n cele din urmă al morții. Carlina descoperi abia acum că nu mai avea nimic a-i spune sau a-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
unui ciclon; el perturbă tot, el influențează tot. Explorarea și exploatarea planetară vor permite situarea Terrei noastre în mijlocul semenelor sale. Vom ști atunci că suntem singurii de acest fel în sistemul solar; dar vom mai ști și că dacă, din nefericire, ne vom pune în pericol planetă, nimeni nu ne va putea primi (presupunând, bineînțeles, că vom fi reușit să rezolvăm problema transportului interplanetar de masă), căci niciuna dintre celelalte planete ale sistemului solar nu este practic locuibila (cel puțin după
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole din ziare. Titlurile frizează absurdul, spre exemplu O dinastie muncitoreasca sintagma bazată pe incompatibilitatea semantica (domnia
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
participând la cele mai importante momente aniversare ale școlii. Tot din atașament față de locurile natale, a oficiat, în debutul toamnei 2000, derularea, în postura de președinte al juriului, lucrările Festivalului Internațional de Satiră și Umor „Constantin Tănase”, la Vaslui. Din nefericire, brusc, starea sănătății i s-a înrăutățit, a fost dus de urgență la un spital din Iași, dar s-a dovedit a fi prea târziu. Moartea lui fulgerătoare, la 71 de ani, a umplut de durere inimile prietenilor de la Huși
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai mult și în cel mai înalt grad, nu numai pentru viziunile lui coloristice de atunci, ci pentru faptul că a suferit atât de mult cu boala lui, precum și luptă grea ce a dus-o pentru existența” (p. 35). Din nefericire, răspunsurile părinților din Huși sau alte scrisori ale pictorului nu sau mai găsit... Redate în ordine cronologică, totuși, sumarele secvențe din corespondență din perioada studenției pariziene, corelate cu imaginile surprinse în tablouri, cu aprecierile critice ale oamenilor de artă, cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Vlad. Ea, arată cu privirea spre interfon, sugerînd că e vorba de Brîndușa, are măcar scuza că soțul ei a părăsit-o din nou... Știu doar eu, atît! spune Vlad încet, furios. Nu-i place să se jeluiască lumii de nefericirea ei în căsnicie. Te rog s-o lași în pace! Sfătuiește-o și pe ea același lucru. La dracu! înjură Vlad. Nu mai aveți loc în combinatul ăsta unul de celălalt?! Unde naiba o să mai încăpeți dacă lumea nu vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să isprăvesc discuția, dîndu-mi seama că încep să pricep ce scrie în bilet. Normal ar fi să mă bucure căsătoria ta cu Livia, Mihai. În felul ăsta n-o să mă mai lase soțul... Dar eu nu-mi întemeiez fericirea pe nefericirea altuia, Mihai! Așa-i, încuviințez eu. De ce să fiu nefericit, cînd crăp de fericire?! Să vă citesc un bilet lăsat sub ușă de o colegă, dacă întindem discuția, măcar să ne amuzăm... Ascultați aici: "Mihai, încep eu să citesc biletul Cezarei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
deținute, o întrebase răstit „Tu cine ești?“ i-a răspuns folosindu-și numele oficial: „Bălăcioiu Ecaterina, inspectoare generală pe țară“ (Doina Jela, op. cit., ediția 1998, p. 51). Pe placa de mormânt a cavoului de la Fălticeni al familiei Lovinescu - unde, din nefericire, nu s-au putut aduce spre înhumare rămășițele ei, pierdute în anonimatul gropilor comune ale închisorii Văcărești - apare numele Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu. Același nume este consfințit și de fiica sa în 1992, în Cu vântul înainte la ediția Agendelor literare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
simplu, de un ma sacru cultural până în cele mai mici amănunte. Se urmărește lucid și conștiincios decapitarea noastră spirituală. O asemenea decapitare spirituală se poate dobândi cu prețul a o mie sau a zece mii de creatori și intelectuali; dar, din nefericire, ea se poate dobândi... Și se poate dobândi pentru că, astăzi, orice se poate improviza în lume, afară de structura unei culturi. Astfel stând lucrurile, și ținând seama de asasinarea metodică a culturii românești sub ocupație, o răspundere fără margini apasă pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Marți, 11 octombrie [1949] [...] Pe acel disc, îmi spuneai ca emblemă: „Curaj și Iubire. Și apoi 1989 împreună“. Ai rostit cuvinte profetice, draga mea: da, într adevăr cred că numai atunci apele tulburi ale istoriei se vor limpezi, dar din nefericire eu nu voi mai fi acolo să te aștept. [...] M. c. p. 12 octombrie 1949 [...] Am avut iar un accident: am căzut pe treptele Gării de Nord. [...] Întotdeauna m-am consolat, după frecventele mele căzături, spunându-mi că nici una dintre ele n-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trecută, [ești] deja mare, dar înaltă, ca Sanda Lov[inescu]. La sfârșit, chiar și așa, pleci fără să-mi spui rămas-bun. Atunci, cât e ziua de lungă mă târăsc fără vlagă, purtând în mine un fel de neliniște vecină cu nefericirea; dorul meu se exacerbează, mă târâi într-o stare vrednică de plâns, iar amintirile frumoase refuză să prindă contur. [...] 2 ianuarie [1950], luni [...] Zâmbește-i bătrânei tale care își toarce aici caierul suferinței ca să-i facă fetiței ei o rochie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
destinul tău și mă supuneam destinului meu. M. c. p. 28 septembrie [1950], joi seara Draga mea, mă întorc de la Slatina destul de pleoștită, dar aici am găsit cărțile tale poștale de pe 16, 18 și 19 și am fost fericită, în nefericirea mea, să știu că noi două formăm, ca și în trecut, o mică insulă aparte în arhipelagul familiei. Am răsuflat ușurată, mulțumită. Noi două vorbim o altă limbă și asta creează o rudenie indisolubilă, în ciuda distanței. [...] Singurul lucru perfect la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Eram sigură că Robyn te-a sunat în Anglia să-ți spună! E OK, nu s-a înecat nimeni. Doar că a trebuit să evacuăm biroul pentru câteva zile și unele dintre cablurile telefonice au fost afectate... plus că, din nefericire, o pernuță pentru verighete, care aparținea familiei unei cliente, a fost complet distrusă... Deci n-ați primit mesajul meu? — A fost cel despre antreuri? zice Kirsten gânditoare. Înghit în sec de câteva ori, și nu știu de ce, am dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
endnote id="[vezi 538]"/>. Mintea cea vecinic ațintită asupra loviturilor, ce trebuiau evitate, l-au făcut pe evreu mai pătrunzător și mai În stare de a judeca darurile Înțelepciunii ; de a distinge Între bine și rău, Între adevărata fericire și nefericire. El, care a suferit atâta, [...] consideră lenea și prostia ca cel mai mare rău și dușman al omului. În special, nimic nu e mai aspru judecat și osândit ca prostia”. Printre altele, Schwarzfeld exemplifică ultima sa afirmație cu două proverbe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Uitasem să vă întreb la timpul cuvenit ce spuneți despre cartea lui Ion Caraion . Ce se aude cu Festivalul Bacovia? Mi se pare că va deveni o frumoasă... amintire! Aș mai vrea să mai scriu două studii în legătură cu Bacovia. Din nefericire „proiectele” s-au îngrămădit și de-acum, datorită stării sănătății și lipsei de timp (și de energie), va trebui făcută o alegere. Opțiunile și urgențele sînt însă dificile. Iarăși m-am lungit. Poate luați exemplul meu și-mi scrieți. Cele
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
laboratorul de Fizica plasmei de la Facultatea de Fizică Iași. Rezultatele cercetărilor științifice o recomandă pe conf. univ. dr. Mariana Gheorghiu ca pe un specialist de prestigiu, capabil să formeze o școală în domeniul interacțiunii plasmă - polimer sau plasmă - biopolimer. Din nefericire după o lungă și inegală luptă, cu o boală necruțătoare, conf. univ. dr. Mariana Gheorghiu a trecut în neființă, prematur, în ziua de 26 octombrie 2001 și a fost înmormântată la Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI ARTICOLE: -GHEORGHIU DAN, Conf.
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]